Efectul Isaia. Decodificarea ştiinţei pierdute a Rugăciunii şi a Profeţiei

Fizica cuantică sugerează existenţa mai multor variante posibile de viitor, pentru fiecare moment al vieţilor noastre. Fiecare situaţie din viitor se află într-o stare de repaus, până când este trezită de alegerile făcute de noi în prezent. Un manuscris vechi de 2.000 de ani, scris de profetul Isaia, descrie cu precizie această eventualitate, într-un limbaj pe care abia acum începem să-l înţelegem.

Pe lângă faptul că ne împărtăşeşte viziunile sale asupra vremurilor pe care tocmai le trăim, Isaia a descris ştiinţa despre cum să alegem viitorul pe care vrem să-l trăim ca experienţă.

De fiecare dată când facem aceasta, experimentăm Efectul Isaia.

Începuturi

Am ascultat cu atenţie ceea ce spunea vocea de la radio, ca să fiu sigur că auzisem bine. Indicatoarele de bord ale camionetei noi, închiriată cu doar câteva zile înainte şi butoanele luminoase îmi păreau ciudate şi complet străine. Am umblat la butonul de volum, pentru a acoperi urletul vântului necruţător ce lovea maşina din toate părţile şi care anunţa o furtună de iarnă, ale cărei semne fuseseră vizibile încă de la apusul soarelui. Atât cât puteam vedea de-a lungul şoselei, se întrezăreau vagi fulgere răzleţe, reflectate de norii foarte coborâţi. În timp ce am întins mâna să aranjez oglinda retrovizoare, ochii mei au urmărit linia asfaltului pe care tocmai îl străbătusem, până ce a dispărut în întunericul care ne înconjura. Nu se mai vedeau nici măcar farurile ce anunţau venirea unor maşini. Eram singuri, absolut singuri, pe acea şosea ce traversa nordul statului Colorado. În acelaşi timp, m-am întrebat, câţi alţi oameni, aflaţi în casele sau în maşinile lor, auzeau ceea ce auzeam eu de la bărbatul care vorbea la radio.

Moderatorul emisiunii respective intervieva un invitat, rugându-l să-şi expună părerea cu privire la încheierea actualului mileniu şi la naşterea secolului al XXI-lea. Invitatului, un respectat autor şi pedagog, i se cerea să spună ce simţea el că se va petrece cu omenirea în următorii doi sau trei ani.

Radioul pârâia uşor, în timp ce cuvintele bărbatului descriau un viitor ce tocmai începea să se desfăşoare. Cu un aer încrezător şi autoritar, el şi-a expus viziunea potrivit căreia sfârşitul de secol avea să înregistreze o inevitabilă prăbuşire a tehnologiilor la nivel mondial, în special a celor bazate pe computer.

Pe măsură ce el prezenta acest scenariu sumbru, se întrevedea un viitor în care resursele de bază ale vieţii, aşa cum le ştim noi acum, se vor diminua considerabil, putând chiar dispărea vreme de luni, sau chiar ani. S-a referit la surse limitate de electricitate, apă, gaze naturale, hrană şi la întreruperea comunicaţiilor, acestea reprezentând primele semne ale colapsului la nivel de guverne locale şi naţionale.

Invitatul a continuat prin a face speculaţii cu privire la un moment din viitorul apropiat, când legile naţionale vor fi suspendate şi când va fi impusă legea marţială, pentru a se menţine ordinea. În plus faţă de toate aceste situaţii cumplite, el a adus vorba despre ameninţarea crescândă a epidemiilor ce scapă de sub control şi de un potenţial al III-lea Război Mondial, în care urmau a se folosi arme de distrugere în masă – toate ducând, într-o perioadă de trei ani, la pierderea a aproximativ două treimi din populaţia lumii, circa patru miliarde de oameni.

Cu siguranţă că mai auzisem astfel de prognoze cutremurătoare, începând cu viziunile profeţilor biblici şi terminând cu profeţiile lui Nostradamus şi Edgar Cayce, din secolele şaisprezece şi respectiv douăzeci. Fusese mereu vorba despre creşterea nivelului oceanelor, despre crearea unor mări în interiorul continentelor şi despre cutremure catastrofale etc., fenomene care au reprezentat o temă comună de dezbatere în ultima jumătate a secolului al XX-lea.

Dar ceva era diferit în noaptea aceea. Poate din cauza faptului că mă simţeam singur pe acea şosea pustie. Sau poate pentru că ştiam că atât de mulţi oameni ascultau acelaşi mesaj, adus în casele, birourile şi maşinile lor de vocea autoritară a unui vorbitor invizibil. M-am simţit traversat de o multitudine de senzaţii, care plecau de la sentimente puternice de disperare şi tristeţe, pentru ca să se transforme apoi în izbucniri de mânie şi furie.

„Nu!”, m-am pomenit ţipând, „Nu, lucrurile nu trebuie să se petreacă după cum le-ai descris! Viitorul nostru nu s-a petrecut încă. El este în curs de formare şi noi mai putem încă alege deznodământul”.

Trecând de vârful unui deal, am coborât într-o vale şi semnalul s-a pierdut. Ultima parte din interviu pe care am auzit-o a fost sfatul invitatului care-i îndemna pe oameni să „se îndrepte către dealuri” şi să fie pregătiţi pentru lunga perioadă de suferinţe.

