După nouă ani, cea mai mare acţiune a Poliţiei române împotriva Şcolii MISA apare ca fiind un bluf chixo-comic de mari proporţii

 
de Mihaela Gheorghiu

Au trecut deja nouă ani de când Şcoala de yoga MISA  a fost pusă la zid într-un mod nedrept şi violent (aceasta datorită uneltirilor abjecte ale prim-ministrului de atunci, Adrian Năstase). MISA a fost pe nedrept supusă nu doar agresiunii autorităţilor, dar şi tirului nemilos al calomniilor mediatice, datorită faptului că mass-media a fost în permanenţă complicea acestor maşinaţii din culise. Cu nouă ani în urmă, oficialităţile declarau cu aplomb că acţiunile împotriva Şcolii de yoga MISA sunt „CEA MAI MARE OPERAŢIUNE ÎMPOTRIVA TRAFICULUI DE DROGURI ŞI FIINŢE UMANE DIN ROMÂNIA”. După un asalt armat de proporţii împotriva acelora care erau „vinovaţi” doar pentru că practicau yoga, după descinderi realizate în forţă, cu uşi sparte şi cu anchete interminabile, după ce au fost confiscate tone de materiale şi bunuri personale (care, apoi, cele mai multe dintre ele nu au mai fost niciodată înapoiate), autorităţile au promis „dovezi” care erau, zice-se, de natură să justifice toate aceste măsuri extreme precum şi acuzaţiile deosebit de grave ce erau fără încetare vehiculate în mass-media. După nouă ani de zile, dovezile „promise” nu au apărut niciodată datorită faptului că ele nu există în realitate!

„DACĂ BIVOLARU REZISTĂ DOUĂ SĂPTĂMÂNI, ATUNCI ESTE MARE”! s-a exprimat în martie 2004 un oficial foarte influent. Această afirmaţie rezumă într-un mod cât se poate de expresiv concentrarea neobişnuită de forţe ostile ce a fost lansată împotriva Şcolii de yoga MISA şi a mentorului ei. Cu toate că „Bivolaru a rezistat”, mass-media din România nu a revenit niciodată spre a constata că „Bivolaru este mare”. Ulterior, dovezile edificatoare care au apărut în timp, una câte una, au dovedit chiar că Bivolaru este foarte mare.

O dovadă semnificativă recentă este evenimentul produs în data de 15 februarie 2013, când s-a evitat în mod miraculos un cumplit eveniment apocaliptic. Mai precis un meteorit cu o greutate de peste 7.000 de tone (7.000.000 kg) şi care se deplasa cu o viteză de peste 35.000 km/h (de 10 ori mai rapid ca un glonţ de puşcă), urma să se prăbuşească în Rusia asupra localităţii Chelyabinsk. Respectivul meteorit care urma să cadă în acel oraş în Rusia ar fi putut devasta planeta Pământ dacă cu puţin înainte să se prăbuşească pe planeta Pâmânt un obiect zburător neidentificat (OZN) care aparţinea fără îndoială unei civilizaţii extraterestre nu l-ar fi lovit în plin făcându-l să fie spulberat în bucăţi din piatră, diminuând în felul acesta extraordinar de mult efectele impactului său distrugător. Detalii şi imagini puteţi vedea aici: /moved_content.php?lang=RO&item=7438.
PENTRU NOI TOŢI CEI CARE AM PARTICIPAT LA INVOCAŢIILE PARANORMALE COLECTIVE CE AU FOST ADRESATE LA UNISON ÎN DATA DE 1 SPRE 2 IANUARIE 2013 ATÂT SUPREMULUI CONSILIU GALACTIC, CÂT ŞI CIVILIZAŢIILOR EXTRATERESTE BENEFICE ESTE CVASI-EVIDENT ŞI INDUBITABIL CĂ EXTRATEREŞTRII AU SALVAT PLANETA PĂMÂNT DE LA UN CUMPLIT EVENIMENT APOCALIPTIC CARE (ÎN ABSENŢA AJUTORULUI LOR) URMA SĂ SE PETREACĂ ÎN DATA DE 15 FEBRUARIE 2013. Acest ajutor miraculos a fost prin urmare posibil în urma apelurilor şi invocaţiilor colective realizate la unison în repetate rânduri, de zeci de mii de oameni, la iniţiativa lui Gregorian Bivolaru.

Privind retrospectiv, observăm că Gregorian Bivolaru  a rezistat şi a reuşit chiar în mod miraculos să obţină azil politic în Suedia pentru a fi protejat de abuzurile multiple ale autorităţilor române. De aceea, el a fost declarat în 2005 „Omul anului” de către Buletinul informativ Active Information Media care a decis, pe baza voturilor cititorilor săi că omul anului 2005, dintre diferite personalităţi de marcă, este Gregorian Bivolaru. „Pentru lupta tenace pe care o duce împotriva forţelor care încearcă să distrugă România şi pe oricine este împotriva lor. Pentru faptul că nimic nu îl intimidează şi nu îl poate face să renunţe. A fost tenace şi a învins. A învins justiţia coruptă din România. Ne-a arătat că, dacă vrei – poţi! Dacă nu te laşi înfrânt, câştigi! Pentru curajul de care a dat dovadă în lupta pe care o duce împotriva masoneriei mondiale. A reuşit să scoată în evidenţă, la nivel internaţional, precaritatea justiţiei române, acum, în preajma posibilei noastre integrări europene.” – aşa motivau la momentul respectiv, cititorii, acest vot.
 
Tot în 2005, în luna noiembrie, ascultătorii postului Radio Star l-au votat pe Gregorian Bivolaru „omul zilei”, datorită faptului că, în ciuda persecuţiilor şi hărţuielilor la care este supus, a lansat două cărţi la târgul de carte Gaudeamus. În cadrul proiectului intens mediatizat al Televiziunii Române, „Mari Români”, în campania din anul 2006 când a fost stabilit topul primilor 100 mari români prin vot public, Gregorian Bivolaru a ocupat un meritoriu loc 20. Considerăm deosebit de semnificativă aprecierea adusă mentorului MISA de către atât de mulţi oameni, în ciuda faptului că el nu a avut decât extrem de puţine apariţii publice în mass-media, şi marea majoritate a informaţiilor vehiculate în presă despre el sunt minciuni abjecte care vor să creeze o imagine total deformată (negativă) asupra personalităţii şi activităţii sale. Ne putem explica, de asemenea, de ce există acest veritabil „embargou” în presă, care face să nu fie niciodată publicate informaţii corecte, pozitive, despre Şcoala de yoga MISA sau despre Gregorian Bivolaru – probabil unii se tem foarte tare de faptul că ar fi urmat de enorm de mulţi oameni, dacă aceştia ar ajunge să-l cunoască!

