Dr. Hagimă Geanina: Note scrise pentru dosarul de anulare a Statutului Colegiului Medicilor din România
Ca urmare a abuzurilor din ultimii trei ani ale Colegiului Medicilor din România (CMR) asupra mea, am decis împreună cu Asociația Stop Discriminării Cetățenilor, a cărei membră sunt și al cărei Președinte este domnul Mr. (rz) dr. ing. Dan Băzăvan, să cerem în justiție anularea actelor normative ale acestei organizații (dosar 4088/2/2023 la Curtea de Apel București). În perioada plandemiei covid au fost declanșate două anchete disciplinare împotriva mea de către CMR pentru că am dat dovadă de normalitate, de civism și mi-am spus părerea public, cu dovezi, despre ineficiența și nocivitatea măsurilor, inclusiv a vaccinurilor, promovate de către autorități, cu participarea organizațiilor profesionale ale medicilor. Decizia de a vorbi public a venit după ce am urmărit să comunic cu CMR, trimițând petiții argumentate științific, la care acesta nu a răspuns.
Având în vedere ce s-a petrecut în ultimii trei ani și modul cum a acționat și reacționat această organizație, am înțeles care este de fapt menirea reală a unor astfel de structuri zise „autonome”, care nu au devenit obligatorii doar pentru medici, ci și pentru avocați, judecători, juriști, arhitecți, scriitori etc., adică pentru profesii ce implică oameni cu un intelect ridicat. Deși în articolele 1 și 2 din Statut (https://www.cmr.ro/statut) se proclamă că CMR este o organizație profesională autonomă, apolitică, care apără demnitatea, onoarea, libertatea, independența profesională a medicilor, parcurgând întregul Statut și urmărind modul cum a fost interpretat și folosit acest Statut de conducerea CMR în perioada covid, am înțeles că acest act normativ este anticonstituțional.
Statutul CMR condiționează exercitarea profesiei medicale de înscrierea în această organizație, de plata unei cotizații, de acumularea unor credite, îngrădește dreptul de liberă exprimare și independența profesională, dreptul la apărare, favorizează discriminarea, reușind prin diverse prevederi să țină sub control mii de oameni, mulți dintre ei entuziaști, care și-au sacrificat tinerețea și banii pentru a învăța, pentru a se perfecționa, pentru a fi de folos semenilor. Alături de argumentele juridice aduse în dosar de domnul Dan Băzăvan, am formulat și eu note scrise, prin care am justificat afirmațiile de mai sus, pe care le-am depus în sala de judecată. În speranța că vor fi utile și altora, am decis să le fac publice.
Note scrise:
Subsemnata dr. Geanina-Elena HAGIMĂ, cu domiciliul în …, CNP …, tel. …, identificat prin C.I. seria …, nr…, eliberat de … solicit anularea următoarelor acte normative:
- Statutul Colegiului Medicilor din România, publicat în Monitorul Oficial nr. 435 din 04.05.2022,
- Regulamentul privind desfășurarea anchetei disciplinare la nivelul colegiilor teritoriale și, respectiv, al Colegiului Medicilor din România, publicat în Monitorul Oficial nr. 123 din 07.02.2022 și
- Hotărârea nr. 3 din 04.11.2016 pentru modificarea Hotărârii Adunării generale a CMR nr. 2/2012 privind adoptarea Statutului și a Codului de deontologie medicală a CMR, publicată în Monitorul Oficial nr. 981 din 07.12.2016
În plus, consider că este justificată acordarea de despăgubiri mie și președintelui Asociației Civice Stop Discriminării Cetățenilor, domnul Dan Băzăvan, pentru discriminare, în cuantum de … lei fiecare și plata de daune morale de … lei fiecare, pentru lezare a demnității și onoarei, a reputației, precum și pentru trăirile psihice avute în această perioadă.
Statutul CMR permite abuzuri asupra medicilor, aspect constatat personal în perioada covid, când au fost inițiate și desfășurate două anchete disciplinare împotriva mea, pentru a-mi limita libertatea de gândire și de exprimare. Pentru a se constata acest fapt, voi prezenta pe scurt acțiunile disciplinare în care am fost implicată de către CMR.
Prima acțiune disciplinară
– În data de 4.05.2022 am participat la protest în fața CMR și am ținut un discurs pe tema măsurilor luate pe perioada covid, a ineficienței și nocivității produselor experimentale denumite vaccinuri. Toate afirmațiile mele se bazau pe studii, articole medicale, unele trimise și în petițiile către CMR, la care acesta nu a binevoit să răspundă. În debutul discursului meu, mi-am exprimat regretul că medicina românească, pentru care aveam mare respect, a decăzut atât de mult, că CMR, prin atitudinea de aprobare a deciziilor politice, neascultând părerile medicilor, nu a avut grijă ca imaginea medicilor să fie respectată și că am ajuns în situația de a protesta public, deoarece CMR nu a răspuns la petiții.
– În data de 10.05.2022 și 12.05.2022, Biroul Executiv al CMR a formulat plângeri împotriva mea, pe care le-a trimis către CMR și către CM Argeș; prin acestea se solicita să se constate dacă a fost încălcat codul deontologic, prin participarea și discursul meu de la protest. Menționez că sensul discursului meu a fost parțial distorsionat prin transcrierea incompletă a acestuia în plângere. A fost exclusă partea introductivă, în care îmi exprimam regretul de a fi fost determinată să ajung într-o astfel de situație, din cauza lipsei de comunicare a CMR.
– Biroul Consiliului Colegiului Medicilor Argeș a dispus (decizia 50 din 17.05.2022) declanșarea anchetei disciplinare, care a fost finalizată prin decizia 1 din 25 iulie 2022 prin care Comisia de Disciplină a CM Argeș a dispus „respingerea plângerii formulate de către CMR”, „fapta neconstituind abatere disciplinară”. Din motivarea deciziei CM Argeș menționez: „manifestarea de protest la care a participat este rezultatul nemulțumirilor sale față de neimplicarea CMR în lămurirea unor aspecte medicale referitoare la boala și vacinul împotriva covid-19. Dna doctor a participat la acest protest în calitate de cetățean și nu ca reprezentant al breslei medicale. Aceasta se circumscrie libertății de exprimare prevăzute de Constituția României și nu a lezat în niciun mod demnitatea și prestigiul medicilor reprezentați de Colegiul Medicilor din România. Dna. dr. Hagimă Geanina Elena nu a denigrat pe niciunul dintre confrații săi și a exprimat opinii personale legate de acest virus, susținute de argumente proprii sau ale altor specialiști medici, dovezile aflându-se la dosarul cauzei”.
– În data de 12.08.2022 președintele CMR, prof. Daniel Coriu, a formulat contestație la această decizie, pe care a trimis-o către CM Argeș, unde a fost înregistrată în data de 16.08.2022. Menționez că eu nu am fost anunțată, așa cum ar fi fost normal, de existența acestei contestații, despre care am aflat accidental, când am cerut de la CM Argeș o copie după toată documentația. Contestația președintelui CMR nu conține descrierea faptei și persoana prejudiciată, neîndeplinind astfel cerințele de formulare impuse de art. 118 al Statutului CMR. În contestație au fost făcute afirmații și au fost aduse argumente, unele neconvingătoare, puerile, altele insinuante sau care exprimau clar reaua-credință: „medicul are obligația de a sesiza în mod cât mai detaliat organismele corpului profesional și, cu excepția prevederilor prevăzute de lege, are obligația de a păstra confidențialitatea datelor”, „înaintea oricărui demers public este obligatorie procedura de conciliere din cadrul corpului profesional”, „simpla depunere a unor sesizări la CMR din partea dnei dr. Hagimă Geanina Elena și nemulțumirea acesteia față de răspunsul primit nu justifică declarațiile publice făcute de dna Hagimă în cadrul protestului”, „membrii CMR nu pot și nu e cazul să capitalizeze imagine și notorietate prin defăimarea propriilor colegi sau prin defăimarea organizației medicale”, „încrederea și respectul se obțin prin muncă asiduă la căpătâiul bolnavului și nu prin participarea ca simplu cetățean la proteste care să aibă ca obiectiv înlăturarea unor măsuri medicale”, „Dna dr. Hagimă Geanina Elena și-a construit apărarea în cadrul cercetării disciplinare prin implicarea colegilor medici și a pacienților, cu scopul (atins de altfel) de a intimida comisia de disciplină”, „Pledoariile neștiințifice ale dnei dr. Hagimă fac referire la diverse cercetări efectuate în mai multe state, dar ale căror rezultate sunt puse sub semnul întrebării și nevalidate de către mediul academic național și internațional”. Din toate aceste afirmații rezultă atitudinea arogantă, sfidătoare a conducerii CMR față de membrii săi, care au dat dovadă de precauție, de responsabilitate și normalitate prin atenționarea autorităților (printre care și CMR), dar și a populației, asupra consecințelor nefaste pe care adoptarea anumitor măsuri medicale le putea avea. CMR afirmă că „simpla petiționare” a unui medic nu este suficientă pentru comunicarea cu această organizație și că toate aceste demersuri era necesar să rămână confidențiale un timp nedefinit, deși în societate deciziile medicale, inclusiv cele privitoare la vaccinarea covid, se derulau cu repeziciune. În schimb, modalitatea raportării reacțiilor adverse de către medici și populație, informațiile noi, referitoare la reacțiile adverse ale acestor produse, au lipsit sau nu au fost prompt actualizate, prin ignoranța CMR și a altor instituții.