Pentru cei care-şi duc vieţile în sărăcie, la marginea societăţii şi cărora nu le pasă de evenimentele ce se preconizează în viitor, invitatul nu a avut decât un singur comentariu de făcut: „Dumnezeu să-i aibă în pază”. Însă, pe măsură ce vocile de la radio s-au stins, impactul cuvintelor rostite a rămas.

Vă spun despre acest fapt acum, deoarece perspectiva ce s-a prefigurat prin intermediul undelor în acea noapte înseamnă exact asta – doar o perspectivă şi nu o certitudine care ne aşteaptă în viitorul nostru. Pe lângă descrierea unor scene tragice şi dramatice, acei profeţi din vechime prevedeau totodată şi scenarii la fel de posibile de pace, de cooperare şi de vindecare globală a oamenilor de pe Pământ.

În manuscrise rare, vechi de peste două mii de ani, ei au consemnat secretele unei ştiinţe pierdute, care ne permite să traversăm cu bine, cu ajutorul Graţiei Dumnezeieşti, profeţiile şi predicţiile catastrofale şi marile provocări ale vieţii.

La o primă vedere, ştiinţa codificată în aceste documente rare ar putea arăta mai degrabă a ficţiune sau, cel puţin, ar putea constitui subiectul unui film futurist. Dar privite prin intermediul cunoştinţelor actuale din domeniul fizicii, principiile conţinute de aceste texte antice aruncă o lumină nouă asupra rolului nostru în ceea ce priveşte deznodământul momentului istoric pe care-l trăim şi oferă noi posibilităţi de luat în calcul.

Resturile de fragmente păstrate din aceste texte descriu o ştiinţă pierdută, care are puterea de a pune capăt tuturor războaielor, bolilor şi suferinţelor, de a da naştere unei epoci de pace şi de cooperare fără precedent între guverne şi naţiuni, de a face inofensive anumite tipare de manifestare distructive ale vremii, de a conferi trupurilor noastre o sănătate de durată, şi de a redefini profeţiile străvechi de distrugere şi de pierderi masive de vieţi omeneşti. Descoperirile de ultimă oră din fizica cuantică sprijină exact aceste principii, dând o nouă credibilitate rolului pe care-l are rugăciunea colectivă şi străvechile profeţii. Această înţelepciune dătătoare de putere mi-a fost sugerată pentru prima oară de nişte traduceri din aramaică, texte scrise cu mai bine de cinci sute de ani înainte de Christos. Aceleaşi texte relatează că documentele scrise ale tradiţiilor secrete au fost luate din patria autorilor acestora – Orientul Mijlociu – şi duse în munţii Asiei, în primul secol d.Hr., pentru a le proteja.

În primăvara anului 1998, am avut ocazia să organizez un pelerinaj în munţii din Tibetul central, cu un grup de douăzeci şi doi de oameni, scopul fiind acela de a obţine o mărturie care să confirme tradiţiile la care se face referire în aceste texte vechi de două mii de ani. Împreună cu cercetările pe scară largă, întreprinse în oraşele occidentale, călătoria noastră întăreşte credibilitatea acestor documente străvechi, ce ne reamintesc despre puterea noastră de a pune capăt suferinţei la care sunt supuşi nenumăraţi oameni, de a evita un al treilea război mondial şi de a asigura hrana oricărui copil, femeie sau bărbat ce trăiesc astăzi, precum şi cea a generaţiilor viitoare. Numai după ce am urcat la mănăstiri, după ce am localizat bibliotecile şi după ce am asistat personal la desfăşurarea unor practici antice, continuate până în aceste timpuri moderne, pot să vă împărtăşesc, cu deplină încredere, subtilităţile unor asemenea tradiţii.

Dat fiind că ştiinţa modernă continuă să valideze existenţa unei relaţii între lumea din afara noastră şi lumea dinăuntrul nostru, devine din ce în ce mai probabil că o punte uitată leagă lumea rugăciunilor noastre cu cea a experienţei noastre de viaţă.

Poate că această legătură reprezintă cel mai bun aspect pe care-l pot oferi ştiinţa, religia şi misticismul, conducându-ne către noi niveluri, ce nu păreau posibile înainte.

Frumuseţea unei astfel de tehnici interioare constă în aceea că ea se bazează pe calităţi umane pe care le posedăm deja. Nu ni se cere decât să ne amintim, în timp ce ne bucurăm de confortul din casele noastre, fără a apela la nicio cunoştinţă ce ţine de ştiinţă sau de filozofie. Procedând astfel, le dăm putere familiilor şi comunităţilor noastre şi tuturor celor dragi, printr-un mesaj dătător de speranţă, ce poate produce o renaştere – mesaj ce vine din negura timpului. Prin previziunile profeţilor care ne-au văzut în visurile lor, ni se reaminteşte că, cinstind întreaga creaţie, vom reuşi un aspect măreţ – şi anume, să asigurăm supravieţuirea speciei noastre şi a viitorului singurei locuinţe pe care o cunoaştem.

Gregg Braden
Nordul statului New Mexico
Ianuarie 1999

Citiţi şi:
Unele ÎNŢELEGERI DIVINE ne pot transforma existenţa
Efectul Mandela şi ridicarea nivelului de conștiință la scară globală

 

yogaesoteric
17 iunie 2021