„Dialogul” între scoarţa terestră şi ionosferă poate fi manipulat

de Alex Ionescu
 

Din timpuri străvechi au existat diverse semnalări referitoare la anumite lumini ciudate ce au fost văzute pe cer înainte sau după desfăşurarea cutremurelor de pământ. Aceste lumini uneori iau forma unor sclipiri sau a unor globuri plutitoare sau apar ca flash-uri puternice în vârful munţilor. În unele cazuri, s-a observat că acele busolelor se mişcau haotic în astfel de momente.

În 1982 cercetătorii au ajuns să-şi explice parţial cauza acestor fenomene, când satelitul ruso-francez Aureol 3 a detectat activitate electrică în ionosfera pământului cu câteva ore înainte de producerea unui cutremur.  Ei au ajuns la concluzia că acesta ar putea cauza descărcări care ar apare ca flash-uri sau nori de lumină, precum şi ca anomalii magnetice în atmosferă. Motivul pentru care descărcările electrice erau mai des observate în vârful munţilor ar fi acela că munţii ar funcţiona ca nişte antene, care ar arunca o cantitate enormă de electricitate în atmosferă.

Pe baza constatărilor realizate de multe echipe de cercetători, s-a ajuns la concluzia că există un „dialog” permanent între pământ şi ionosferă, dialog care devine sesizabil în timpul cutremurelor. În anul 2004 Serghei Pulinetz, doctor în radiofizică, fost director delegat al Insitutului de magnetism terestru, ionosferă şi propagarea undelor radio din Izmiran, şi Kirill Boyarchuk, doctor în fizica atmosferei, director al aceluiaşi institut din Izmiran, au redactat lucrarea „Precursorii ionosferici ai cutremurelor” (“Ionospheric precursors of earthquakes”) în care au demonstrat apartenenţa cuplului pământ-ionosferă la circuitul electric global, arătând că în zonele cu activitate seismică câmpul electric anormal care apare este principalul purtător de informaţie de la pământ la ionosferă. În continuare vom  arăta ce sunt cutremurele, cum se desfăşoară acest dialog între pământ şi ionosferă şi cum se poate interveni în acest dialog pentru a produce cutremure.

Despre cutremure

Seismele sunt mişcări bruşte ale scoarţei terestre care produc unde elastice şi trepidaţii cu un impact puternic asupra aşezărilor umane. Anual se produc pe glob mai mult de 1 milion de cutremure, dar numai o mică parte din acestea sunt simţite. Cele mai numeroase cutremure naturale se datorează energiilor generate de dinamica internă a Terrei. O parte mică a cutremurelor sunt produse de om prin explozii nucleare şi lucrări privind amenajarea lacurilor de acumulare. Cutremurele produse cu ajutorul instalaţiilor HAARP nu sunt deocamdată recunoscute ca fiind posibile şi nici ca fiind produse de intenţiile criminale ale unor grupări demente care au acces la manevrarea acestor sisteme.

Cutremurele tectonice, fiind cele mai frecvente şi producând cele mai numeroase pierderi de vieţi omeneşti ca şi cele mai mari distrugeri materiale, au fost studiate şi s-a ajuns la  concluzia că răspândirea lor nu este întâmplătoare, ci este legată de dinamica şi configuraţia plăcilor tectonice care alcătuiesc scoarţa terestră. Aşadar, cunoaşterea şi studierea prealabilă a fenomenelor tectonice şi seismice, a centurilor şi punctelor cu tensiuni înalte, specifice unor regiuni geografice, ar da posibilitatea ca prin explozii calculate să se elibereze energiile acumulate în sistemul plăcilor şi faliilor geologice locale. Folosind asemenea metode, prin exploziile detonate în diferite puncte la suprafaţa pământului, în subteran sau sub apă se pot produce deliberat cutremure de pământ. Din păcate această metodă este cunoscută şi utilizată în sens criminal de anumite grupări, nu pentru a detensiona plăcile tectonice, ci pentru a ameninţa sau  a face anumite presiuni asupra altor grupări sau guverne.