– În urma contestației formulate practic în nume propriu de către Președintele CMR, prof. Daniel Coriu, față de decizia Colegiului Medicilor Argeș, nemenționându-se vreo decizie prealabilă a Biroului Executiv al CMR, așa cum prevede art. 118 din Statutul CMR, am fost invitată în data de 17.03.2023 la sediul CMR din București pentru „a mi se acorda posibilitatea” de a prezenta punctul meu de vedere relativ la afirmațiile/acuzațiile formulate la adresa mea în acest dosar. Menționez că nu mi-a fost trimisă de către CMR contestația președintelui prof. Daniel Coriu, pentru a-mi pregăti apărarea. Contestarea de către Președintele CMR a deciziei emise de Colegiului Medicilor Argeș reflectă înverșunarea acestuia de a mă sancționa cu orice preț, folosindu-se de prerogativele conferite de Statut (art. 61), bazându-se pe faptul că Statutul CMR nu are prevederi/are prevederi neclare în ce privește sancționarea președintelui CMR pentru comiterea de abuzuri.
– A urmat apoi un șir de discriminări, de încălcări ale dreptului meu la apărare. Deși am cerut ca această audiere să fie publică, nu mi s-a aprobat aceasta pe motiv că art. 114 prevede că „(4) Procedura disciplinară este o procedură nepublică”, deși eu eram persoana acuzată, iar in sălile de judecată se permite aceasta. La audiere am fost însoțită de domnul jurist Dan Băzăvan, în calitate de apărător, dumnealui fiind și Președinte al Asociației Stop Discriminării Cetățenilor, din care fac și eu parte. Această asociație are prevăzut în Statut reprezentarea membrilor săi în cadrul anchetelor disciplinare. Cu toate acestea, nu mi s-a permis participarea la audiere cu apărătorul meu, președintele Asociației Stop Discriminării Cetățenilor, deși la cercetarea mea de la CM Argeș a fost acceptat, ceea ce reprezintă discriminare și încălcarea dreptului constituțional la apărare. În plus, în sala de audieri, în loc să fie 5 persoane, așa cum prevede Statutul (art. 110, pct. 2) au fost 7 persoane. Prin urmare, am depus notele scrise și am refuzat participarea la această audiere.
– Decizia 59 a Comisiei Superioare de Disciplină mi-a fost transmisă în data de 29.06.2023. În această decizie se preciza că a fost admisă contestația formulată de CMR prin Președintele CMR, prof. Daniel Coriu și că a fost anulată decizia 1/25.07.2022 a Comisiei de Disciplină a CM Argeș, în temeiul art. 129 alin. 1 lit. b din Statutul CMR și că dosarul disciplinar a fost retrimis la nivel teritorial în vederea refacerii procedurii disciplinare și pronunțarea unei decizii cu respectarea regulilor procedurale în vigoare. Dosarul disciplinar a fost retrimis pentru refacerea procedurii disciplinare deoarece Colegiul Medicilor Argeș nu ar fi fost cazul să declanșeze acțiunea disciplinară împotriva mea la sesizarea CMR, acesta neîndeplinind condițiile art. 116 lit. 1, ci ar fi fost necesar să se autosesizeze conform art. 118 lit. 1, aspect de care cei din conducerea CMR și-au dat seama la mai bine de un an de la declanșarea anchetei disciplinare împotriva mea. În conținutul acestei decizii se menționa faptul că, deși Comisia Superioară de disciplină a propus sancționarea mea cu mustrare, președintele CMR a afirmat în notele scrise trimise către comisie că „sancțiunea de mustrare este insuficientă, disproporționată față de gravitatea abaterilor și a scopului aplicării ei”, „intimata dr. Hagimă Geanina Elena nu înțelege faptele nedeontologice care îi sunt imputate, nu acceptă gravitatea acestora și nu dă niciun semn de îndreptare”. Din aceste afirmații se poate constata încă o dată reaua-credință a președintelui CMR, ce a fost hotărât să mă sancționeze sever pentru exprimarea publică a opiniilor mele bazate pe dovezi (obținute printr-o muncă enormă) după ce CMR și alte autorități au refuzat să comunice. Demersurile mele au fost ferme, deoarece am perceput un pericol importat pentru familia mea și semenii mei, prin măsurile luate de autorități în perioada covid și prin injectarea oamenilor cu produsele experimentale anti-covid, denumite greșit vaccinuri. Probabil că scopul președintelui CMR a fost să dea un exemplu medicilor care ar fi avut intenția de a reacționa ca mine. Acesta este un exemplu clar cum o organizație ca CMR poate fi folosită pentru a ține în frâu libertatea de gândire și de exprimare a unei categorii profesionale compuse din oameni cu un intelect peste medie, care altfel ar fi fost greu de controlat. În această decizie se menționa că nu mi-a fost acceptată apărarea de către domnul jurist Dan Băzăvan, președinte al Asociației Stop Discriminării Cetățenilor, deoarece art. 12 din decizia CN al CMR nr.12/2921 publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 123 din 7 februarie 2022 prevede că „ședințele de judecată a cauzelor disciplinare nu sunt publice, medicul precum și petentul putând fi asistați de avocat”. Impunerea unui avocat ca apărător și neacceptarea unui jurist și a unei asociații care are prevăzută în statut această activitate reprezintă încălcarea unor drepturi constituționale ca dreptul la apărare, la asociere.
– În urma acestei decizii a Comisiei Superioare de Disciplină a CMR, Biroul Consiliului Colegiului Medicilor Argeș a decis prin decizia 36 din 12.09.2023 să anuleze art. 1 și 2 ale deciziei 50/2022 deoarece nu erau îndeplinite condițiile impuse de art. 116 (1) din Statutul CMR și să nu declanșeze din oficiu ancheta disciplinară împotriva mea.
– Din toată această desfășurare a anchetei disciplinare rezultă că organele de conducere ale CMR nu cunosc și nu respectă procedurile prevăzute în Statut, că Statutul permite comiterea de abuzuri împotriva propriilor membri cotizanți, că puterile conferite Biroului Executiv și Președintelui CMR, fără a fi prevăzute sancțiuni pentru abuzurile acestora, favorizează folosirea organizației CMR ca un mecanism de control al medicilor, de limitare a drepturilor lor fundamentale, ca libertatea exprimării și a gândirii, de asociere, de muncă, de apărare.
