Darul trăirii (Anubhavanivedana)

 1

Atunci când yoghinul şi-a dizolvat gândirea şi respiraţia în obiectul interior,

îndreptându-şi privirea fermă în afară –

văzând şi nevăzând exteriorul –

această atitudine este pecetea lui Shiva (shambhavì-mudra).

O, Maestru al meu! Prin graţia Ta aceasta este starea divină a

Realităţii Supreme,

liberă de vid şi de non-vid!

 2

Cu ochii doar pe jumătate deschişi şi cu mintea linistită,

privirea fiind aţintită către rădăcina nasului

iar soarele şi luna (inspiraţia şi expiraţia) s-au dizolvat

în mijlocul triplei miscări.

Yoghinul a atins acum suprema Realitate:

acel tărâm de lumină, liber de orice obiectivitate,

Sinele unic, realitatea transcendentă.

Ce s-ar mai putea spune oare despre aceasta?

 
 3

Orice cuvânt ce-i părăseşte gura este o mantra transcendentă

poziţia (naturală) a corpului său în care se nasc bucuria şi suferinţa

este o atitudine mistică (mudra),

curgerea spontană a respiratiei sale este preaminunata yoga.

Atunci când am atins tărâmul de lumină al energiei divine

ce ar mai putea rămâne neluminat?

 
 4

Mantra

este cuvântul iluminator,

fără a mai fi necesară alcătuirea literelor.

Mudra

este acea atitudine ce apare

când orice mişcare corporală a încetat.

Yoga este practica spirituală ce se revelează

când curgerea respiraţiei s-a dizolvat.

Când cei bine intenţionaţi au pătruns în tărâmul Tău plin de lumină,

ce nu ar putea fi oare extraordinar la acest banchet al

fericirii?

yogaesoteric