În aceşti nouă ani Gregorian Bivolaru, în ciuda „exilului” său şi a proceselor în care a fost târât pe nedrept, a scris peste 25 de volume pe care le-a oferit spre publicare gratuit unor edituri, fără a solicita niciodată drepturi de autor. Puteţi parcurge lista acestora în finalul articolului.
Activitatea lui Gregorian Bivolaru în aceşti nouă ani nu a fost doar publicistică – el a avut numeroase iniţiative care derivă din preocuparea sa alturistă, continuă, de a oferi oamenilor unele modalităţi eficiente de a acţiona atât individual, cât şi colectiv, pentru a ajuta întreaga umanitate să depăşească situaţia de criză care se manifestă din plin în ultimii ani şi pentru a evita unele evenimente apocaliptice care se prefigurează. Astfel, el este iniţiatorul programului de acţiune planetară urgentă „NU APOCALIPSA!” care a fost lansat în anul 2010 şi se bazează pe revelaţiile făcute de Fecioara Maria la Fatima. Tot în anul 2010, profesorul de yoga Gregorian Bivolaru a iniţiat o serie de rugăciuni colective care au fost realizate de atunci periodic de către grupuri foarte mari de oameni, cu regularitate, şi care imploră ajutorul divin pentru ca (printre altele) această planetă să se smulgă de sub tirania odioasă a intereselor oculte ale celor care o domină, la ora actuală, şi ale căror planuri criminale implică un veritabil genocid planetar şi controlul total al populaţiei care va supravieţui acestuia.

Celebrul jurnalist Michael Drosnin, autor a trei volume best-seller despre Codul Biblic, a urmărit să descopere cu ajutorul acestui cod dacă există în Biblie informaţii despre cataclismele şi evenimentele apocaliptice prefigurate de multe tradiţii a se petrece în această perioadă şi dacă există posibilităţi de evitare a acestora. Drosnin a descoperit că în anul 2010 se va face pe această planetă „un nou legământ al oamenilor cu Dumnezeu” care va permite evitarea acestor evenimente apocaliptice. Tot Drosnin interpreta, în al treilea volum despre Codul Biblic, pe care l-a publicat la sfârşitul anului 2010, că posibilitatea ca aceasta planetă să fie salvată prin intermediul noului legământ va apare sub ghidarea unei fiinţe excepţionale, care va reuşi să mobilizeze un număr suficient de mare de oameni pentru a face astfel posibilă modificarea viitorului.

Cele două iniţiative salutare din anul 2010 (programul planetar NU APOCALIPSA şi rugile colective) ne permit să identificăm în persoana lui Gregorian Bivolaru şi în acţiunile Şcolii de yoga MISA exact ceea ce a descoperit Michael Drosnin cu ajutorul Codului Biblic.
Vă recomandăm să citiţi şi
Unele aspecte cu totul extraordinare şi profund semnificative referitoare la impactul planetar şi la influenţa dumnezeiască, binefăcătoare a rugilor colective ce au fost realizate la unison (încă din anul 2010) şi continuă să fie realizate periodic în cadrul şcolii de yoga MISA

Au trecut nouă ani şi iată că şcoala de yoga MISA nu numai că rezistă, ci continuă să funcţioneze perfect legal întocmai precum înainte de anul 2004 şi a reuşit chiar să se dezvolte într-un ritm susţinut în ciuda faptului că în aceşti nouă ani încă nu s-a făcut dreptate, iar campania mediatică de linşaj furibund împotriva ei a continuat fără încetare. Pentru că totul a fost o făcătură oarecum de tip stalinist, autorităţile au eşuat până la urmă în a prezenta dovezile mult promise (care nici măcar nu există), care urmau să legitimeze operaţiunile violente împotriva MISA şi campania mediatică de diabolizare practic neîncetată a lui Gregorian Bivolaru. De asemenea, autorităţile au eşuat complet în a le face dreptate yoghinilor care au reclamat abuzurile nenumărate din martie 2004, abuzuri ce au fost anchetate de către procurorul militar Dan Voinea şi care au constatat sustrageri de bunuri ce au fost realizate de către procurori, de către mascaţi, de către poliţişti. Spre surprinderea noastră, în final respectivul dosar a fost în cele din urmă muşamalizat, iar procurorul Dan Voinea a fost scos pe tuşă pentru că „a îndrăznit” să pregătească acest dosar şi să-l pună, cu mult curaj, pe masa justiţiei.
/moved_content.php?lang=RO&item=7205

Nedreptăţile săvârşite de atunci şi până în prezent împotriva membrilor şi a simpatizanţilor MISA sunt deja „strigătoare la cer” dar se pare că în România nu prea mai sunt şanse ca să se facă dreptate! Este tragic să constatăm că în această ţară justiţia este ea însăşi un izvor de nedreptate. În martie 2004 s-au vehiculat în mass-media idei aberante cum că yoghinii deţin droguri, au arme şi că fac prostituţie. După aceea, niciuna dintre aceste afirmaţii grave nu a fost câtuşi de puţin confirmată prin probe. Acest aspect este profund semnificativ. Şi trebuie să subliniem încă o dată că presa a continuat să dezinformeze, prin faptul că nu a mediatizat acest aspect semnificativ şi de maxim interes public: faptul că nu există nicio probă pentru toate acuzaţiile vehiculate.

Procesele fabricate la comandă politică (a prim ministrului de atunci Adrian Năstase) care au fost dezlănţuite împotriva membrilor MISA şi a profesorului de yoga Gregorian Bivolaru joacă un rol-cheie în evoluţia cazului MISA. Dacă pe de o parte există deja două achitări anterioare ale acestuia în care judecătorii au respectat de fiecare dată legea şi au făcut dreptate, modul scandalos în care se desfăşoară acum lucrurile nu susţin deloc o viziune optimistă asupra verdictului final. Este aproape fără precedent faptul că acest dosar s-a decis să fie rejudecat în totalitate de către aşa-zisul „COMPLET NEGRU” de la ICCJ. Mai mult decât atât, în această perioadă decisivă a procesului de la ICCJ ce este prezidat într-un mod pătimaş şi părtinitor de către judecătorul Ionuţ Matei, asistăm cu stupoare la o dezlănţuire tot mai agresivă a  mijloacelor mass-media împotriva MISA, dar mai ales împotriva lui Gregorian Bivolaru. Fără să se clarifice niciodată nimic (pentru că nici nu va putea să se facă aceasta, căci dovezile nu există) dintre toate aberaţiile şi acuzele fantasmagorice ce au fost lansate anterior, se reiterează la nesfârşit şi aproape obsesiv pretinse acuzaţii scandaloase care sunt fără fundament. Pentru că mass-media nu prea mai are ce să inventeze, se reiau articolele mai vechi calomnioase ce sunt prezentate în mod cretin ca şi cum ar fi „INEDITE” articole de actualitate. Cu o impertinenţă criminală s-a ajuns să se susţină că Gregorian Bivolaru a îndrăznit să conspire împotriva preşedintelui Nicolae Ceauşescu, uitându-se să se menţioneze că acest om a fost internat pe nedrept ca bolnav psihic în spitalul de exterminare a dizidenţilor politici ce se afla la Poiana Mare. Pentru că mass-media nu prea mai are ce să inventeze, se republică articole mizerabile ai căror autori au fost la vremea respectivă condamnaţi în instanţă pentru calomnie. Se scornesc din nou fel şi fel de ciudăţenii cu o tentă moralizatoare ce sunt prezentate în mod obsesiv, strident şi disproporţionat. Este însă evident pentru noi toţi că toate acestea sunt doar „de atmosferă”, iar această nouă perdea de fum ce este lansată în mod insidios de mijloacele mass-media urmăreşte să acopere în primul rând neregulile deosebit de grave şi ilegalităţile ce se succed una după alta în cadrul procesului de la ICCJ. Dincolo de aparenţe, toată această campanie mediatică furibundă nu va putea acoperi niciodată (printr-o pretinsă justificare) un eventual verdict în mod evident nedrept şi acuzator ce va arăta că în România de azi, în multe cazuri, justiţia funcţionează la ordinele secrete ce i se dau din culise.