A doua anchetă disciplinară
Această a doua anchetă a fost inițiată în urma deciziei 143 din 5.10.2023 a Biroului Executiv al CMR. Biroul Executiv al CMR s-a sesizat ca urmare a Raportului de Monitorizare transmis de CNA către CMR în data de 26.09.2022 pentru emisiunea „Dezvăluiri” difuzată de postul News România TV în data de 12.05.2022. În decizia 143 a Biroului Executiv al CMR mi s-a imputat că am făcut „diferite afirmații cu privire la eficiența și efectele secundare ale vaccinurilor administrate populației împotriva covid-19, precum și ale măsurilor luate de autorități pentru a împiedica răspândirea virusului” și s-a propus, fără a descrie fapta, prejudiciul fizic și moral, așa cum prevede Statutul CMR la articolele 116 și 118, anchetarea mea disciplinară. Decizia Biroului Executiv al CMR a fost înaintată către Colegiul Medicilor Argeș în data de 14.11.2022. Menționez că tot ce am afirmat în acea emisiune a fost bazat pe dovezi ce existau și la acel moment, care erau deja în posesia CMR, atât datorită petițiilor la care acesta nu mi-a oferit răspuns, cât și datorită voluminosului dosar de anchetă disciplinară anterior, la care erau atașate aceste dovezi. Instrumentarea acestui nou dosar a fost cusută cu ață albă, fiind o dovadă clară de comportament abuziv al conducerii CMR, care a încercat din nou restricționarea dreptului la liberă exprimare și gândire, și hărțuirea unui medic care a avut bunul-simț și normalitatea de a sesiza erorile din deciziile luate în așa-zisa pandemie și în ce privește vaccinarea anti-covid. Astfel, Biroul Executiv nu a observat că Raportul de Monitorizare al CNA a fost inițiat în urma unor sesizări anonime, identice, ale unor „telespectatori”. Afirmațiile mele nu au fost analizate de către Biroul Executiv al CMR din perspectiva dovezilor deja disponibile de la dosarul anterior, ce susțineau afirmațiile mele. Nu s-a inițiat nici măcar procedura de a mă invita la audiere în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă, așa cum se prevede în articolul 117 din Statutul CMR: „(1) Primind plângerea, biroul consiliului decide declanșarea sau nedeclanșarea anchetei disciplinare. (2) Biroul consiliului, respectiv Biroul executiv, înaintea analizării plângerii în vederea declanșării anchetei disciplinare, poate invita părțile la audiere, în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă, caz în care petentul depune un înscris din care rezultă retragerea plângerii”. În momentul emiterii de către Biroul Executiv al CMR a acestei noi decizii de anchetă disciplinară, exista decizia 1 din 25 iulie 2022 a Comisiei de Disciplină a Colegiului Medicilor Argeș pentru dosarul anterior de anchetă disciplinară, prin care s-a respins plângerea formulată de CMR prin Președintele CMR, prof. Daniel Coriu. Reamintesc că dosarul anterior fost inițiat tot pentru exprimarea opiniei mele despre măsurile luate in perioada covid și despre așa-zisele vaccinuri.
Acțiunile mele publice nu au fost făcute pentru bravadă sau publicitate, așa cum insinua președintele CMR în contestarea deciziei Colegiului medicilor Argeș, ci au fost acțiuni determinate de lipsa de comunicare a CMR cu membrii săi și a identificării unui pericol imens pentru sănătatea oamenilor, prin măsurile luate de autorități pentru limitarea răspândirii bolii covid și mai ales prin încurajarea și chiar presiunea asupra cetățenilor României de a se injecta cu produsele anti-covid cu tehnologie nouă ARNm. Fiind medic, dar și om responsabil, mamă preocupată de viitorul copiilor ei, am înțeles că exprimarea publică a acestor opinii era singura modalitate de a avertiza oamenii asupra pericolelor, în condițiile în care CMR refuza să comunice cu membrii săi cotizanți și acționa așa cum doreau politicienii. În prezent, sunt și mai multe dovezi care vin în sprijinul afirmațiilor mele de la proteste și din emisiunile TV și cu toate acestea, poziția CMR a rămas ca la începutul pandemiei. Nici acum nu aș retracta nimic din ceea ce am afirmat public, deși am suferit. Ba chiar îmi reproșez că nu am fost mai activă în a informa oamenii în ce privește pericolul produselor care au determinat atâtea reacții adverse atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.
Ministerul Sănătății, autoritatea ierarhic superioară CMR-ului, conform legii 95/2006, a permis existența acestui Statut anticonstituțional și nu a răspuns plângerii prealabile trimise de noi pentru anularea legilor menționate de mai sus. Statutul CMR este anticonstituțional deoarece:
– permite discriminarea, hărțuirea – cele două acțiuni disciplinare împotriva mea au fost inițiate la cererea CMR pentru exprimarea publică a unor opinii medicale, bazate pe dovezi, deși în prealabil am vrut să comunic cu CMR prin trimiterea de petiții argumentate medical, la care CMR nu a avut bunăvoința să răspundă. CMR a susținut măsurile luate de autorități în pandemie, inclusiv recomandarea de vaccinare cu produsele experimentale prezentate ca „sigure și eficiente”, aflate încă studiu; această atitudine a conducerii CMR nu a fost rezultatul unor dezbateri ale medicilor, care ar fi fost necesar să fie solicitați, implicați, pentru găsirea celor mai bune soluții la o problemă de sănătate „nouă”, gravă, cu care ne confruntam în acel moment; din contră, conducerea CMR a preferat să nu interacționeze cu medicii, nu a organizat dezbateri, nu a răspuns la petiții. Mai mult, conducerea CMR și-a depășit atribuțiile, amenințând cu retragerea dreptului de liberă practică medicilor care aveau un alt punct de vedere decât cel oficial, deși acesta era bine argumentat. Prin cele două anchete disciplinare ale CMR împotriva mea m-am simțit umilită, hărțuită de această organizație, care afirmă că este „o instituție de drept public, neguvernamentală, apolitică și fără scop patrimonial” [art. 1 (1)], că „este autonom în raport cu orice autoritate publică, exercitându-și atribuțiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni” [art. 1 (2)] și că „apără demnitatea și promovează drepturile și interesele membrilor săi în toate sferele de activitate, apără onoarea, libertatea și independența profesională a medicului în exercitarea profesiei” [art. 2 (1)]. De reținut că aceste acțiuni împotriva mea nu au fost declanșate pentru o culpă medicală, ci cu scopul limitării dreptului la exprimare și de libertate a gândirii. În loc să fiu apreciată de colegii mei din conducerea CMR pentru munca mea enormă de a mă informa, de a urmări să comunic cu dumnealor în această problemă de sănătate publică ce ne-a afectat tuturor viețile, conducerea CMR a găsit de cuviință să propună sancționarea mea. Astfel de anchete disciplinare, pe alte motive decât culpa medicală, au drept consecință perturbarea gravă a vieții, a activității medicului, atât a celei profesionale, cât și a celei familiale și chiar și a sănătății acestuia, știut fiind cât de solicitantă este această meserie. Acest aspect l-am constatat personal, fiindu-mi afectate toate aceste domenii ale vieții mele. Faptul că a fost posibil ca astfel de acțiuni să fie întreprinse de CMR sunt o dovadă vie că Statutul CMR nu este conceput să prevină discriminarea și hărțuirea, ba chiar permite comportamente abuzive ale conducerii CMR.
– încalcă dreptul la apărare, dreptul la asociere – În prima anchetă disciplinară, CMR nu mi-a permis apărarea de către domnul jurist Dan Băzăvan, președinte al Asociației Stop Discriminării Cetățenilor, a cărei membră sunt; această asociație are prevăzut în statut că își poate reprezenta membrii în astfel anchete.