Zona de pregătire a cutremurului

Acest concept de „zonă de pregătire a cutremurului” a fost dezvoltat de mai mulţi cercetători în domeniu: Dobrovolski, Keilis-Borok, Kossobokov, Bowman, etc. Ei se referă la suprafaţa unde deformările plăcilor se conectează cu sursa viitorului cutremur. În mod natural, deformările implică modificări ale proprietăţilor crustei, care pot fi măsurate cu diferite aparate: tensiometre, deformografe, înclinometre, ca şi printr-o tehnică ce foloseşte GPS şi care a fost recent dezvoltată de Kostoglodov şi echipa sa (2003).

Tipurile diferite de zone tectonice (subducţii, intraplacă, etc.), de falii şi de mecanisme focale corespondente, structura şi proprietăţile diferite ale rocilor în zonele active seismic nu permit obţinerea unor formule universale de estimare a zonei de pregătire a cutremurului, iar complexul de fenomene precursoare diferă de la zonă la zonă. În continuare vom descrie fenomenele care participă la cuplarea seismo-ionosferică premergătoare cutremurelor.

Modificarea concentraţiei de radon înaintea cutremurelor

În timpul „pregătirii” unui cutermur există oscilaţii ale concentraţiei de radon – gaz radioactiv provenit din dezintegrarea radiului, cel din urmă provenind din dezintegrarea uraniului. Mulţi autori au raportat aceste variaţii de radon înainte de cutremur şi le folosesc ca indicator pe termen scurt, pentru predicţia cutremurelor. Epicentrul viitorului cutermur este, ca o regulă, în interiorul zonei de compresie, acolo unde concentraţia de radon scade înaintea cutremurului. Dinamica concentraţiei de radon indică un proces de pregătire al unui cutremur cu 3-4 luni înainte de şocul seismic, cu un maximum de activitate înregistrată cu 1-2 săptămâni înainte de eveniment. În afara valorii sale de factor de semnalizare, radonul are abilitatea de a ioniza atmosfera. El permite crearea aşa-numitei plasme atmosferice. Radonul este prima verigă în lanţul proceselor fizice care asigură cuplarea seismo-ionosferică. Aria în care se observă radonul precursor, este de acelaşi grad de mărime cu aria zonei de pregătire a cutremurului.

De asemenea, în zona de pregătire a cutremurului, pot fi emanate şi metale sub formă volatilă (mercur, arsen, stibiu). Aceşti aerosoli metalici pot fi uşor încărcaţi electric şi de aceea sunt capabili să modifice proprietăţile electrice ale aerului din vecinătatea pământului. Aria acestor fenomene corespunde ariei de pregătire a cutremurului

Modificările câmpului electric atmosferic înaintea cutremurelor

Înainte de cutremurele mari, pe vreme bună, anomaliile câmpului electric atmosferic au fost observate sub forma creşterii valorilor de câmp până la niveluri ce depăşesc 1kV/m sau -1kV/m. Aria ocupată de acest câmp electric anormal este foarte mare, iar pentru cutremure cu magnitudine aproape de 7, aria este de cel puţin 1400km diametru. Această anormalitate poate apare cu mai bine de o lună înaintea producerii seismului. Dar cu câteva zile sau ore înaintea şocului seismic apare un câmp electric vertical larg.

Cuplul seismo-ionosferic

Pentru prima dată ipoteze despre interrelaţia fluxurilor de particule de energie înaltă, din centurile de radiaţie ionosferică, şi activitatea seismică au fost formulate pe staţia orbitală Salute-7 în 1989. În anii ’90 înregistrările, la bordul staţiei orbitale MIR, a fluxurilor de particule cu energie înaltă, de câteva zeci de mega-electroni-volţi (MeV), au arătat că la câteva ore după fiecare creştere a intensităţii particulelor, un cutremur de magnitudine peste 4 s-a produs. Şi alţi sateliţi au realizat astfel de înregistrări. În anul 1993 Pustovetov, Matyshev şi Aleshina împreună cu echipele lor au specificat prezenţa unei interrelaţii spaţiale între coordonatele cutremurelor şi ariile atmosferice cu particule încărcate înregistrate. La bordul satelitului Intercosmo 19, Ruzhin şi echipa sa au înregistrat fluxurile de particule energetice asociate unui cutremur, simultan cu emisiile de unde de frecvenţă foarte joasă (ELF-extra low frequency) induse seismic.