În deplină antiteză cu toate aceste aberaţii ce sunt vehiculate de mass-media, vă oferim în premieră o analiză lucidă asupra proceselor lui Gregorian Bivolaru. Autorul acestei binevenite analize este Gabriel Andreescu, iar materialul pe care vi-l oferim în serial este un capitol al cărţii sale „MISA – radiografia unei sălbatice represiuni” în curs de publicare atât la editura Polirom, cât şi la editura Shambala. Volumul respectiv se remarcă înainte de toate prin documentarea minuţioasă (în prealabil autorul a avut acces liber la arhivele CNSAS) şi printr-o prezentare atentă şi imparţială, fiind din această perspectivă o sursă de informare de o valoare inestimabilă pentru toţi aceia care sunt preocupaţi să cunoască adevărul gol-goluţ despre Şcoala de yoga MISA. Amintim cu această ocazie că anterior, Gabriel Andreescu a publicat volumul „Reprimarea mişcării yoga în anii ’80” şi a scris numeroase alte articole în care expune cu mult curaj aspecte de maxim interes privind cazul MISA. Aşa cum ne-am obişnuit deja, mass-media din România va tăcea chitic cu privire la aceste dezvăluiri deranjante despre cazul MISA.

   Fragment din cartea MISA  – radiografia unei sălbatice represiuni (1)de Gabriel Andreescu
Procesele: Sibiu, Alba Iulia și București (1)

Materialul pe care vi-l oferim în serial este un capitol al cărţii lui Gabriel Andreescu „MISA – radiografia unei sălbatice represiuni” în curs de publicare atât la editura Pro Tipografie, cât şi la editura Shambala.


„Cazul MISA” şi în special contradicţii precum cele inventariate anterior [n.n. în capitolele anterioare ale acestui volum] sugerează că România nu poate oferi siguranţǎ nimǎnui. Dacă responsabilii pentru abuzuri de o asemenea gravitate nu rǎspund în faţa legii, dacǎ manipulatorii se pot retrage liniştiţi pentru o nouǎ discuție de scenarii, dacǎ jandarmii, procurorii, ofiţerii serviciilor vǎd cǎ felul în care se comportǎ, oricât de agresiv, nu are consecinţe pentru ei, dacă politicienii, oricât de nedrepţi, vor fi votaţi din nou, toţi aceştia vor găsi motivele de a recidiva. Oamenii care au puterea în aceastǎ societate vor avea mână liberă, pǎstrând faţada aşa-zisei democraţii, sǎ facǎ orice, cu oricine. Vor putea sǎ transforme diferite categorii umane în ţapul ispǎşitor, vor avea capacitatea sǎ asmutǎ populaţia împotriva lor, iar dupǎ represalii şi violenţe, vor face probele dispǎrute. Cazul MISA pare să hrănească sentimentele cele mai pesimiste asupra prezentului şi viitorului democraţiei româneşti.
Iată că totuşi, din diferite motive, printre care drumul parcurs de instituţiile româneşti şi contextul european în care se mişcă statul român, apoi, capacitatea impresionantă de mobilizare a adepţilor MISA, loviturile din 18 martie și 1 aprilie 2004, ce se doreau fatale, nu au reuşit. Din contră, rezultatele asaltului asupra ashramurilor au fost atât de lipsite de conţinut, încât, în ciuda mobilizării instituţiilor şi presei la un nivel niciodată atins anterior în istoria României postdecembriste – şi datorită faptului că niciodată presa nu a fost anterior atât de bogată -, principalele persoane active în MISA nu au putut fi aruncate în închisoare. Neaşteptat, instituţiile implicate în încercarea de reprimare a Mişcării au trebuit să deschidă şi o linie defensivă. Ceea ce reprezenta anterior o cooperare relaxată s-a transformat într-un demers chinuit de a „duce lucrurile la capăt”. Din 2004 până astăzi, principalele instituţii ale statului fac un efort ce pare uneori disperat de a fabrica şi a finaliza dosarele represiunii. În acelaşi timp, sunt obligate la încă alte exerciții de imaginație ca să oprească dosarele deschise de victime împotriva responsabililor abuzului de putere. Acordarea azilului politic lui Gregorian Bivolaru în Suedia a creat o complicaţie uriaşă, neimaginată de către persoanele implicate. Nu este o situaţie obişnuită, să vezi cum principalele autorități publice, până la un punct reprezentând democrația, sunt târâte într-un conflict fără sens.