– limitează dreptul la muncă – Statutul CMR prevede că dreptul la muncă al medicilor este condiționat de înscrierea în Colegiul Medicilor, de plata lunară a unei cotizații, de obținerea unui număr de puncte, de creditele adunate în urma participării la cursuri plătite de către medici și organizate/creditate de CMR; în plus, în urma anchetelor disciplinare, CMR poate decide ridicarea dreptului de liberă practică și deci interzicerea dreptului la muncă pentru un medic. Înscrierea în astfel de organizații nu ar fi cazul să fie obligatorie, ci opțională. CMR, prin Statutul său, este astfel un organism care căpușează veniturile medicilor și le îngrădește libertatea de gândire și de exprimare, sub pretextul că – art. 2, lit. 1 – „apără demnitatea și promovează drepturile și interesele membrilor săi în toate sferele de activitate, apără onoarea, libertatea și independența profesională a medicului în exercitarea profesiei, asigură respectarea de către medici a obligațiilor ce le revin față de pacient și de sănătatea publică.” În același timp, CMR este departe de a fi o instituție autonomă, prin participarea reprezentanților Ministerului Sănătății la ședințele Consiliului Național al CMR (art. 41, lit. 1) și prezența reprezentanților Ministerului Sănătății în comisiile de disciplină a CMR (art. 110 lit. 3, art. 111 pct. 5).
– limitează libertatea gândirii – anchetele inițiate împotriva mea nu au fost pentru culpă medicală, ci pentru exprimarea publică a unor opinii bazate pe dovezi, în condițiile în care CMR refuza să comunice, să colaboreze cu membrii săi. Libera dezvoltare a personalității umane este împiedicată prin atitudinea despotică a conducerii CMR și prin prevederile neclare, lacunare ale Statutului CMR. Modul de acțiune al CMR în perioada pandemiei a fost un atac la inteligența, gândirea și demnitatea medicilor.
– împiedică dreptul celui anchetat de a beneficia de ședință publică, aspect considerat o normalitate în instanțele de judecată. Prezența publicului în sălile de judecată este un semn de normalitate, de transparență, are atât rolul de a limita abuzurile, dar și de a le expune; deși am cerut ca anchetarea mea de către CMR în dosarul 134 să fie publică, să poată participa medici, dar și alți cetățeni, nu mi s-a permis aceasta, pe motiv că așa prevede statutul. Mai mult, reprezentanții CMR care erau în sala de desfășurare a anchetei erau mai mulți decât numărul celor prevăzuți în Statut, fapt ce arată necunoașterea de către conducerea CMR și de către comisii a propriului Statut.
– nu respectă viața privată a medicilor – acțiunile mele publice (protest, participarea la emisiunea TV) s-au desfășurat în afara programului de lucru, în timpul meu liber sau anulându-mi o zi de muncă (cu pierderea venitului meu din acea zi, eu lucrând în sectorul privat). Am făcut aceste sacrificii deoarece, urmărind evoluția evenimentelor atât medicale, cât și non-medicale, am identificat în măsurile luate un pericol enorm, cu consecințe grave, atât pentru familia mea, cât și pentru semenii mei. Măsurile luate în perioada covid, îndemnul și presiunea la vaccinarea cu produsele experimentale reprezentau un pericol nu doar din punct de vedere medical, pentru adulți și pentru copii (eu fiind și mamă), dar și societal, având grave consecințe asupra învățământului, economiei, finanțelor, consecințe pe care le sesizăm în prezent – scăderea calității învățământului, creșterea datoriilor țării, creșterea problemelor de sănătate în rândul populației (creșterea numărului afecțiunilor oncologice și nu numai), scăderea populației prin scăderea numărului de nașteri și creșterea mortalității. Tot ce am afirmat în petiții și public s-a adeverit în prezent. Totuși, nici măcar acum CMR nu-și recunoaște greșelile față de medici și oameni în general. O atitudine corectă, profesionistă, a conducerii CMR ar fi putut să împiedice, măcar în parte, dezastrul medical și social în care se află în prezent România.
Statutul CMR încalcă Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene:
art. 41 – „Dreptul la bună administrare (1) Orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. (2) Acest drept include în principal: (a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere; (b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial; (c) obligația administrației de a-și motiva deciziile.”
– Eu nu am primit răspuns la numeroasele petiții adresate CMR pe tema măsurilor luate și a vaccinării în perioada covid (purtarea măștilor, vaccinarea copiilor, excesul de mortalitate din anii 2020, 2021, reacțiile adverse postvaccinale, schimbarea actualului cod deontologic); nu am fost audiată de către CMR în dosarul 134, înainte de a fi chemată în anchetă disciplinară la sediul CMR și nu mi s-a adus la cunoștință contestarea deciziei CM Argeș de către președintele CMR, prof. dr. Daniel Coriu; Lipsa de comunicare poate fi constatată și în prezent când nici MS, nici CMR nu au binevoit să răspundă la scrisoarea prealabilă pentru acest dosar.
– Statutul CMR încalcă Declarația Universală de Drepturilor Omului de la New York din 1948, art. 7: „Toți oamenii sunt egali în fața legii și au, fără nicio deosebire, dreptul la o egală protecție a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declarație și împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare” și art. 3: „Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei sale”. – Aceste prevederi sunt încălcate deoarece se condiționează desfășurarea activității ca medic de condiția de membru al CMR și de plata unei cotizații. Prin această condiționare, precum și prin anumite prevederi ale Statutului său, CMR poate îngrădi libertatea medicului de a decide pentru pacienții săi, dar și de a-și exprima liber opiniile, în cazul în care acestea diferă de cele ale conducerii CMR. Statutul CMR permite sancționarea medicului până la interzicerea dreptului de a mai profesa.
Statutul CMR prevede unele idei generale corecte ca „Art. 2. – (1) Ca organizație profesională, Colegiul Medicilor din România apără demnitatea și promovează drepturile și interesele membrilor săi în toate sferele de activitate, apără onoarea, libertatea și independența profesională a medicului în exercitarea profesiei, asigură respectarea de către medici a obligațiilor ce le revin față de pacient și de sănătatea publică” dar transpunerea lor în practică nu este clar reglementată, ceea ce permite încălcarea acestora și abuzurile. Aceasta se poate observa și din anchetele disciplinare împotriva mea pentru că am avut verticalitatea să pun întrebări, să prezint date din studii care contraziceau afirmațiile oficiale, deși înțelesesem din modul de desfășurare a evenimentelor în perioada covid că CMR nu mai este „o instituție de drept public, neguvernamentală, apolitică și fără scop patrimonial” și nici „autonom în raport cu orice autoritate publică, exercitându-și atribuțiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni”, așa cum se proclamă în art. 1 din Statut. Intervențiile mele publice au fost consecința lipsei de comunicare din partea CMR (care nu mi-a răspuns la petiții) și a conștientizării mele că CMR nu este o instituție autonomă; am considerat că este datoria mea ca cetățean cu studii medicale să intervin, să atenționez în timp util oamenii și autoritățile asupra pericolului măsurilor medicale și nemedicale luate in perioada covid. Din păcate, Statutul nu prevede termene de rezolvare a petițiilor și nici modalități de acțiune rapidă/sancțiune a CMR în condițiile unui răspuns incomplet sau nesatisfăcător din partea acestei organizații. În Statutul CMR, prevederile referitoare la sancționarea medicilor sunt mult mai bine reglementate decât cele pentru apărarea drepturilor și libertății acestora.
Prin acțiunile disciplinare întreprinse împotriva mea, cât și prin toată atitudinea avută față de medici și populație în general, CMR a acționat cu rea-credință, cu rea-intenție, iar Statutul CMR a permis aceste abuzuri. Aceste afirmații ale mele sunt argumentate de lipsa de comunicare (neorganizarea de dezbateri, lipsa de răspuns la petiții) a CMR și de perseverența conducerii CMR în a mă sancționa, prin cele două acțiuni disciplinare și prin contestarea deciziei CM Argeș de a nu fi sancționată. Chiar și acum, când sunt mult mai multe dovezi că măsurile luate în așa-zisa pandemie au fost inutile și nocive, că au traumatizat fizic și psihic populația României, inclusiv copiii, că produsele experimentale denumite greșit vaccinuri au fost nocive, CMR nu recunoaște nimic. De fapt, pe parcursul întregii crize sanitare din ultimii aproape patru ani, CMR nu a făcut actualizări și corectări ale informațiilor oferite inițial medicilor și cetățenilor în ce privește vaccinarea covid, studiile publicate în literatura de specialitate dovedind că multe din aceste informații au fost eronate. O astfel de atitudine este de neînțeles pentru o organizație care are drept obiectiv creșterea „gradului de pregătire profesională”, asigurarea „unui nivel ridicat al cunoștințelor medicale” „educație medicală continuă și informare în domeniul științelor medicale”(art. 8 lit. 1). Atitudinea sinceră, corectă, profesionistă a unui organism profesional ca CMR ar fi putut să stopeze sau să diminueze multe din abuzurile legislative ale politicienilor asupra populației din această perioadă.