Cei doi cercetători de marcă, Pulinetz şi Boyarchuk, au arătat cu multe dovezi ştiinţifice „dialogul” care există între cele două structuri: scoarţa pământului şi ionosferă, în lucrarea menţionată anterior („Precursorii ionosferici ai cutremurelor”). Accentul pus în cartea redactată de aceştia a subliniat modul în care pământul „informează” ionosfera şi interacţionează cu ea în condiţiile producerii unui cutremur generat de modificări tectonice. Dar cuplul seismo-ionosferic înseamnă şi influenţe inverse: de la ionosferă către pământ. Comunicarea ce există între aceste două structuri poate fi realizată în ambele sensuri: modificările scoarţei influenţează electricitatea atmosferică şi ionosfera, şi invers – modificările ionosferei, ale electricităţii atmosferice influenţează scoarţa pământului şi determină cutremure.

Există modificări temporare ale ionosferei care ţin de activitatea ciclică a soarelui. Ionosfera resimte activitatea solară sub forma emisiilor optice şi electromagnetice. Ionosfera este un înveliș de electroni, atomi și molecule încărcate electric care înconjoară Pământul, de la o distanţă de aproximativ 50 de km pînă la mai mult de 1000 km. Ca mediu conducător de electricitate, ionosfera joacă un rol important în circuitul electric global, iar ca gaz ionizat parţial, se supune legilor fizicii plasmei. Datorită proprietăţilor ei electromagnetice, plasma ionosferică interacţionează cu câmpul magnetic al Pământului.

Manipularea ionosferei, prin sistemele HAARP, poate provoca cutremure

Observarea în ambele sensuri a relaţiei dintre scoarţa Pământului şi ionosferă, cu influenţele reciproce care apar, a fost semnalată public pentru prima dată de către Nick Begich Jr., după ce a găsit mai multe documente referitoare la proiectul HAARP (High Active Auroral Research Project). Într-unul dintre documentele HAARP şi anume în raportul Administraţiei Naţionale pentru Telecomunicaţii şi Informaţii referitor la „Evaluarea preliminară a instrumentului de cercetări ionosferice efectuate de Forţele Aeriene” (etapa a doua, 1 oct. 1993) se afirma: „au fost detectate tulburări ale ionosferei, care au fost puse pe seama cutremurelor, cum ar fi cutremurul din Alaska din data de 28 martie 1964”. Nick Begich Jr. s-a întrebat de ce nu ar putea fi adevărată ipoteza inversă, adică „tulburările ionosferice provocate deliberat să rezoneze cu materiale din pământ şi să declanşeze un cutremur.” Aspect perfect posibil datorită comunicării electromagnetice care există între pământ şi ionosferă.

Nick Begich Jr., preşedintele Federaţiei Profesorilor din Alaska şi a Consiliului pentru Educaţie Anchorage, a crescut într-o familie politică în care „a schimba lucrurile” era un mod de viaţă. Tatăl său, Nick Begich Sr., a fost senator al statului iar mai târziu reprezentant în Congresul SUA. Begich a arătat că un document din 1990 de la Marina şi Forţele Aeriene SUA preciza că obiectivul proiectului HAARP este de a învăţa cum să manipuleze ionosfera la o scară mai mare decât o putea face URSS pe atunci cu instalaţii similare.

Sistemele HAARP au fost construite pe baza invenţiilor fizicianului Eastlund. Dr. Bernard Eastlund a brevetat o serie din invenţiile sale, primul dintre acestea, brevetul SUA cu nr. 4.686.605 emis pe 11 august 1987, este cel care stă la baza construirii instalaţiilor HAARP. În acest brevet se menţionează, printre alte rezultate ale utilizării sistemului respectiv că „…această invenţie oferă posibilitatea de a plasa cantităţi de energie fără precedent în atmosfera Pământului, în locaţii strategice, şi de a menţine nivelul injectării de energie, în special dacă se folosesc impulsurile neregulate, într-un mod mult mai precis şi mai bine controlat decât până acum…”.

