Dependenţa şi independenţa în relaţia maestru-discipol
Datorită faptului că fiecare ghid spiritual sau GURU îşi conduce personal discipolul la realizarea Sinelui SUPREM divin, pe o cale proprie care se potriveşte cel mai bine persoanei în cauză, discipolul trebuie să îşi găsească propriul maestru şi apoi, odată recunoscut, să se dedice lui până la capăt. Nu este vorba de fanatism sau de vreo formă de prozelitism aşa cum ar avea tendinţa să creadă unii, ci doar de o tradiţie străveche autentică, verificată în timp şi care a dat rezultate. Pentru o minte occidentală este destul de greu să accepte aşa ceva. Dar, în cazul în care am întâlnit un maestru autentic, eliberat de condiţionările acestei lumi efemere şi care cunoaşte tainele universului în care trăim, situaţia se schimbă.
Cu siguranţă ţi-ai pus multe întrebări de-a lungul acestei vieţi. Şi doar la o mică parte ai găsit răspunsuri. Imaginează-ţi acum că ai întâlnit o persoană care deţine toate cheile şi toate răspunsurile. Crezi că te-ai gândi să renunţi la sfaturile şi îndrumările sale? Nicidecum, ai apela permanent la ajutorul şi la sfaturile sale, fiind astfel sigur că ceea ce faci este bine şi că eşti pe drumul cel bun.
Aceasta ar putea echivala cu prima etapă în evoluţia relaţiei dintre discipol şi maestru. Poate fi considerată de unii un gen de dependenţă, dar noi i-am spune mai degrabă ASCULTARE. În această fază, suntem ca un copil care învaţă să meargă şi cere în permanenţă sprijinul părintelui său.
Cu timpul însă situaţia se transformă, căci pe măsură ce discipolul asimilează din ce în ce mai multă experienţă, poate şi chiar trebuie să poată “să meargă pe propriile sale picioare”.
Un adevărat maestru nu îi face pe discipolii săi să fie dependenţi de el, deşi în aparenţă aceştia îi respectă perfect voinţa.
Pe măsură ce evoluăm spiritual noi devenim din ce în ce mai independenţi, deoarece, începem să înţelegem în mod corect cum acţionează legile divine şi suntem capabili să luăm deciziile cele mai bune pentru evoluţia noastră spirituală. Dependenţa iniţială a unui discipol de maestrul său spiritual este şi trebuie să fie strict temporală. Pe măsură ce o reală evoluţie spirituală survine, discipolul trebuie să devină în mod gradat autonom.