Procesul de la Sibiu

Dacă totuşi comunitatea MISA a rezistat, acest lucru a fost posibil întrucât democraţia, şi în forma ei pur procedurală, este altceva decât non-democraţia. Un prim exemplu, de excepţie, al forţei democraţiei într-o societate care pare făcută să batjocorească sensul ei a fost chiar eliberarea lui Gregorian Bivolaru din arest în anul 2004. În ciuda faptului că vameşii, poliţia, parchetul, ziariştii trăgeau de el să îl zidească între pereţii unui penitenciar, yoghinul a scăpat, cu consecinţe hotărâtoare pentru evoluţia lucrurilor. Gregorian Bivolaru a fost reţinut pentru 24 de ore, la 29 martie 2004, în urma unei înscenări  de trecere ilegală a frontierei. Totul era pregătit pentru acuzarea lui penală, obţinerea arestării lui preventive şi „păstrarea” lui într-o închisoare cât de mult permitea legea pentru infracţiunea repartizată. Or, bătălia în justiţie a fost câştigată de avocaţii apărării la capătul unui maraton parcurs ca şi cum ar fi fost o cursă de 100 de metri. Pentru poprirea acuzatului, a intervenit Tribunalul Bucureşti, dar competenţa a fost contestată la Curtea de Apel Bucureşti, Judecătoria sectorului 5 l-a pus în libertate, totuşi el a fost reţinut mai departe, timp de 10 ore, în arestul Inspectoratului General de Poliţie în aşteptarea unei alte hotărâri şi încălcându-se evident legea. S-a revenit la Curtea de Apel, care a încercat judecarea de urgenţă, în aceeaşi zi, a cauzei, în Camera de Consiliu. Întreaga instanţa a Judecătoriei sectorului 5 a fost recuzată, dosarul a ajuns din nou la Tribunalul Bucureşti, dar s-a declarat recurs şi s-a cerut pronunţarea Curţii Constituţionale pe un articol de Cod penal. Orele au trecut, iar autorităţile nu mai au avut ce face: liderul Şolii MISA a fost eliberat. Avea să fugă în Suedia.
Revanşa a fost, cum am văzut, pe măsură. Acuzaţiile s-au îmbogăţit, au fost obţinute colaborări ale unor foşti practicanţi yoga şi s-a scenarizat o acuzaţie de trafic de persoane. A urmat primul mare test al confruntării dintre acuzatori şi acuzaţi, procesul de la Tribunalul Sibiu – unde fusese strămutat procesul – pregătit timp de câţiva ani de autorităţi. Gregorian Bivolaru era judecat pentru act sexual cu un minor, perversiune sexuală continuată, corupţie sexuală, tenativă de trecere frauduloasă a frontierei, trafic de minori. Mai erau puşi sub acuzare în acel proces Farkaş Ferencz Zsolt şi Mirona Maria Farcaşi.