HAARP-ul a fost construit pentru a testa efectele miliardelor de waţi de energie radio concentrată în ionosfera planetei. Lentile electrice făcute la o extrem de înaltă altitudine prin miliarde de particule atmosferice ionizate sunt folosite pentru a focaliza suporturi de unde radio pe suprafaţa Pământului. Este logic să ne gândim că o asemenea focalizare criminală de cantităţi enorme de energie asupra Pământului nu poate lăsa planeta neafectată. Ţinând cont de aceste precizări şi de cele expuse anterior referitor la cuplul seismo-ionosferic, nu trebuie să ne mire frecvenţa fără precedent a cutremurelor de magnitudine mare care au zguduit diferite zone ale Terrei în ultimele două decenii, întrucât instalaţiile HAARP au fost puse în funcţiune şi sunt utilizate!

Încălzitoarele ionosferice (sistemele HAARP) sunt un domeniu foarte specializat de cercetare. „Există două grupuri în Uniunea Sovietică, câteva persoane în Europa şi poate zece persoane în Statele Unite. Cam asta ar fi”, a declarat Sasha Koustov, un savant canadiano-rus, de la Universitatea Saskatchewan, specializat în ionosferă. Ca majoritatea specialiştilor în atmosferă intervievaţi, nici el nu prea cunoştea studiile referitoare la HAARP. „Singurul mod prin care s-ar putea produce amplificarea undelor electromagnetice, odată ce ele ajung la ionosferă”, în opinia sa, „ar fi printr-un experiment special în care s-ar utiliza două emiţătoare focalizate în acelaşi loc”. Dar „interacţiunile undelor radio pot provoca (şi alte –n.n.) interacţiuni”, a spus Koustov. „Aceste reacţii de mare energie pot crea chiar aşa-numitele valuri de gravitaţie”, spunea el.

Atât timp cât scoarţa terestră este cuplată electromagnetic de ionosferă, nu putem să spunem că plasarea unor cantităţi imense de energie în ionosferă, produse în mod deliberat prin HAARP, nu determină nicio reacţie la nivelul scoarţei terestre. E ca şi cum am spune că plasarea unei cantităţi uriaşe de energie într-un circuit electric nu afectează componentele circuitului! Nici un copil de clasa a 6-a care începe să studieze legile fizicii nu va crede această aberaţie! Iar Pulinetz şi Boyarchuk au dovedit că acest cuplu Pământ-ionosferă este un astfel de circuit. Deci, exact aşa cum nu se vrea testarea experimentală a noilor vaccinuri antigripale pentru că li se poate dovedi astfel inutilitatea, pe de o parte, şi potenţialul toxic, pe de altă parte, la fel nu se doreşte punerea în lumină a datelor tuturor experimentelor realizate cu instalaţiile HAARP (perioada de emisie, intensitatea emisiei, etc.) şi a tuturor datelor seismice înregistrate (gaze emise – variaţia concentraţiei de radon, electricitate, mecanica plăcilor tectonice, etc.) de la cutremurele din ultimele decenii, urmate de corelarea acestor date, pentru că s-ar dovedi în mod clar o corespondenţă între activitatea HAARP şi acestea, şi nu creşterea aşa-zis neobişnuită a seismicităţii planetei însoţită de „aura” de mister virtual care învăluie cauza cutremurelor care sunt de fapt produse de diferitele grupări demente cu intenţii criminale.

Înregistrări ale satelitului Demeter

Pe 23 octombrie 2011, în timp ce seismul cu magnitudinea de 7,2 a afectat provincia Van din Turcia, destabilizând zona de frontieră cu Iranul, s-a obţinut confirmarea că satelitul francez Demeter a observat, cu 40 de minute înaintea cutremurului din martie 2011 din Japonia, o încărcătură anormală de electroni deasupra zonei afectate. Demeter, a înregistrat acelaşi aspect înainte de cutremurul din Haiti (2010). Întrebarea logică ce se poate pune este dacă au fost corelate datele înregistrate, atât pe satelit cât şi la sol  în ultimele săptămâni înaintea cutremurelor, referitoare la modificările electrice atmosferice din zonele respective (corespunzătoare zonelor de pregătire a cutremurelor), cu cele referitoare la modificările gazoase (emisia de radon) şi cu încărcăturile anormale de electroni (înregistrate de Demeter) apărute în aceste zone imediat înainte de producerea cutremurelor. În acest mod am putea şti cu precizie cauza – naturală sau produsă intenţionat – a acestor cutremure. Nu suntem naivi să credem că astfel de date complete vor fi date publicităţii prea curând.