Se poate deci observa cum, într-o situație de criză, organizația CMR poate fi folosită ca un mijloc de constrângere, de presiune asupra medicilor. În mod repetat, conducerea CMR a afirmat public că se poate ajunge la ridicarea dreptului de liberă practică pentru medicii cu opinii diferite de cele oficiale în ce privește vaccinarea și măsurile luate în perioada covid. Aceste anomalii au avut consecințe nefaste asupra activității și comportamentului medicilor în această perioadă, aceștia simțindu-se amenințați cu pierderea locului de muncă în caz de nesupunere. În mod firesc, aceste situații s-au reflectat nefavorabil și asupra populației.
Se știe că medicii au o meserie foarte solicitantă și le rămâne puțin timp sau deloc pentru alte acțiuni, chiar și pentru viața de familie. Dacă unii dintre aceștia ar fi ripostat față de atitudinea conducerii CMR, a Ministerului Sănătății, aceasta ar fi însemnat întreruperea sau reducerea semnificativă a activității medicale pentru a-și pregăti apărările, pentru acțiunile în justiție și ar fi riscat pierderea locului de muncă (aspect valabil pentru medicii din sistemul public, dar și privat). Astfel, acel segment de medici care au intuit că atitudinea medicală din perioada covid a fost eronată, a fost nevoit să tacă și chiar să se supună. Din păcate, tăcerea medicilor a facilitat atingerea obiectivelor politicienilor, care au acționat nestingheriți, achiziționând tot felul de produse de uz medical printre care și multele milioane de doze de vaccinuri, în ciuda dovezilor din ce în ce mai multe despre ineficiență și chiar nocivitate.
Un Statut corect ar fi fost necesar să aibă prevederi/sancțiuni clare pentru abuzurile conducerii CMR asupra membrilor săi. De asemenea, nu este normal să i se permită acestei organizații să poată decide interzicerea activității unui medic, atâta timp cât acesta și-a obținut titlul de medic în urma absolvirii unei universități și, după caz, a unui rezidențiat, a unor cursuri postuniversitare, ceea ce implică mulți ani de studiu și de sacrificiu.
Nu este normal ca pentru apărarea sa în cadrul anchetelor disciplinare, medicul să plătească avocatul din propriul buzunar, în timp ce CMR se prezintă la acțiunile în justiție cu avocat plătit din banii CMR, proveniți din contribuțiile medicilor, inclusiv a celor anchetați și, aceste sume să fie recuperate apoi tot de la medici, dacă aceștia pierd procesul.
Anchetele disciplinare ale CMR ar fi necesar să aibă doar rolul de a atenționa medicul asupra unei greșeli, dar nu să sancționeze medicul până la pierderea dreptului de muncă. O excludere din colegul medicilor ar fi necesar să aibă doar rolul de a atenționa medicul că activitatea sa este neconformă cu calitatea și etica acestei meserii. Astfel, această organizație ar fi fost una elitistă, și nu una care acționează mai degrabă represiv, ca o școală de corecție. Sancțiunile financiare sau de altă natură ar fi normal să fie doar în sarcina instanței judecătorești.
Enumăr și justific care articole din Statutul Colegiului Medicilor din România consider că sunt abuzive și încalcă drepturi fundamentale:
– Art. 6 „(1) Medicii exercită profesia de medic, în baza certificatului de membru, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a) dețin certificatul de membru vizat anual, pe baza asigurării de răspundere civilă pentru greșeli în activitatea profesională, valabilă pentru anul respectiv; b) au efectuat/obținut numărul minim de credite EMC stabilit prin decizie a Consiliului național al Colegiului Medicilor din România; c) au achitat cotizația la zi” – CMR condiționează obținerea avizului anual și deci dreptul de liberă practică de un punctaj minim stabilit de CMR. Astfel de cursuri cu credite pe care medicii sunt nevoiți să le plătească sunt organizate fie de către CMR, fie de asociații medicale sau firme de medicamente pentru care tot CMR stabilește numărul de credite, în schimbul unei taxe de evaluare/creditare pe care organizatorul o plătește către CMR (https://www.cmr.ro/wp-content/uploads/2021/02/Decizia-CMR-nr.-12_2018-reglementarea-sistemului-national-de-EMC.pdf). Prin urmare, libera practică este condiționată de plata acestor cursuri. Dacă nu sunt plătite de către medic, există posibilitatea ca aceste cursuri să fie sponsorizate de industria farmaceutică. Aceste sponsorizări nu sunt distribuite într-un mod echitabil și, de obicei, de sumele cele mai mari de sponsorizare beneficiază profesorii, medicii cu vechime, care au și cele mai mari venituri. Acordarea sponsorizărilor de către industria farmaceutică nu este dezinteresată, deoarece industria farmaceutică știe că profesorii / medicii cu vechime, prin rolul lor de mentori, pot influența decizia medicilor mai tineri de a prescrie anumite medicamente / produse. În plus, cursurile / manifestările științifice sponsorizate de industria farmaceutică și creditate de către CMR pot să influențeze decizia terapeutică a medicului, multe astfel de cursuri având rolul predominant de a face reclamă mascată unor medicamente, mai degrabă decât de a furniza informație medicală utilă și obiectivă. Informația medicală solidă, obiectivă se obține în principal citind cărți și articole, proces necuantificat în credite EMC. Dreptul de a desfășura activitatea medicală este condiționat și de alte cheltuieli ale medicilor, cum ar fi plata cotizației, care s-a dublat în ultimul an. Neplata cotizației poate merge până la suspendarea calității de membru, adică ridicarea dreptului de liberă practică. Consider că o astfel de organizație nu este cazul să aibă dreptul să condiționeze desfășurarea activității mele medicale de plata unor cotizații, în timp ce conducerea CMR este preocupată să hărțuiască medicii care îndrăznesc să gândească și să supună discuției anumite decizii medicale, care pot influența în mod nefast viața semenilor. Cum este posibil ca eu să plătesc o cotizație care este folosită de către CMR pentru plata avocaților angajați în dosarele în care eu mă judec cu organizația pentru anchetele disciplinare inițiate împotriva mea, motivul fiind încălcarea de drepturi fundamentale și nu culpa medicală?
– Art. 10. Prevede proceduri speciale ce este necesar să fie îndeplinite de medic pentru a obține avizul de liberă practică în alt județ, deși se află tot pe teritoriul României. Consider că și acest articol este abuziv.
– Deși conform art. 33 pct. 1, între Colegiul Medicilor din România și colegiile teritoriale există raporturi de autonomie funcțională, CMR poate contesta decizia comisiei de disciplină a CM local și poate trimite spre rejudecare la nivel local (art. 129), favorizându-se hărțuirea medicilor nevinovați în dosare care nu implică culpa medicală, așa cum este cazul meu.
– Conform art. 36, Adunarea generală națională a Colegiului Medicilor din România este alcătuită din membrii Consiliului Național al Colegiului Medicilor din România și din reprezentanți ai fiecărui colegiu teritorial. Adunarea Națională ar fi fost necesar să fie alcătuită doar din reprezentanții din teritoriu, pentru a se realiza o mai mare libertate de decizie a acestei adunări. Includerea printre membrii adunării a Consiliului Național subordonat Biroului executiv restrânge această libertate decizională. În plus, nu se prevede obligativitatea postării publice a numelor medicilor ce intră în componența Adunării Naționale a CMR și a Consiliului Național, acestea neregăsindu-se pe site-ul CMR.
– Art. 40, prin prevederea „(3) Membrii Adunării generale naționale vor comunica înainte cu 15 zile și, respectiv, 3 zile înscrierea la cuvânt, pentru subiectele aflate pe ordinea de zi a ședinței sau pentru alte subiecte ce urmează a fi înscrise la capitolul diverse, fără a fi îngrădit dreptul de a se înscrie la cuvânt și în timpul ședinței” restrânge de fapt dreptul la liberă exprimare, la dezbatere, mai ales in cazul apariției unor situații de urgență.