Fragment din cartea MISA  – radiografia unei sălbatice represiuni (2)de Gabriel Andreescu
Procesele: Sibiu, Alba Iulia și București (2)  Presiunea asupra instanţei, din 2005 când a fost deschis dosarul, până în anul 2010, arăta impresionantă. Ritualul şedinţelor închise publicului, prezenţa totuşi la ele, continuu, a unor civili aparţinând evident corpului de ofiţeri de informaţii, vehemenţa opiniei publice, luările de poziţie anterioare la nivelul ierarhiei judecătoreşti şi în special ale CSM, dificultăţile sau chiar hărţuirile reclamate pe parcurs de avocaţii apărării sugerau dificultatea ca judecătorii să-şi asume altceva decât condamnarea inculpatului Gregorian Bivolaru şi apropiaţilor săi. Şi iată, hăţurile se rup, procesul scapă de sub control: la 23 aprilie 2010, preşedinta instanţei, Daniela Czika, îl declară nevinovat.Mai întâi, judecătoarea reţine că termenul de prescriere a răspunderii penale în cazul mai multor fapte fusese deja depăşit. Dar tematica lor e oricum marginală în raport cu ce rămâne fondul procesului. Şi iată ce găseşte tânăra magistrată. Consideră plângerea Arabelei Agness Mureşan, care s-a declarat victimă în condiţiile ciudate explicate în Partea a V-a,  nesusținută de probe. În ce o priveşte pe Mădălina Dumitru, căreia Parchetul i-a folosit două declaraţii, instanţa notează: „În contextul în care declaraţia părţii vătămate a fost luată imediat după efectuarea acestei percheziţii [18 martie 2004], pe fondul tensiunilor psihice create de timpul îndelungat şi de modul de desfăşurare a percheziţiei, apar ca relevante declaraţiile părţii vătămate din faza de judecată, în care aceasta arată că a fost ameninţată şi presată de organele de cercetare penală să declare că a avut relaţii sexuale cu inculpatul Bivolaru”. Mama, în mărturia căreia Parchetul îşi pusese speranţa, confirmă în faţa instanţei că Mădălina Dumitru „s-a mutat la Bucureşti cu acordul părinţilor, ajutată de prietenul ei, Remus, şi arată că nu a văzut-o în vreo împrejurare pe [M.D.] în compania inculpatului…” Sora revine şi ea asupra declaraţiei iniţiale, recunoscând că susţinerea precedentă privind dezvirginarea Mădălinei de către inculpat era doar o bănuială. Un alt martor chemat de Parchet, pus în situaţia de a vorbi în faţa judecătoarei, „nu relatează nici un aspect relevant…”. În ce priveşte mai multe bunuri luate din ashram considerate de Parchet drept probe, „tribunalul apreciază că s-a făcut dovada apartenenţei acestor bunuri şi a motivului pentru care se găseau în imobilul locuit de [M.D.]”Iată termenii în care este evaluată expertiza lui Tudorel Butoi: „În acest context [al opiniilor altor specialişti], apreciem că materialul pus la dispoziţie pentru evaluare (jurnale intime, notiţe, bileţele) nu este de natură a permite formularea unor concluzii ştiinţifice, în lipsa unui contact direct cu subiectul evaluat, cu atât mai mult cu cât însemările [lui D.M.] denotă o imaginaţie bogată a acesteia…”În ce priveşte interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatului, tribunalul constată că „autorizarea lor s-a făcut anterior începerii urmăririi penale astfel că acestea nu pot avea calitatea unor probe în cadrul procesului penal…” Concluzia: „Faţă de acest material probator tribunalul apreciază că, în cauză, nu s-a dovedit, cu certitudine, existenţa unui act sexual între inculpatul Bivolaru şi partea vătămată Dumitru Mădălina, motiv pentru care …. achită inculpatul…” Astfel cade una din acuzaţiile care a stârnit fantezia opiniei publice: relaţia sexuală dintre instructorul de yoga și Mădălina Dumitru nu este probată. Argumentele sunt consistente, analiza e clară. Ce poate contesta Parchetul? Şi acuzaţiile Ilincăi Simionescu, relativ la existenţa unor acte sexuale cu Gregorian Bivolaru, pe vremea când era minoră, revelate peste ani, nu rezistă. Persoanele chemate de aceasta să depună mărturie nu susţin cele afirmate. Unul din martorii protejaţi care susținuse alegațiile Ilincăi Simionescu şi-a schimbat declaraţia în faţa unui notar. Alte mărturii sunt date în favoarea lui Bivolaru. În concluzie: „Tot acest probatoriu este în măsură să infirme susţinerile [reclamantei]”.  
 Fragment din cartea MISA  – radiografia unei sălbatice represiuni (3)de Gabriel Andreescu Procesele: Sibiu, Alba Iulia și București (3)  Procesul de la Alba Iulia
A urmat, desigur, apelul. Procesul, de data aceasta desfășurat la Alba Iulia, a evoluat relativ repede, ședințele instanțelor au fost, cu excepția primelor, secrete, oamenii în civili și-au luat locul în sală. Nu s-au remarcat incidente. Doar periodic, în așteptarea ședințelor, ziariștii „cazului” publicau articole cu grozăvii despre MISA și Bivolaru. Şi iată hotărârea completului format din Monica Felicia Farcaş (preşedintă) şi judecătoarea Sanda Trif, din 14 martie 2011: prima instanţă „a interpretat judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii şi dispoziţiile legale aplicabile”. Din nou, inculpații sunt găsiți nevinovați. Dincolo de pronunţare, contează motivarea. Judecătoarele Monica Felicia Farcaş şi Sanda Trif au reluat argumentele expuse la Sibiu, le-au întărit rigoarea şi au adăugat unele noi. Au refuzat nişte probe, căci cele adunate în faza de urmărire penală servesc numai pentru trimiterea în judecată, neputând constitui temei de condamnare. În faza procesuală a judecăţii, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de instanţă, deoarece numai în urma unei asemenea verificări instanţa poate ajunge motivat la o soluţie temeinică şi legală.  O piesă cheie în rechizitoriul Parchetului sunt primele declaraţii date de Mădălina Dumitru, de a fi întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul începând cu primăvara anului 2002. Instanța de la Alba Iulia a notat că în toate celelalte demersuri, aceasta a negat consumarea unor astfel de raporturi, poziţia exprimată inițial rămânând singulară. Luând în considerare circumstanţele concrete ale luării depoziţiilor Mădălinei Dumitru, după efectuarea percheziţiei la imobilul de unde a fost dusă la Parchet, instanța a stabilit că declarațiile inițiale nu pot constitui probe certe de vinovăţie care să fundamenteze o soluţie de condamnare a lui Gregorian Bivolaru.  Declaraţiile martorilor cu identitate atribuită „Marinescu Vasile”, „Popescu Claudia”, „Rădulescu Lavinia” au fost infirmate chiar de susţinerile părţii vătămate, Dumitru Mădălina. Martorii relatează aspecte legate de viaţa intimă a unei persoanei, care le neagă. În termenii instanței, „o atare situaţie, ridică dubii privind veridicitatea celor relatate”. Referitor la interceptările convorbirilor telefonice, redate în procesele verbale depuse la dosarul de urmărire penală, Curtea a constatat că luarea lor în considerație contravine garanţiilor oferite de art. 8 al Convenţiei europene. În cauză s-au evidenţiat o serie de nereguli şi din perspectiva dreptului intern. Întrucât organele de urmărire penală nu au depus la dosar autorizaţiile de interceptare susţinând că acestea sunt clasificate secret de stat, nu se poate proceda la verificarea legalităţii imixtiunii organelor de urmărire penală în viaţa privată a persoanelor ascultate. Este justă susţinerea părţii vătămate Dumitru Mădălina, care a subliniat pasivitatea autorităţilor, în contextul în care din interceptări ar fi rezultat o eventuală exploatare sexuală a acesteia încă din data de 11 decembrie 2002. Primele măsuri au fost luate abia la data de 26 martie 2004, o ignorare nejustificată a unei situaţii calificate drept vătămătoare pentru dezvoltarea unei minore, pretins cunoscute încă din cursul anului 2002.  