De ziua naţională, numai bine, dulce Românie!

de Maria Nicola

Propria istorie naţională este pentru noi, românii, cel puţin confuză. În funcţie de perioada în care au urmat şcoala, românii au învăţat anumite lucruri la istorie – sau altele. Mai mult chiar, în perioada comunistă a fost manifestat atât de penibil şi exhibiţionist un aşa-zis „patriotism”, de paradă, încât pentru mulţi oameni de bun-simţ exprimarea sentimentelor patriotice este acum inhibată de o uşoară jenă.

Atât frumuseţea, cât şi bogăţia, istoria şi spiritualitatea României le sunt necunoscute multor români, iar educaţia contemporană este preponderent superficială, materialistă, formând tineri cu ierarhii valorice răsturnate, care visează nostalgici la Occident şi la o eventuală emigrare. Şi chiar mai mult, propaganda actuală vrea să impună ideea că românii sunt un popor leneş, delăsător, prost, corupt etc., când în realitate trăsăturile specifice poporului nostru sunt mai degrabă hărnicia, bunătatea, cinstea, ospitalitatea, căldura sufletească, inteligenţa, simţul umorului.

Imaginea şi viziunea românilor despre propriul popor, propria istorie şi propria ţară se deteriorează continuu în ultimii ani. De aici rezultă o reală degradare a conştiinţei naţionale şi a sentimentelor patriotice. Cauzele sunt multiple: viaţa din ce în ce mai grea, situaţia economică dezastruoasă, decepţiile „politice” de după 1989 şi – nu în ultimul rând – manipularea abil realizată prin intermediul mass media.

Confruntaţi cu integrarea europeană, intrarea în NATO, împrumuturile externe etc., cu toate condiţiile impuse de acestea şi evidenţierea problemelor României contemporane, românii au ajuns să se considere ei înşişi un fel de popor înapoiat, trăind într-o ţară rudimentară şi lipsită de o tradiţie autentică. Suntem cunoscuţi în lume ca ţara lui Hagi şi a lui Dracula, şi am fi recunoscători pentru orice dram de atenţie care ni se acordă. Desigur că sunt multe de spus şi despre motivele ascunse în spatele acestor manevre economice, politice şi culturale, dar şi mai important este să ne regăsim demnitatea naţională, ca popor şi ca ţară, pentru a ne găsi resursele necesare unui reviriment real.

Este momentul potrivit ca acest popor atât de mult încercat în ultimele veacuri să „renască” acum pentru a-şi lua în mâini propriul viitor. Dacă românii ar cunoaşte anumite realităţi de factură istorică şi spirituală despre acest popor şi această ţară poate că noi ne vom percepe ca popor – şi ca ţară – dintr-o perspectivă mai corectă.

Anumite „mistere” înfrumuseţează istoria poporului român. Poate că cea mai importantă enigmă pentru istorici este  unitatea profundă şi continuitatea românilor, menţinerea tradiţiei proprii în ciuda unei istorii zbuciumate şi a perindării aproape continue a invadatorilor turci, huni, tătari, slavi etc. Ceea ce dintr-o perspectivă materialistă este aproape de neînţeles, se explică foarte firesc dintr-o perspectivă spirituală.

Pe teritoriul României a existat, încă din timpuri imemoriale, o civilizaţie înfloritoare şi o tradiţie spirituală puternică şi autentică. Acest puternic trecut spiritual a impregnat acest spaţiu cu un intens câmp de forţă spirituală benefică şi acesta se menţine chiar şi după trecerea a câteva milenii. El este cel care conferă spaţiului „carpato-dunăreano-pontic” calitatea de vatră, matcă, matrice formatoare a unui popor excepţional – poporul român – având o tradiţie proprie remarcabilă şi, din multe puncte de vedere, singulară în contextul european.

Cu alte cuvinte, afirmăm că spiritualitatea strămoşilor noştri este atât de puternic impregnată pe aceste meleaguri, încât a susţinut în timp unitatea naţională a poporului român, conferindu-i în acelaşi timp anumite trăsături specifice. Şi prin „strămoşii noştri” ne referim la cei care au trăit efectiv aici, pe teritoriul ţării noastre, şi nu la nenumăratele neamuri care s-au mai perindat pe-aici, reuşind uneori să cucerească o parte din ţară, pentru un timp, fără însă a reuşi să modifice profund fiinţa poporului român căci „apa trece, pietrele rămân”.