– CMR nu este o instituție independentă politic, din moment ce art. 41 prevede: „(1) Consiliul național al Colegiului Medicilor din România, denumit în continuare Consiliul național, este alcătuit din câte un reprezentant al fiecărui județ, 3 reprezentanți ai municipiului București și câte un reprezentant al medicilor din fiecare minister și instituție centrală cu rețea sanitară proprie. În afară de aceștia, Consiliul național poate fi asistat, cu rol consultativ, de câte un reprezentant al Academiei de Științe Medicale, al Ministerului Sănătății, al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și al Ministerului Justiției”.
– Cheltuielile prevăzute la art. 41 „(3) Cheltuielile cu deplasarea, indemnizația de ședință și diurna reprezentanților pentru ședințele Consiliului național vor fi suportate de către colegiile teritoriale ai căror reprezentanți sunt. (4) Reprezentanții în Consiliul național vor fi remunerați pentru activitatea efectivă desfășurată în cadrul comisiilor de lucru ale Consiliului național al Colegiului Medicilor din România prevăzute de prezentul statut” nu sunt transparente, nu se specifică cum se calculează și unde sunt afișate.
– Din articolul 57 reiese că Biroul Executiv al CMR „d) acceptă donațiile, legatele și sponsorizările făcute Colegiului Medicilor din România”, ceea ce poate afecta caracterul independent, autonom al acestei instituții. Nu sunt prevăzute reglementări ale plafonului / procentul din veniturile CMR pentru sumele din sponsorizări, donații. În plus, deciziile de acceptare a acestor donații sunt luate de un grup restrâns de oameni (fiind 4 medici în Biroul Executiv, dintre care unul este președintele CMR) ceea ce crește și mai mult probabilitatea unei influențe externe asupra deciziilor CMR.
– Suma acordată pentru indemnizația lunară membrilor Biroului Executiv prevăzută la art. 59 „În exercitarea mandatului, membrii Biroului executiv vor primi o indemnizație lunară al cărei cuantum va fi aprobat de Consiliul național” nu este transparentă, nu se prevede modalitatea de calcul a acesteia și nu se prevede obligativitatea de a fi afișată pe site. Site-ul CMR nu include nici declarațiile de avere.
– Art. 61. „Președintele coordonează întreaga activitate a Colegiului Medicilor din România și are următoarele atribuții principale: a) reprezintă Colegiul Medicilor din România în relațiile cu persoanele fizice și juridice din țară și din străinătate; b) încheie contracte și convenții în numele Colegiului Medicilor din România cu aprobarea Biroului executiv; c) convoacă și conduce ședințele Adunării generale naționale, Consiliului național și ale Biroului executiv; d) duce la îndeplinire deciziile Biroului executiv, Consiliului Național, precum și hotărârile Adunării generale naționale date în sarcina sa și rezolvă problemele și lucrările curente; e) este îndreptățit să primească, în formă scrisă, și să conteste toate deciziile adoptate de comisiile de disciplină împotriva membrilor Colegiului Medicilor din România; f) propune domeniile de interes pentru înființarea comisiilor de lucru ale Consiliului național; g) angajează personalul de specialitate și administrativ, cu aprobarea Biroului executiv; h) îndeplinește orice altă sarcină stabilită de către Consiliul național ori de către Biroul executiv” – conferă președintelui CMR puteri nelimitate, fără însă a se prevedea și sancțiuni pentru acesta sau pentru membrii Biroului Executiv în cazul în care comit erori/abuzuri. Am asistat la afirmații mincinoase ale președintelui CMR legate de vaccinarea anti-covid. Acesta își permite să facă afirmații defăimătoare împotriva mea, dar și a românilor în general, sugerând că mulți ar avea probleme psihiatrice sau ar fi analfabeți funcțional așa cum rezultă din punctul de vedere formulat de președintele CMR în dosarul 163/2023 de la Consiliul Național pentru combaterea discriminării (atașez declarația). Conform Statutului, președintele CMR este practic de neatins, el neputând să-și dea singur sancțiuni.
– Articolul 64 prevede că CMR, prin Comisia de studii și strategii de dezvoltare, are ca atribuții „a) analizează situația personalului și a serviciilor medicale, precum și evoluția profesiei medicale în România” – însă observăm că această preocupare a CMR este un eșec, din moment ce un număr mare de medici decid anual să emigreze.
– Art. 65 atribuie Comisiei profesional-științifice și de învățământ a CMR rolul de a controla „realizarea obiectivelor profesionale ale medicilor din România, prin programe de educație medicală continuă, specializare, stabilirea și creșterea standardelor de practică profesională”. Aceste programe de educație continuă au mai degrabă rolul de a condiționa desfășurarea activității medicale, decât a menține un standard de practică profesională, medicul fiind pus în situația de a „vâna” puncte. În mod normal, dacă chiar se dorea obținerea performanței, ar fi fost necesar să fie stabilite niște criterii clare de evaluare a acesteia, a calității actului medical. Practic, CMR legiferează prin Statutul său cumpărarea de către medici a dreptului de a profesa. Congresele cu informație de calitate înaltă sunt adesea foarte scumpe, necesitând deplasări în străinătate, medicul plătindu-le din buzunarul propriu sau în cel mai bun caz fiind sponsorizat parțial sau integral de către firmele farmaceutice. Firmele farmaceutice, după cum am afirmat anterior, sponsorizează în general profesorii, medicii cu vechime, adică pe membrii colegiului care oricum au venituri mai mari. Prin urmare, medicul tânăr, care are nevoie de cea mai multă informație, este necesar să plătească din propriul buzunar aceste congrese foarte scumpe. Multe dintre cursurile creditate cu puncte de către CMR și sponsorizate de firmele farmaceutice reprezintă o reclamă mai mult sau mai puțin mascată pentru anumite medicamente / produse. Dacă chiar se dorea o creștere a nivelului profesional, multe cursuri ar fi fost firesc să fie gratuite, măcar pentru medicii tineri. Condiționarea desfășurării activității de medic de un număr de puncte nu are niciun rol în creșterea nivelului profesional. În plus, în perioada covid, chiar comisia profesional-științifică nu și-a făcut treaba, deoarece noutățile în ce privește tratamentul covid, eficacitatea reală a vaccinurilor anti-covid, reacțiile adverse postvaccinale nu au fost actualizate / prezentate de către CMR, care are ca atribuții, printre altele: „a) acordă aviz consultativ ghidurilor și protocoalelor de practică medicală elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății”. Educația medicală continuă este o preocupare a fiecărui medic, nu a CMR. Competitivitatea favorizează în mod natural această preocupare, ea nu este necesar să fie impusă unor oameni care oricum, prin pregătirea parcursă ani la rând, au demonstrat că sunt preocupați de nivelul lor intelectual și profesional. Este nefiresc ca tocmai practicarea meseriilor care pot fi accesate de oameni cu un intelect peste medie să fie condiționate / restricționate de organizații ca CMR prin astfel de prevederi, ce nu urmăresc în mod clar creșterea nivelului profesional, ci alte interese mascate. După cum am mai afirmat, este o contradicție între faptul că CMR impune un număr minim de credite medicilor, dar tot el are rol în decizia de a acorda credite anumitor cursuri, activitate pentru care percepe taxe.
– Articolul 67 prevede atribuțiile Comisiei de imagine care „4.d) monitorizează știrile apărute în mass-media și semnalează Biroului Executiv situațiile de natură a încălca prestigiul profesiei de medic, al corpului profesional și, respectiv, al membrilor săi” – însă chiar conducerea CMR a încălcat acest punct. Deși în Statut se afirmă că CMR apără independența profesională a medicilor, CMR, prin conducerea sa, a amenințat în media cu aplicarea de sancțiuni medicilor ce se pronunțau împotriva vaccinării covid. Neincluderea unor sancțiuni clare pentru conducerea CMR în caz de nerespectare a independenței profesionale sau în caz de comitere a unor abuzuri face ca prevederile statutului CMR să fie doar niște afirmații care pot fi încălcate după bunul plac al conducerii CMR. Un astfel de Statut transformă CMR într-o organizație de control a medicilor, de supunere a lor, de restricționare prin diverse tertipuri a libertății lor de a gândi și de a acționa.