CD-urile şi DVD-urile porno din imobilul unde a locuit Dumitru Mădălina, despre care s-a demonstrat că aparţineau martorului Manea Alexandru, înscrisurile ridicate la percheziţie, provenind de la partea vătămată – jurnale, scrisori, bileţele, respectiv fotografiile existente la dosarul de urmărire penală – nu conduc prin ele însele la concluzia consumării unor raporturi sexuale între minoră și inculpatul Gregorian Bivolaru.     Fragment din cartea MISA  – radiografia unei sălbatice represiuni (4)de Gabriel Andreescu Procesele: Sibiu, Alba Iulia și București (4) Nici situaţia intrărilor şi ieşirilor din ţară a părţii vătămate nu susțin acuzațiile. Conform mărturiilor existente, fiecare participant suporta costurile aferente deplasărilor. Pe de altă parte, simpla participare a părţii vătămate la conferinţele şi simpozioanele organizate de MISA în străinătate nu echivalează cu întreţinerea unor raporturi sexuale cu Gregorian Bivolaru.Evaluarea psihologului Tudorel Butoi a fost întocmită doar pe baza documentelor furnizate de organele de urmărire penală, fără a exista un contact direct între evaluatorul psiholog şi persoana vizată, iar pe de altă parte, concluziile acestui raport au fost combătute în cursul cercetării judecătoreşti prin opiniile altor specialişti. Cum probatoriul administrat nu confirmă comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor, nu se poate reţine nici exercitarea unor acte de perversiune sexuală asupra părţii vătămate Dumitru Mădălina. În ce o priveşte pe Ilinca Simionescu, declaraţiile acesteia, în sensul că la vârsta de 16 ani, inculpatul a întreţinut raporturi sexuale cu ea, profitând de calitatea sa de profesor de yoga rămân singulare şi nu pot conduce la stabilirea vinovăţiei inculpatului. Chiar declaraţiile martorului cu identitate atribuită „Marinescu Vasile”, care în faza de urmărire penală susţinuse poziţia părţii vătămate, au fost retractate printr-un înscris autentic. Declaraţiile părţii vătămate, nesusţinute de alte probe certe de vinovăţie, nu pot conduce la o soluţie de condamnare a inculpatului. Ca urmare, acţiunea civilă formulată de Ilinca Simionescu, ca și a Arabelei Mureşan, în cazul căreia intervenise prescripția răspunderii penale, a fost respinsă.  Prima instanţă concluzionase că nu au existat fapte de trafic de minori, nedovedindu-se acţiuni certe de recrutare, respectiv găzduire a părţilor vătămate, în scopul special prevăzut de lege, respectiv în vederea exploatării sexuale a acestora. Curtea de la Alba Iulia a remarcat şi că în privinţa Mădălinei Dumitru, aceasta s-a stabilit în Bucureşti din proprie iniţiativă, având acordul mamei sale pentru transferul şcolar, astfel că nu se poate reţine că a fost recrutată de inculpat în vederea exploatării sale sexuale. Nu s-a demonstrat nici implicarea lui Gregorian Bivolaru în găzduirea părţii vătămate la locuinţa sa. Şi Ilinca Simionescu s-a deplasat în Bucureşti din proprie iniţiativă pentru a-şi căuta sora, iar  vizita efectuată la imobilul unde locuise Gregorian Bivolaru nu are semnificaţia unei găzduiri. În contextul în care nu s-a dovedit existenţa unor raporturi sexuale între inculpat şi părţile vătămate, şi nici nu se regăsesc la dosar alte elemente din care să rezulte intenţia acestuia de a le exploata sexual, instanța a hotărât că nu se poate adopta o soluţie de condamnare pentru infracţiunea de trafic de minori. Din actele dosarului nu a rezultat nici recrutarea sau găzduirea minorelor, nici exploatarea părţilor vătămate.
Confruntarea de la Bucureşti
Şedinţele instanţelor de la Sibiu şi Alba Iulia se desfăşuraseră în condiţii de maximă presiune asupra judecătorilor, sugerând împingerea acestora spre o hotărâre de condamnare. Verdictul a fost totuşi cel de nevinovăţie, iar argumentaţia judecătorilor a excelat prin acribie. Cum să te lupţi cu observaţia de bun simț a instanţelor, că nu e de luat în serios acuzația Parchetului privind exploatarea sexuală a unei minore, de vreme ce acesta, împreună cu SRI, au calificat ca atare presupusele fapte în decembrie 2002, dar au intervenit să oprească „exploatarea” de abia în martie 2004? Ce alt detaliu ar fi putut să distingă mai bine adevăratele motivații de pretextele ofițerilor de informații și procurorilor care au semnat documentele de urmărire și inculpare?După două faze procesuale pierdute, Parchetul a depus recurs, contestând soluțiile instanţei de fond şi de apel prin care au fost înlăturate în totalitate probele administrate în cursul urmăririi penale – act motivat de instanțe prin jurisprudenţa CEDO şi prevederile Codului de procedură penală românesc.    Fragment din cartea MISA  – radiografia unei sălbatice represiuni (5)de Gabriel Andreescu Procesele: Sibiu, Alba Iulia și București (5)  
 În anul 2011, procesul a luat-o de la capăt, la ultima instanţă posibilă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală a început să judece recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia cu motivația „erorii grave de fapt” a instanțelor care-i achitaseră pe Gregorian Bivolaru, Farkaş Zsolt şi Mirona Farcaşi. După ședințele procedurale, a urmat confruntarea în jurul argumentelor, în ziua de 23 februarie 2012.Parchetul pregătise o surpriză. Instanțele din Sibiu şi Alba Iulia înlăturaseră probele rezultând din ascultarea şi interceptarea convorbirilor telefonice din anii 2002-2003 întrucât nu fuseseră prezentate mandatele. Or, cu două zile înaintea ședinței din 23 februarie, Parchetul le-a pus la dispoziția completului ICCJ. Se întâmpla la 8 ani de la începerea cercetării judecătoreşti. Anterior, refuzase sistematic să le înainteze instanţelor de judecată cu argumentul „secretului de stat”. Ce anume putuse între timp să le desecretizeze? Un motiv ar fi putut fi conștientizarea caracterului lor ilegal. Mandatele fuseseră emise în baza Legii siguranței naționale, or, infracţiunile de drept comun pentru care au fost trimiși în judecată Gregorian Bivolaru, Zsolt Farkaş şi Mirona Farcaşi ieșeau din competențele acestei legi. Posibil, Parchetul le-a gândit drept „asul din mânecă”, păstrat pentru confruntarea finală, de utilizat numai într-o situație critică – precum cea creată de instanțele Sibiu-Alba Iulia -, când merita să riște reproşul ilegalităţii. La apariția documentelor, avocații apărării au cerut amânarea şedinţei pentru a lua cunoştinţă de noile probe şi a pregăti apărarea. Contrar logicii, completul a respins cererea. Depunerea în ultima clipă a mandatelor, astfel încât inculpații și părțile vătămate să nu le poată evalua înaintea dezbaterii, și evitarea discutării lor în ultima ședință dinaintea verdictului, sugerează conivenţa procurorilor cu judecătorii. Curtea compusă din judecătorii Ionuţ Matei, Cristina Rotaru şi Ioana Bogdan s-a întrunit peste mai bine de o lună și jumătate, la 12 aprilie 2012, pentru a anunța admiterea recursului înaintat de Parchet. Hotărârea nu a fost făcută în ședință publică – cum obligau procedurile -, iar reprezentanții inculpaților au trebuit să aștepte 12 ore la ICCJ ca să le fie adusă la cunoștință. Instanța a casat hotărârile instanţelor de la Sibiu şi Alba Iulia şi a stabilit rejudecarea cauzei de către acelaşi complet. O altă ilegalitate:  Hotărârea nu este motivată.Decizia din aprilie 2012 a mai surprins și prin neluarea în considerare a prescripţiilor pentru trei infracţiuni din dosar, constatate de instanţele din Sibiu şi Alba Iulia. ICCJ a ţinut totuşi să le rejudece. Iar seria acţiunilor ne-procedurale nu s-a oprit aici. Motivând cu erorile enumerate mai sus, Gregorian Bivolaru a depus împotriva hotărârii de casare, o contestaţie în anulare. Or, acelaşi complet, intrând într-o situaţie de incompatibilitate, a respins contestaţia … la propria decizie. Motiv pentru alte cereri de recuzare, toate respinse.