În ultimele două milenii poporul român a trecut într-adevăr prin încercări dificile, căci bogăţia acestor meleaguri binecuvântate a atras adeseori atenţia cotropitorilor străini, începând cu romanii – pe care ne-am învăţat să-i considerăm, printr-o eroare istorică de proporţii, strămoşii noştri. Mai recent, manipularea datelor şi resurselor istorice a devenit ea însăşi o armă de temut în mâinile celor care, dintr-un motiv sau altul, vizează să exploateze bogăţiile României sau să împiedice împlinirea anumitor profeţii referitoare la viitorul măreţ al acestei ţări.

Căci, într-adevăr, există profeţii uimitoare (bine cunoscute în mediile oculte, dar prea puţin cunoscute de români) care afirmă că în viitorul apropiat România va deveni focarul spiritual predominant al planetei, Bucureştiul va fi Noul Ierusalim, poporul român este „poporul ales” şi a doua venire a lui Iisus va avea loc aici, în România. Aceste profeţii nu au fost făcute de români, prin aceasta fiind cu atât mai veridice. Din punct de vedere esoteric, trecutul spiritual şi acest posibil viitor sunt în perfectă concordanţă, formând un cerc.

În ultimele decenii, mulţi cercetători au făcut descoperiri foarte interesante (în domeniul arheologiei, istoriografiei, literaturii şi lingvisticii), care ar putea să ne modifice foarte mult perspectiva asupra strămoşilor noştri şi asupra tradiţiei româneşti. Din păcate, multe dintre aceste descoperiri sunt trecute sub tăcere, dar cele care au fost aduse la cunoştinţa publicului sunt incitante, căci ele dovedesc că cea mai veche scriere de pe glob a fost descoperită pe teritoriul României, precum şi cele mai vechi urme umane, cea mai veche exploatare auriferă, cea mai veche metalurgie a aramei etc. Au mai fost descoperite aşezări umane şi sanctuare vechi de peste 30.000 de ani.

Unele aşa-zise „certitudini” ale istoriei noastre se dovedesc la o analiză atentă foarte puţin plauzibile – pe criterii logice. Am învăţat cu toţii ca suntem urmaşii dacilor şi ai romanilor, daco-romani altfel spus. Dar există cercetători care susţin că, de fapt, noi suntem  urmaşii dacilor, că poporul român este practic poporul dac, iar romanii au fost doar unii dintre nenumăraţii agresori care au râvnit bogăţiile acestor meleaguri (tezaurul dac fiind estimat la cel puţin 1000 de tone de aur), au reuşit să cucerească doar un fragment din teritoriul Daciei şi s-au retras două secole mai târziu. Nu este oare mai logică această ipoteză, că romanii au fost la fel ca orice alţi invadatori care au trecut pe aici, decât aceea că cuceritorii romani împreună cu văduvele dacilor au făcut o mulţime de copii şi din această „încrucişare” violentă şi fortuită a rezultat un popor remarcabil de unitar pe un teritoriu atât de vast?!

Teoria formării poporului român se bazează pe celebra afirmaţie a lui Grigore Ureche, care, nu se ştie de ce, a scris că „toţi românii de la Rîm (Roma, adică) se trag”. Apoi diferiţi cărturari, scriitori, istorici, au dezvoltat teoria incredibilă a formării poporului român, pe care marea majoritate a românilor o acceptă automat astăzi, în ciuda incoerenţei sale. Xenofilia intelectualilor români şi-a spus cuvântul, considerând civilizaţia romană mult superioară tradiţiei dacice, când realitatea este exact pe dos.

Dacă şi această certitudine pe care aproape toţi românii o au despre originea noastră latină se dovedeşte a fi doar o teorie şubredă, atunci cu siguranţă că mai avem multe de învăţat despre noi înşine! Ziua naţională este un excelent prilej pentru noi toţi pentru a începe să dăm mai multă importanţă faptului că suntem români. A sosit clipa să participăm AICI şi ACUM cu tot sufletul şi plini de aspiraţie la destinul de excepţie al acestui neam românesc care, printre altele, este chemat să facă posibilă victoria luminii divine pe această gură de rai, împotriva forţelor satanice planetare care sunt declanşate din umbră de FRANCMASONERIE. Avem acum ocazia să luptăm cu sabia discernământului şi cu scutul iubirii de adevăr şi dreptate pentru ca în această ţară binecuvântată de Dumnezeu faimoasele profeţii ale lui Sundar Singh să se împlinească mult mai repede.


Citiţi şi:

Tradiţia spirituală dacică şi istoria furată a poporului român

Despre originea traco-getă a mitul hiperboreenilor

Despre cunoştinţele esoterice medicale ale dacilor

30 noiembrie 2005
yogaesoteric.net

Also available in: English

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More