– Articolul 79 reglementează modalitatea de adoptare a unor decizii de către Adunarea Generală. Pentru ca medicii să participe la întruniri, este necesar ca aceștia să fie anunțați. Nu se prevăd norme de anunțare a medicilor de către colegiile medicilor teritoriale pentru aceste ședințe, în care se iau decizii importante. Lipsa de reglementare în acest sens favorizează abuzurile și adoptarea unor decizii prin prezența unui număr mic de participanți: „(2) Adunarea generală adoptă hotărâri cu majoritate simplă, în prezența a două treimi din numărul membrilor săi. Dacă la prima convocare nu s-a realizat majoritatea de două treimi, după 10 zile se organizează o nouă ședință, cu aceeași ordine de zi, care va adopta hotărâri cu majoritate simplă, indiferent de numărul membrilor prezenți”.
– Articolul 83, 4.d prevede că membrii consiliilor colegiilor teritoriale „d) aprobă indemnizațiile lunare ale membrilor biroului consiliului și indemnizațiile acordate membrilor comisiilor de lucru, la propunerea biroului”; adică organele de conducere își aprobă propriile indemnizații, aceste indemnizații provenind din cotizațiile lunare ale medicilor, fără a se prezenta modalitatea de calcul și obligația ca aceste sume să fie postate vizibil, transparent pe site-ul CMR sau al colegiului teritorial al medicilor.
– La articolul 83 se atribuie Consiliilor colegiilor teritoriale rolul de a: „9.i) apăra și reprezenta interesele profesionale ale membrilor lor, inclusiv în fața instanțelor judecătorești și a altor autorități publice”, fără a se prezenta mai concret în ce situații se poate pune în practică această prevedere. În schimb, mie mi se cere să plătesc onorariul avocaților CMR atunci când îmi caut dreptatea în justiție. Prin urmare acest statut favorizează discriminarea.
– Art. 89 prevede că „Președintele colegiului teritorial este în drept să exercite acțiunea civilă sau să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală ori autoritățile competente pentru urmărirea și trimiterea în judecată a persoanelor care își atribuie sau care întrebuințează fără drept titlul ori calitatea de medic sau care practică în mod nelegal medicina.” Aceasta înseamnă că președintele colegiului teritorial poate sau nu să declanșeze o astfel de acțiune, fapt ce poate deschide calea unor abuzuri, favoritisme pentru anumite persoane care practică medicina fără să aibă calitatea de medic.
– Art. 92 „(2) Organizarea și desfășurarea alegerilor se vor stabili printr-un regulament electoral aprobat de Consiliul național al Colegiului Medicilor din România, după consultarea obligatorie a colegiilor teritoriale, cu cel puțin 6 luni înainte.” Rezultă faptul că regulamentele electorale pentru alegerea organelor de conducere ale CMR pot varia, nefiind transparente pentru toți membrii colegiului. De exemplu, nu rezultă din statut cum este ales președintele CMR, care, având atâtea roluri decizionale (art. 61) ar fi necesar să fie ales în mod normal de toți membrii CMR, nu doar de membrii consiliului Național al Colegiului Medicilor, care nu este atât de independent, din moment ce art. 41 (1) prevede „Consiliul național poate fi asistat, cu rol consultativ, de câte un reprezentant al Academiei de Științe Medicale, al Ministerului Sănătății, al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și al Ministerului Justiției”. În plus, în „Regulamentul electoral de organizare și desfășurare a alegerilor pentru funcția de membru în biroul consiliului colegiului teritorial, de reprezentant al colegiului teritorial în Consiliul Național al Colegiului Medicilor din România și de vicepreședinte coordonator al Comisiei economico-sociale și de asigurări sociale de sănătate în Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România, pentru un mandat incomplet, din 16.02.2024” se prevede aprobarea comisiilor electorale implicate în noile alegeri de către vechea conducere a colegiului național sau teritorial, ceea ce poate favoriza fraudele la noile alegeri (https://www.cmr.ro/wp-content/uploads/2024/03/Regulamentul-electoral-de-organizare-si-desfasurare-a-alegerilor-pentru-functia-de-membru-in-biroul-consiliului-colegiului-teritorial-de-reprezentant-al-colegiului-teritorial.pdf). Art. 7: „(1) În vederea organizării și desfășurării alegerilor, se aprobă de către consiliul colegiului teritorial înființarea unei comisii electorale teritoriale, respectiv înființarea Comisiei Electorale Centrale, aprobată de către Consiliul Național al Colegiului Medicilor din România”, art. 10 „(1) Comisia electorală de la nivel teritorial este formată din 5 membri, aprobați în mod individual de către consiliul colegiului teritorial, la propunerea biroului consiliului”.
– Articolul 99 prevede: „(2) Numărul maxim de mandate succesive în organele de conducere de la nivel teritorial și național ce pot fi primite, respectiv exercitate este de 5 mandate.” Prin Statut se permite un număr prea mare de mandate, permițând ocuparea unei funcții chiar și timp de 20 de ani, ceea ce poate avea impact asupra corectitudinii organizării alegerilor și a favorizării abuzurilor.
– Art. 101 prevede posibilitatea încetării mandatului de membru al organelor de conducere prin revocare. O astfel de modalitate de acțiune, deși posibilă, este greu de realizat deoarece modul de realizare a alegerilor, numărul mare de mandate posibile prevăzute de Statut crește probabilitatea creării unor structuri de conducere greu de schimbat. Formularea din Statut (art. 102 (2)) privind revocarea este binevoitoare cu persoanele din conducere, acestea putând fi revocate doar în cazul „încălcării grave a legii, a prezentului statut sau a regulamentelor”, în timp ce pentru ceilalți membri nu se menționează criteriul de gravitate când se declanșează anchetele disciplinare – art. 104 (1). În mod normal, ar fi firesc să fie invers, persoanele din conducere să poată fi ușor de revocat dacă încalcă legea și regulamentele, fără a mai adăuga criteriul de gravitate, deoarece aceste persoane au rol DECIZIONAL.
– Includerea în Statutul CMR a art. 105 pct. 4, 5, 6 ce prevede amenda, interdicția de a exercita profesia pe o perioada limitată sau nelimitată, reprezintă un abuz pentru o organizație care afirmă la art. 2 (1) că „promovează drepturile și interesele membrilor săi în toate sferele de activitate”. Astfel de decizii ar fi normal să fie luate doar prin hotărâri judecătorești.
– Art. 107 „(1) Răspunderea disciplinară este angajată în funcție de gravitatea abaterii, (2) Repetarea unei abateri disciplinare până la radierea sancțiunii aplicate constituie o circumstanță agravantă, care va fi avută în vedere la aplicarea noii sancțiuni” este sugestiv pentru puterile discreționare acordate conducerii CMR prin Statutul CMR, permițându-se încălcarea dreptului la muncă prevăzut de Constituția României. Prin astfel de articole, CMR poate limita libertatea de gândire și de exprimare a medicilor, fapt constatat în mod direct de mine prin acțiunile disciplinare inițiate de conducerea CMR împotriva mea, nu pentru culpă medicală, ci pentru a mi se restrânge libertatea de gândire și de exprimare. Mai mult, președintele CMR a cerut să fiu sancționată sever, nu doar prin mustrare.
– Art. 110 (3): „Unul dintre membrii comisiilor de disciplină, obligatoriu membru al colegiului, este desemnat de direcțiile de sănătate publică, la nivel teritorial, și de Ministerul Sănătății, la nivelul Comisiei superioare de disciplină” – contrazice Art. 1. (2) al aceluiași Statut: „Colegiul Medicilor din România are personalitate juridică și este autonom în raport cu orice autoritate publică, exercitându-și atribuțiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni” – cunoscut fiind faptul că Ministerul Sănătății, ca și alte ministere, este condus/controlat politic. Statutul creează o falsă idee de independență a CMR.
