Templul Globalismului: triumf românesc, clovni britanici și boicoturi woke

Dacă există vreun eveniment cultural care să simbolizeze cel mai bine globalismul, atunci acesta este, fără îndoială, concursul Eurovision. Dovadă participarea hilară (din punct de vedere geografic) a reprezentanților Australiei.

Desigur, ne-am obișnuit în ultimii ani cu concurenți care să promoveze diversitatea, în mod special cea de natură sexuală. Finala din 18 mai de la Viena n-a făcut excepție, chiar și în rândul crainicilor din cele 35 de țări care au prezentat punctajul juriului. Apropo de juriu, probabil că votul publicului s-ar cuveni să conteze mult mai mult, pentru că nu vorbim de un examen de admitere la Conservator, ci de un show televizat, cu zeci de milioane de spectatori. […….]

Nu am simțit că bulgarii ar avea șanse la marele trofeu, dar în final m-am bucurat că piesa lor a fost compusă de un român. Ce m-a amuzat la maxim a fost evoluția lui Sam Battle, reprezentantul Marii Britanii (oare cum o fi ajuns în finală?!). Cu piesa „Eins, Zwei, Drei” (un fel de electro-chaos punk cu versuri absurde în germană despre pizza și revenirea la viață), Sam a terminat pe ultimul loc, cu zero puncte de la public (și doar 1 punct în total de la juriu).

Imediat au început să curgă pe rețele tone de meme-uri și glume despre solistul britanic îmbrăcat în roz și dansatorii lui ciudați, de tipul „Look Mum No Points” (cu trimitere la denumirea trupei, „Look Mum No Computer”). A fost un show comparat cu o petrecere la birou, după trei beri cu colegii. De altfel, Marea Britanie și-a făcut un obicei din a trimite la Eurovision tot soiul de ratați, care mai de care mai ciudați.

Peste toate, însă, telespectatorii au auzit huiduielile copioase din sala de spectacol atunci când au venit voturile publicului pentru Israel. Televiziunea austriacă n-a făcut mari eforturi ca să le estompeze, deși s-a așteptat la o astfel de reacție. Mai ales că au fost proteste anti-Israel în fiecare zi înainte de finală, cu marșuri pe străzile din Viena. Inclusiv în semifinale, spectatorii din Wiener Stadthalle l-au fluierat pe israelianul Noam Bettan, în vreme ce unii strigau „Stop the genocide!” (Opriți genocidul!) și „Free Palestine!” (Eliberați Palestina!). Mai mulți vienezi (unul cu „Free Palestine” pe tricou) au fost scoși din sală de forțele de securitate.

De remarcat că Spania, Irlanda, Islanda, Slovenia și Olanda au boicotat concursul Eurovision 2026. Televiziunea spaniolă RTVE a transmis chiar un mesaj în timpul finalei, pentru a explica (dacă mai era nevoie!) motivul boicotului: „Concursul Eurovision este o competiție, dar drepturile omului nu sunt. Nu este loc pentru indiferență. Pace și dreptate pentru Palestina.”

Din nefericire, dosarul „genocidul din Gaza” a fost confiscat de băieții și fetele lui Soros, de neocomuniștii de la Antifa și de toate guvernele de stânga, de parcă simpatizanții partidelor de dreapta ar fi naziști get-beget. Și ar aproba fără rezerve crimele în masă sub pretextul „luptei cu teroriștii”. […….]

Autor: Adrian Onciu

**********

Adevăratul câștigător al concursului Eurovision

Desenatorul Mihai Boboc ne oferă o caricatură cu „omul din spatele victoriei bulgărești de la Eurovision” pe care îl puteți recunoaște în desenul de mai sus.

Dincolo de glumă, în spatele piesei câștigătoare a Bulgariei, cu sugestivul nume „Bangaranga”, este chiar un muzician român: Cristian Tarcea, cunoscut publicului sub numele de scenă Monoir.

Bulgaria a câștigat Eurovision cu un cântec interpretat de DARA, obținând un total de 516 puncte, în timp ce România, reprezentată de Alexandra Căpitănescu, a terminat pe locul al treilea, după Israel, care, conform New York Times, a desfășurat o campanie masivă de publicitate pentru a manipula televotul.

Cu ocazia Eurovisionului 2026 s-a devoalat încă o dată că Moldova este în continuare plină de agenți ai Rusiei, după ce juriul din „Republică” i-a oferit concurentei din România doar 3 puncte.

O altă controversă vine de la autorul piesei „românești”, care a declarat la venirea de la Viena: „Piesa a fost înțeleasă și greșit de unii oameni. Vă confirm că nu am vrut să transmitem niciun fel de mesaj greșit sau periculos și nu îndemnăm pe nimeni la absolut nimic din ce s-a scris pe aici”, a declarat Călin Grăjdan, unul dintre compozitorii piesei „Choke me” (Sufocă-mă!), cu care Alexandra Căpitănescu a reprezentat România la Eurovision.

Citiți și:
Triumful zgomotului asupra muzicii
„Choke me” – Sufocă-mă! Și s-a sufocat. 80 de copii au murit în SUA ca urmare a unei „provocări” online de auto-sufocare. TVR a trimis la Eurovision o piesă cu acest îndemn: „Choke me”! CNA e ocupat cu cenzura politică

yogaesoteric
31 mai 2026