De atâta timp împingi piatra și ea nici nu s-a clintit

Un om dormea în coliba lui, când, dintr-odată, într-o noapte, coliba s-a umplut de lumină și i-a apărut în față Dumnezeu.

Domnul i-a cerut să facă o muncă pentru El și i-a arătat o stâncă mare din fața colibei. I-a explicat că este necesar să împingă piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a și făcut.

Mulți ani a muncit din greu – de la răsăritul la apusul soarelui, împingea din toate puterile, cu umerii proptiți în peretele masiv și rece al stâncii, ce nu se clintea niciun milimetru. În fiecare noapte bărbatul se întorcea trist și istovit în coliba lui, simțind că întreaga zi a irosit-o în van.

Tocmai când era mai descurajat, Diavolul a decis să-și facă apariția în gândurile plictisite ale omului nostru: „De atâta timp împingi piatra și ea nici măcar nu s-a clintit”. Acestea fiind spuse, bărbatul a rămas cu impresia că sarcina lui este imposibil de realizat și că toată munca lui va fi pentru totdeauna sortită eșecului.

Aceste idei l-au deprimat și descurajat și mai mult pe sărmanul om.
Diavolul i-a sugerat atunci: „De ce te distrugi singur făcând asta? Mai bine petrece-ți timpul cu altele și fă doar un efort minim ca să împingi zilnic piatra. Astfel te vei simți mult mai bine”.

Bărbatul, ostenit, tocmai așa își propusese să facă, dar înainte să treacă la fapte, a decis să se roage și să-i spună păsul bunului Dumnezeu.
„Doamne, a spus el, am muncit mult și din greu pentru Tine, adunându-mi toate puterile să fac ce mi-ai cerut. Acum, după atâta timp, nu am reușit să mișc piatra nici cu jumătate de milimetru. Te rog, spune-mi, unde am greșit? De ce am eșuat?”

Atunci, Dumnezeu i-a răspuns înțelegător:
„Prietene, când ți-am cerut să-Mi slujești și tu ai acceptat, ți-am spus că sarcina ta este să împingi cu toate puterile în stâncă, ceea ce ai și făcut. Niciodată nu am spus că aștept ca tu să o miști.
Sarcina ta era doar să o împingi. Și acum vii la Mine obosit spunându-Mi că ai eșuat. Crezi tu că, într-adevăr, aceasta este realitatea?

Privește la tine: brațele îți sunt puternice și musculoase, spatele e vânjos și bronzat, mâinile îți sunt bătătorite de atâta apăsare, picioarele ți-au devenit solide și puternice. Te-ai dezvoltat mult și capacitățile tale sunt peste ce te-ai fi putut aștepta să ai vreodată. Este adevărat, nu ai mișcat stânca. Dar vocația ta era să Mă asculți și să împingi, ca să-ți pui la încercare credința și încrederea în înțelepciunea Mea, ceea ce ai și făcut.

Acum, Eu, prietene, voi muta stânca!”

Câteodată, când auzim cuvântul lui Dumnezeu, interpretăm în fel și chip ceea ce El ne comunică și vrea de la noi, dar, de cele mai multe ori, Dumnezeu nu ne cere decât simpla ascultare și încredere în El.

Cu toate că noi avem impresia că prin credință vom putea singuri muta munții, în realitate, noi facem aceasta numai și numai cu ajutorul lui Dumnezeu. El este Cel care îi mută din loc.

Nimic în această viață nu este întâmplător, totul este prevăzut de la începuturi de către Dumnezeu! Tu, omule, doar fă ceea ce ți s-a încredințat să faci, iar El va împlini toate pentru tine și prin tine! Dacă realizezi din greu o acțiune, iar rezultatele întârzie să apară, înseamnă că mai este încă nevoie să te desăvârșești, să te întărești în ceea ce faci.

Alteori, ne luptăm ani grei cu un defect, cu o patimă, și parcă Dumnezeu nu ne aude. El, care într-o clipă ar putea să o alunge de la noi, ne lasă să luptăm tocmai pentru a ne întări și a toci acea patimă cu răbdare și perseverență, pentru ca astfel să nu mai poată reveni pentru a ne subjuga din nou.

Cea mai mare bucurie pe pământ este aceea care va apărea pentru noi în momentul în care vom înțelege marea iubire a lui Dumnezeu pentru oameni!

Citiți și:

În realitate, realizarea Voinţei lui Dumnezeu te sfinţeşte

Ar fi mai bine să ne rugăm, încredințând lui Dumnezeu problemele care considerăm că ne depășesc

yogaesoteric
5 iunie 2020