DEMETER (Detection Electro-Magnetic Emissions Transmitted from Earthquake Regions = detectarea emisiilor electromagnetice transmise de regiunile seismice) este un microsatelit francez din dotarea Centrului Naţional de Studii Spaţiale Franceze care este dedicat investigării perturbărilor ionosferice datorate activităţii seismice şi vulcanice.

Pierderi de vieţi omeneşti şi pierderi economice ca urmare a seismelor, în ultimele trei decenii

Mai jos puteţi observa, în cele patru diagrame realizate de Sistemul de Supraveghere Geologică a Statelor Unite (United States Geological Survey), creşterea importantă a numărului de cutremure cu magnitudine între 7 şi 9 în ultimele două decenii – perioadă de timp în care au apărut şi au fost puse în funcţiune sistemele HAARP, faţă de anii ’80 când aceste sisteme nu erau încă construite. În anii ’90 (1990-1999) au fost 6 cutremure cu magnitudine peste 8. În perioada 2000-2011 au avut loc cu 9 cutremure cu magnitudine peste 8 mai mult decat în anii ’90 (n=15).

Pierderile de vieţi omeneşti în aceste cutremure au fost importante, numărul acestora crescând de la un deceniu la altul într-un ritm alarmant în ultimele trei decenii. Astfel, dacă în perioada 1980-1989 cutremurele au făcut 58.680 morţi, în deceniul următor, 1990-1999, numărul acestora s-a dublat aproape, ajungând la 114.646 decese. În perioada 2000-2009 numărul persoanelor decedate în timpul seismelor a fost de patru ori (!!!) mai mare (n=471.015) faţă de anii ’90. Iar în ultimii doi ani (2010, 2011) s-a atins nivelul de 72,5%  (n=341.518) din decesele produse de cutremure în perioada 2000-2009.

 

 

 

 
 
Din punct de vedere economic, în topul pierderilor materiale produse de cutremure se află seismul din 11 martie 2011 din Japonia cu pierderi de 122 de miliarde de dolari, apoi cel din China (Sichuan) din 2008 – 75 de miliarde de dolari şi cel din Chile (2010) care a provocat pagube în valoare de 15-30 miliarde de dolari.

Vă reamintim pe scurt cutremurele importante din ultimii ani:
23 octombrie 2011 – provincia Van, Turcia (magnitudine 7,2)
11 martie 2011 – cutremurul Tohuku, Japonia (M9)
27 februarie 2010 – Chile (M8,8)
12 ianuarie 2010 – Haiti (M7)
12 mai 2008 – Sichuan, China (M8),
12 septembrie 2007 – Sumatra (M8,5)
28 martie 2005 – Sumatra, Indonezia (M8,6),
26 decembrie 2004 – oceanul Indian, Indonezia (M9,1-9,3).

…în loc de concluzie…

Şi de această dată se dovedeşte că ştiinţa fără conştiinţă poate ruina nu numai sufletul, dar şi vieţile multor sute de mii de oameni. Încă o dată se dovedeşte că invenţiile geniale ale unor fizicieni dornici de faimă sunt utilizate împotriva fiinţei umane.

Dr. Edward Teller, supranumit „părintele bombei cu hidrogen”,  afirma: „dacă muntele dvs. nu se află în locul potrivit, apelaţi la noi”. Cei care utilizează sistemele HAARP ar putea spune la fel sau mai mult … „dacă vă deranjează placa tectonică vecină sau ceea ce se află pe placa tectonică vecină, sunaţi-ne!”…

Bibliografie:
“Ionospheric precursors of earthquakes”- Sergey Pulinets, Kirill Boyarchuk (2004)
„Războiul geofizic” – dr. Emil Străinu, G-ral brigadă (2009)
„Angels don’t play this HAARP” de Nick Begich, Jeane Manning (1996)
http://earthquake.usgs.gov/earthquakes/eqarchives/year/graphs.php

Citiţi şi:

Japonia nu a fost victima unei catrastrofe naturale, ci a fost atacată cu HAARP

Armele electromagnetice pun în pericol existenţa civilizaţiei umane şi a planetei Pământ

 

yogaesoteric
13 ianuarie 2012