– Art. 114 (3): „Nicio persoană implicată în cercetarea sau soluționarea unei cauze disciplinare nu va putea face declarații publice cu privire la cauza respectivă până la soluționarea ei definitivă” – impune păstrarea tăcerii, inclusiv a celui anchetat, asupra anchetelor disciplinare. De asemenea, art. 114: „(4) Procedura disciplinară este o procedură nepublică, toate persoanele implicate în soluționarea unei cauze disciplinare sunt obligate să păstreze confidențialitatea tuturor informațiilor și datelor despre care au luat cunoștință până la soluționarea definitivă a cauzei, inclusiv față de organele de conducere ale colegiului teritorial sau național” – este abuzivă, încălcând dreptul la ședință publică, mai ales dacă cel acuzat solicită asta. Aceasta s-a petrecut și în cazul meu, când am solicitat ca audierea mea din 17 martie 2023 de la sediul CMR, în cadrul anchetei disciplinare, să fie publică, ancheta fiind de interes atât pentru medici, cât și pentru orice cetățean al României. Ședințele din sălile de judecată sunt publice. De ce nu pot fi publice și cele ale CMR?
– Art. 115 are câteva referiri la procedura de declanșare a acțiunilor disciplinare împotriva unor membri cu funcții de conducere – „(2) Plângerea împotriva unui membru în organele de conducere, cu excepția membrilor în adunarea generală a colegiului teritorial, se depune la colegiul teritorial în care este înscris, care o înaintează Biroului executiv al Consiliului național al Colegiului Medicilor din România, în vederea declanșării sau nedeclanșării anchetei disciplinare” – însă nu există prevederi clare pentru situația în care plângerea este formulată împotriva unui membru al Biroului executiv al CMR sau împotriva președintelui CMR, aceștia neputându-se ancheta singuri, ceea ce înseamnă discriminare.
– Art. 116, art. 118 reglementează condițiile și elementele de identificare ale plângerii împotriva unui medic: „(1) Plângerea poate fi depusă de: a) pacient în nume propriu, prin reprezentat legal, prin împuternicit; b) succesorii pacientului decedat. (2) Plângerii i se va da curs numai în cazul în care conține următoarele elemente de identificare: a) numele, prenumele, domiciliul și calitatea petentului; b) numele, prenumele și locul de muncă ale medicului împotriva căruia se face plângerea; c) descrierea faptei și indicarea datei când aceasta a avut loc; d) prejudiciul fizic și moral; e) semnătura olografă a petentului, în original, sau semnătura electronică extinsă, în condițiile prevăzute de Legea 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, cu completările ulterioare”. Din păcate, în cazul celor două acțiuni disciplinare împotriva mea, nu au fost îndeplinite toate elementele de identificare și totuși acțiunile nu au fost respinse conform art. 117, (3) 2. Acțiunile disciplinare și-au continuat cursul, rămânându-mi doar posibilitatea de a acționa în justiție. Se poate constata discriminarea, deoarece mie CMR nu mi-a apărat interesele, așa cum se prevede în art. 2 pct. 1 din Statutul CMR. În statutul CMR nu sunt prevăzute procedurile de sancționare și sancțiunile pentru persoanele din organele de conducere a CMR (birou executiv, președinte CMR) care comit astfel de abuzuri, însă acestea sunt reglementate pentru membrii obișnuiți ai CMR, plătitori de cotizații, cărora nici măcar nu li se oferă șanse reale să riposteze la aceste abuzuri.
– Art. 117 prevede la punctul (2) „Biroul consiliului, respectiv Biroul executiv, înaintea analizării plângerii în vederea declanșării anchetei disciplinare, poate invita părțile la audiere în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă, caz în care petentul depune un înscris din care rezultă retragerea plângerii”. Această acțiune ar fi necesar să fie obligatorie, nu doar o opțiune, pentru a evita derularea unei anchete inutile, consumatoare de timp și nervi. Din păcate în niciuna din cele două acțiuni disciplinare inițiate de conducerea CMR împotriva mea nu am fost invitată la o astfel de audiere. Conducerea CMR a dat dovadă de rea-credință, de aroganță, de atitudine sfidătoare, de lipsă de omenie și de profesionalism, atât prin inițierea acțiunilor disciplinare împotriva mea, cât și prin lipsa de răspuns la majoritatea petițiilor trimise de mine.
– Art. 125 indică implicarea unei structuri politice ca Ministerul Sănătății în acțiunile disciplinare din cadrul CMR „(1) În termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat, persoana care a făcut plângerea, Ministerul Sănătății, președintele colegiului teritorial sau președintele Colegiului Medicilor din România poate contesta decizia pronunțată de comisia de disciplină a colegiului teritorial.” Aceasta intră în contradicție cu Art. 1, pct. 2 „(2) Colegiul Medicilor din România are personalitate juridică și este autonom în raport cu orice autoritate publică, exercitându-și atribuțiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni”.
– Art. 138. „Veniturile Colegiului Medicilor din România se constituie din: a) taxa de înscriere; b) cotizațiile lunare ale membrilor; c) contravaloarea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice și juridice; d) donații și sponsorizări de la persoane fizice și juridice; e) legate; f) drepturi editoriale; g) încasări din vânzarea publicațiilor proprii; h) fonduri rezultate din manifestările culturale și științifice; i) organizarea de cursuri de educație profesională continuă; j) alte surse” – Acest articol indică faptul că veniturile CMR pot fi inclusiv de la persoane fizice sau juridice, din donații și sponsorizări, din fonduri rezultate din manifestările culturale și științifice, din organizarea de cursuri de educație profesională continuă, inclusiv din ambiguul „alte surse”, fără a se reglementa transparența / postarea acestor surse, la vedere, pe site-ul CMR, procentul acestor sume din venitul total al CMR. Aceste prevederi ar reflecta independența, autonomia CMR.
– Plata obligatorie a cotizației prevăzută de art. 139, art. 140 din Statut, condiționează / restricționează dreptul la muncă, un argument în plus pentru caracterul anticonstituțional al Statutului CMR.
Atașez acestor note scrise următoarele acte:
1. Dovada calității mele de membru al CMR – Avizul Anual
2. Punctul de vedere din partea Colegiului Medicilor din România reprezentat de Prof. Univ. Daniel Coriu formulat în dosarul 163/2023, nr. Petiție 2029/14.03.2023
3. Decizia 59 din 12.05.2023 a Comisiei Superioare de Disciplină a CMR
4. Decizia 29 din 18.07.2023 a Biroului Consiliului Colegiului Medicilor Argeș
5. Contestația Președintelui CMR, Prof. Univ. dr. Daniel Coriu împotriva deciziei Comisiei de Disciplină a CM Argeș nr.1/25.07.2022
6. Decizia 36 din 12.09.2023 a Biroului Consiliului Colegiului medicilor Argeș
7. Răspunsul Colegiului Medicilor din Municipiul București la sesizarea mea
8. Decizia 193 din 21.12.2022 a Biroului Executiv al Consiliului Național al Colegiului Medicilor din România
9. Răspunsul Ministerului Sănătății nr. REG2/50/27.01.2022 la petiția adresată de mine (atașată și ea) în data de 6.01.2022 pe tema vaccinării anti-covid – răspuns la finalul căruia se afirma „promovarea mesajelor antivacciniste presupune un soi de complicitate în raport cu moartea atâtor victime, bolnavi de covid, și este total neprofesionistă negarea a sute de ani de știință. Vă informăm că ne rezervăm dreptul de a sesiza Colegiul Medicilor cu privire la afirmațiile dumneavoastră”.
Citiți și:
Dr. Geanina Hagimă, reacție la furia profesorului Coriu: „Cenzura ucide știința, însă, în această situație, cenzura a ucis oameni”
Dr. Geanina Hagimă: Informații noi despre foarte probabilele modificări genomice determinate de vaccinurile ARNm anti-covid
yogaesoteric
16 aprilie 2024