de Gabriel Andreescu  Fragment din cartea MISA  – radiografia unei sălbatice represiuni (6) de Gabriel Andreescu Procesele: Sibiu, Alba Iulia și București (6) Cum se desfăşoară unul dintre cele mai importante procese postdecembriste
Hotărârea finală în procesul lui Gregorian Bivolaru, importantă pentru inculpat, are implicaţii asupra întregii Şcoli de yoga; direct, asupra a ce vor face câteva mii de adepţi care urmează astăzi programele concepute de acest instructor. Ce se va întâmpla cu fostul lor ghid spiritual poate dezorienta viaţa altor zeci de mii de oameni care au urmat, după anul 1990, cursurile Şcolii. Dar felul în care se va încheia procesul lui Gregorian Bicolaru va avea consecinţele cu cea mai mare miză asupra celorlalţi inculpaţi din rechizitoriul DIICOT. La Cluj au început procesele a 21 de persoane, ale căror dosare au fost disjunse din dosarul DIICOT. Procesele se vor raporta, într-un fel sau altul, la verdictul dat în cauza judecată acum la ICCJ. Dacă Parchetul va pierde, va fi greu să se explice condamnarea altor inculpaţi consideraţi a fi acţionat sub îndrumarea lui Gregorian Bivolaru. Având în vedere presiunea întreținută de presă, și cea politică, asupra judecătorilor, vinovăţia liderului va agrava acuzele aduse tuturor „participanţilor la grupul infracţional”. Procesul nu are ca miză doar destinele unor oameni, căci rezultatul califică sistemul instituţional care a iniţiat, a permis sau coordonat uriaşa maşinărie a represiunii asupra a mii de oameni de-a lungul a două decenii. Dacă Gregorian Bivolaru va fi găsit nevinovat, verdictul va conta cât o radiografie făcută acestui sistem. Dacă alegaţiile Parchetului sunt susţinute de către completul ICCJ, atunci întreaga greutate a acestei istorii va fi așezată pe umerii celor care vor conduce sistemul de justiţie din România în viitor. Un stat ai cărui cetățeni se pot adresa Consiliului Europei şi Uniunii Europene nu are cum să scape de sub presiunea sistemului instituţional european care protejează drepturile omului. Mobilizarea miilor de adepţi ai MISA, dintre care câţiva au rezistat teribilei hăituiri a Securităţii, iar mulţi, asaltului jandarmilor la 18 martie şi 1 aprilie 2004, ar putea avea consecințe greu de evaluat acum. Toate acestea explică de ce procesul lui Gregorian Bivolaru are anvergura unuia dintre cele mai importante procese din România postcomunistă. Or, într-un astfel de context care cheamă la solemnitate, desfăşurarea lui până la începutul anului 2013 urmează o linie deconcertantă. Cu câteva excepții, ședinţele procesului au fost secrete. În consecinţă, informaţia care iese în afara sălii de judecată rămâne limitată. Totuşi, în memoriile trimise CSM, Ministerului Justiţiei, Preşedintelui României, conducerii ICCJ, putem găsi alegaţiile avocaţilor apărării privind asimetria completă în tratarea martorilor: cei ai Parchetului au fost audiaţi cu respect, uneori ore întregi, deseori orientaţi în sensul declaraţiilor defavorabile inculpaților; ai apărării, au fost intimidaţi, ironizaţi, hărţuiţi, ameninţaţi că vor fi învinuiţi de mărturie mincinoasă. Marea majoritate a întrebărilor puse de apărători au fost respinse, chiar şi atunci când ele păreau esenţiale cazului, apte să deslușească adevărul. Unul dintre cei mai importanţi martori ai apărării, Lomoş Remus, logodnicul Mădălinei Dumitru, care fusese citat pentru şedinţa din 23 octombrie 2012, a fost anunţat de instanţă că s-a decis ne-audierea lui.  Avocaţii apărării au făcut plângeri şi cu privire la atitudinea pe care o califică „nedemnă, profund neprofesională” a preşedintelui completului, judecătorul Ionuţ Matei. Au reclamat interpelarea lor agresivă, întreruperea nemotivată, admonestarea, ameninţarea, tratarea „cu dispreţ şi ironie”. Susținerile nu sunt „simple alegaţii”: asistenţii și părțile prezente în sală au consemnat spusele din timpul procesului, iar acestea pot fi confirmate prin înregistrările luate la şedinţe. În textele reproduse, descoperim un lexic şi un ton de neasociat statutului de magistrat. Judecătorul Ionuţ Matei atenționează avocata „să nu fiţi impertinentă pentru că vă şi amendez, da?; „Este atât de greu să vă concentraţi la cele 2-3-5 ore cât ţine acestă şedinţă?”; „dvs încălcaţi nişte reguli elementare de procedură”. Uneori răbufnește: „nu văd limitele în care dumneavoastră exercitați dreptul acesta nenorocit la apărare?”. Și, ca și cum vrea să dovedească părerea anterioară despre actul de justiție, decide contrar principiilor lui de bază: „față de insistențele apărătorului ales al părții vătămate. [Curtea] respinge generic întrebările pe care apărătorul acesteia intelege sa le puna in conditiile sus mentionate”.  Alte mostre: „Încercați să vă păstrați totuși limita … Dacă nu m-aș fi prins de lucrul ăsta, puteați să continuați…”; „Acestea sunt niste ABC-uri pe care trebuie să le ştiţi” ; „de vreme ce dvs încălcaţi nişte reguli elementare de procedură, pot să-mi pun asemenea întrebări”.Tonul intimidant are un și mai mare impact asupra martorilor, vulnerabili: „Sunteți chestionată, dvs. nu trebuie să vă inflamați acum pentru că nu sunteți chestionată … nu sunteti cercetată că ați fost sau nu ați fost .. deci nu trebuie să aveți alte manifestări. Da!!?” Gravă este neconsemnarea unor pasaje cheie din declarațiile martorilor. Iată o informație, evident semnificativă, a lui Erika Manea:În primul rând, am fost luată de pe stradă. Nu mi s-a solicitat nici un fel de act de identitate sau ceva. Pur si simplu au venit trei bărbați, care m-au văzut în tramvai și când am coborât m-au luat pe sus și m-au băgat într-o Dacie, m-au dus la procuratură. Era un domn foarte înalt si solid așa, părea foarte drăguț pe de altă parte, care, în momentul în care am ajuns să mă pierd cu firea, m-a intimidat și zicea: „Domnișoară, intri la pușcărie! Domnișoară, intri la pușcărie!” 
Și încă: 
Când am plecat de la yoga, am plecat la niște cursuri de tai chi. Când m-au întrebat [cei care o ridicaseră de pe stradă], cunoșteau tot. Și că practic tai chi, si că am făcut revelionul, unde făcusem revelionul, cu toate persoanele cu care fusesem. Probabil verificau dacă spun adevărul sau nu. Eu n-am nimic de ascuns, așa că de-aia am spus adevărul…  Declarația a fost expediată cu comentariul: „Ați pățit ceva până la urmă?” și ignorată. 
*La data finalizării acestei cercetări, la sfârșitul lunii februarie 2013, a fost anunțată audierea lui Gregorian Bivolaru prin comisie rogatorie în Suedia. Împotriva prevederilor procedurale, autorităţile suedeze au primit odată cu cererea de asistenţă judiciară internaţională doar întrebările instanţei. Au fost refuzate întrebările propuse de avocații lui Gregorian Bivolaru și ai Mădălinei Dumitru. Doar un alt detaliu despre atmosfera în care se desfășoară ultima etapă a unuia dintre cele mai responsabile procese ale perioadei post-comuniste.  
   

    

VĂ INVITĂM SĂ PARCURGEŢI ŞI LISTA CĂRŢILOR SCRISE DE GREGORIAN BIVOLARU ÎN ULTIMII NOUĂ ANI. 1.
NUMĂRUL DE AUR. Misterele dezvăluite ale numărului cel tainic al Marii Puteri Cosmice TRIPURA SUNDARI – Vol. I şi II, Editura Shambala, 2004
2. Continenţa sexuală – o extraordinară revoluţie amoroasă dătătoare de fericire nesfârşită, Bucureşti, Editura Kamalatmika, 2005, 552 pagini,  ISBN 973-85604-3-8
3. Broşura specială de vacanţă pentru Simpozionul Internaţional de yoga Costineşti 2006: Secrete amoroase esenţiale pentru cuplurile yoghine care aspiră să fie fericite, Bucureşti, Editura Shambala, 2006, 239 pagini, ISBN 973-8279-18-6
4. Secrete amoroase esenţiale pentru cuplurile yoghine care aspiră să fie fericite, Bucureşti, Editura Deceneu, 2007, 255 pagini, ISBN 973-9466-05-2
5. Secretele dezvăluite ale momentului ocult al Hiatusului, Bucureşti, Editura Shambala, 2007, 256 pagini, ISBN 978-973-8279-22-3
6. Enciclopedia Aditivilor. Informaţii indispensabile românilor inteligenţi şi prudenţi care nu se lasă otrăviţi cu aditivi (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită), Bucureşti, Editura Shambala, 2008, 408 pagini, ISBN 978-973-8279-28-5
7. Gregorian Bivolaru şi Monica  Dascălu, Este yoga o sectă sau o cale spirituală? Analiză comparativă care ne poate ajuta să înţelegem dacă sistemul milenar yoga este o sectă sau o cale spirituală autentică, Bucureşti, Editura Shambala, 2008, 160 pagini, ISBN 973-8279-23-0
8. Aforisme pline de înţelepciune pentru fiecare zi spre a vă oferi ceva foarte bun de gândit, Colecţia „Spiritualitate”, Bucureşti, Editura Lux Sublima, 2008, 378 pagini, ISBN 978-973-88464-7-0
9. Aforisme şi cugetări despre viaţă, Bucureşti, Editura   Shambala, 2009, 64 pagini, ISBN 973-8279-30-8
10. Fericirea pentru fiecare, Colecţia „Spiritualitate”, Bucureşti, Editura Lux Sublima, 2009, 336 pagini, ISBN 978-973-1823-03-4
11. Proteine vegetale şi reţete culinare savuroase lacto–ovo–vegetariene pentru yoghinii începători şi avansaţi,  Bucureşti, Editura Shambala, 2009, 216 p.+ XXX ilustraţii color, ISBN 978-973-8279-40-7
12. Misterele eternului feminin, Bucureşti, Editura   Shambala, 2009, 192 pagini, ISBN 973-8279-25-4
13. Speranţa – o importantă virtute creştină, pe care este foarte bine să o trezim şi să o facem să crească în noi cât mai repede, Bucureşti, Editura Shambala, 2010, 144 pagini, ISBN 978-973-8279-49-0
14. Programul planetar de acţiune urgentă „NU APOCALIPSA!!!” (două volume), Bucureşti, Editura Shambala, 2010, 176 pagini+176 pagini, ISBN 978-973-8279-67-4
15. Un genocid planetar. Zguduitorul secret dezvăluit al dârelor morţii (chemtrails-uri) pe care anumite avioane le fac să apară pe cer (spre a răspândi pe ascuns atât unele substanţe chimice ce sunt foarte toxice, cât şi bolile, epidemiile, suferinţa şi moartea), Bucureşti, Editura Shambala, 2010, 240 pagini, ISBN 978-973-8279-65-0
16. Urmele misterioase şi fascinante ale paşilor lui Dumnezeu în manifestare, Bucureşti, Editura Firul Ariadnei, 2010, 216 pagini, ISBN 978-973-88462-3-4
17. The secret tantric path of love – to happiness and fulfillment in a couple relationship, Copenhaga, Natha Publishing House, 2010, 415 pages
18. Sfaturi înţelepte pentru armonizarea vieţii de zi cu zi  (volumul 1), Bucureşti, Editura Shambala, 2011, 80 pagini, ISBN 978-973-8279-73-5, 978-973-8279-74-2 (vol. 1)
19. Minienciclopedia sucurilor şi băuturilor perfect naturale, regenerante, Bucureşti, Editura Shambala, 2011, 224 pagini, ISBN 978-973-8279-72-8
20. Tehnici yoghine simple şi unele metode tradiţionale ce generează efecte benefice intense, profunde şi surprinzătoare, Bucureşti, Editura Shambala, 2011,192 pagini, 978-973-8279-82-7
21. Taina menstruaţiei. Enigma fiziologică a femeii (două volume), Bucureşti, Editura Venusiana, 2011, 400+383 pagini, ISBN 978-973-88634-1-5
22. Puterea extraordinară a rugăciunii către Dumnezeu. cum ni se dezvăluie ea atunci când este trăită cu toată fiinţa, pe fondul unei aspiraţii sincere şi frenetice spre cel preaînalt (ediţia a II-a revizuită şi adăugită), Bucureşti, Editura Shambala, 2011, 184 pagini, ISBN 978-973-8279-79-7
23. Ce înseamnă în realitate să fii Și să rămâi o femeie excepţională. Un sugestiv ghid practic al calităţilor trupeşti, sufleteşti şi spirituale ce se trezesc în mod gradat în femeile ce aspiră să-şi dinamizeze starea de SHAKTI, Bucureşti, Editura Shambala, 2012, 173 pagini, ISBN 978-606-8408-13-2
23. Aspecte oculte esenţiale referitoare la  judecata critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare, Bucureşti, Editura Shambala, 2012, 111 pagini, ISBN 978-606-8408-11-8
24. Primii paşi practici către… motorul cu apă, Bucureşti, Editura Shambala, 2012, 277 pagini, ISBN 978-606-8408-10-1
25. Sfaturi înţelepte pentru armonizarea vieţii de zi cu zi (volumul 2), Bucureşti, Editura Shambala, 2012, 187 pagini, ISBN 978-973-8279-73-5, ISBN 978-606-8408-15-6 (vol. 2)  
26. Dependenţa afectivă înlănţuitoare Și ataşamentul. Unele tendinţe şi stări inferioare chinuitoare ce trebuie să fie prompt conştientizate şi depăşite pentru atingerea unei stări de fericire şi armonie deplină în cadrul cuplurilor spirituale ce se bazează pe o reală iubire reciprocă,  Bucureşti, Editura Shambala, 2012, 128 pagini, ISBN 978-973-8279-34-6
27. Mărturii. pretexte pentru care unele femei acceptă să facă doar sex, motive pline de bun-simţ, înţelepte pentru care femeile fac doar dragoste, Bucureşti, Editura Shambala, 2012, 208 pagini, ISBN 978-973-8279-96-4
28. Gregorian Bivolaru şi Monica  Dascălu, Un dosar complet al unei analize comparative: Este yoga o sectă sau o cale spirituală? Bucureşti, Editura Shambala, 2012, 352 pagini, ISBN 973-8279-93-3

Citiţi şi:
Gabriel Andreescu, despre obţinerea azilului politic de către mentorul MISA, Gregorian Bivolaru
Aspecte inedite şi revelatoare despre Operaţiunea Christ (partea I)

yogaesoteric
22 martie 2013

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More