Eliberează-ne pe noi de rău: Arhiepiscopul Viganò – Considerații despre Marea Resetare și Noua Ordine Mondială (II)

Citiți prima parte a articolului

Legături primejdioase

După cum a relatat Michael J. Matt într-un video recent la The Remnant, astăzi începem să punem cap la cap toate piesele mozaicului și descoperim – prin însăși mărturisirea unuia dintre protagoniști – că Mons. Hélder Câmara, arhiepiscop de Olinda și Recife în Brazilia, a avut o întâlnire în acei ani cu tânărul Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial și teoreticianul Marii Resetări.

Schwab, cunoscându-l pe Câmara pentru opoziția sa față de Biserica tradițională și pentru teoriile sale revoluționare și pauperiste, l-a invitat la Forumul de la Davos, considerând participarea sa la acest eveniment ca fiind extrem de importantă în vederea proiectului Noii Ordini.

Știm că Hélder Câmara s-a numărat printre organizatorii „Pactului Catacombelor”, care a fost semnat de aproximativ patruzeci de episcopi ultraprogresiști la 16 noiembrie 1965, cu câteva zile înainte de închiderea Conciliului. Printre tezele eretice ale acelui document, se numără și colaborarea la instaurarea unei „alte noi ordini sociale”, bazată pe justiție și egalitate.

Și nu suntem surprinși să aflăm că printre semnatari se afla și Mons. Enrique Angelelli, episcop auxiliar de Cordoba în Argentina, „un punct de referință pentru părintele (de atunci) Jorge Mario Bergoglio”. Bergoglio însuși a declarat încă de la începutul pontificatului său că este de acord cu cererile Pactului Catacombelor. La 20 octombrie 2019, în timpul Sinodului Amazonului, celebrarea pactului dintre conspiratori a fost repetată în Catacombele de la Santa Domitilla, confirmând că planul început la Conciliu și-a găsit împlinirea tocmai în Jorge Mario Bergoglio.

Departe de a se distanța de ultraprogresiștii care îl susțin și care au determinat alegerea sa la ultimul Conclav, Bergoglio nu ratează nicio ocazie de a demonstra coerența sa perfectă cu planul Noii Ordini Mondiale, începând cu colaborarea comisiilor și dicasterelor Vaticanului cu ecologismul de matrice malthusiană și participarea lor la Consiliul pentru Capitalism Incluziv, o alianță globală cu Rothschild, Fundația Rockefeller și marile bănci.

Așadar, pe de o parte îl avem pe David Rockefeller cu Comisia Trilaterală, iar pe de altă parte îl avem pe Klaus Schwab, care este înrudit prin căsătorie cu Rothschild, cu Forumul Economic Mondial, și amândoi sunt braț la braț cu șeful Bisericii Catolice pentru a instaura Noua Ordine prin intermediul Marii Resetări, așa cum a fost planificat încă din anii 1950.

Planul de depopulare a lumii

Printre asociații acestui pactum sceleris este necesar să fie numărați și câțiva membri ai Academiei Pontificale pentru Viață, a cărei structură organizatorică a fost recent răsturnată de Bergoglio însuși, când i-a îndepărtat pe membrii cei mai fideli Magisteriului, înlocuindu-i cu susținători ai depopulării, contracepției și avortului. Nu este cazul să existe nicio surpriză în ceea ce privește sprijinul Sfântului Scaun pentru vaccinuri: în iunie 2011, cotidianul Suveran Independent a titrat pe prima pagină: „Depopulare prin vaccinare forțată: Soluția pentru zero emisii de carbon!”.

Alături de titlu, o fotografie a lui Bill Gates era însoțită de un citat al acestuia: „Lumea are astăzi 6,8 miliarde de oameni. Se îndreaptă spre aproximativ 9 miliarde. Acum, dacă facem o treabă foarte bună în ceea ce privește noile vaccinuri, asistența medicală, serviciile de reproducere [avorturi și contracepție], vom scădea această cifră cu poate 10 sau 15 procente”. Așa a spus Bill Gates în urmă cu 11 ani.

Astăzi, el este unul dintre acționarii grupului Black Rock, care finanțează companiile farmaceutice care produc vaccinurile, unul dintre principalii sponsori ai Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), dar și ai unei multitudini de entități publice și private legate de sănătate. Alături de el îl găsim în mod curios pe George Soros, „filantropul” de la Open Society, care, împreună cu Fundația Bill și Melinda Gates, a investit recent într-o companie britanică ce produce tampoane pentru testarea covid.

Și pentru că tot vorbim de probleme economice, aș vrea să amintesc că Sfântul Scaun a deținut acțiuni în valoare de aproximativ 20 de milioane de euro la două companii farmaceutice care au produs un medicament contraceptiv, iar mai recent a investit într-un fond care garanta profituri foarte mari în cazul unei crize geopolitice sau pandemice datorită speculațiilor asupra monedelor internaționale, fondul „Geo-Risk”, gestionat de banca de investiții Merrill Lynch, care a fost nevoită să îl închidă din cauza randamentelor galopante după primele luni ale pandemiei.

Alte capitaluri, provenite din colecta „Peter’s Pence”, fuseseră folosite pentru a finanța diverse alte inițiative, colaborând chiar cu [omul de afaceri italian] Lapo Elkann, printre ale cărui proiecte se numără Rocketman, filmul autobiografic al lui Elton John. Ca să nu mai vorbim de speculațiile imobiliare și de cumpărarea clădirii londoneze de pe Sloane Avenue nr. 60, despre care știrile ne-au informat pe larg, o achiziție despre care știu, dintr-o sursă sigură, că a fost decisă de Bergoglio însuși.

Și apoi mai este China: întotdeauna în numele „coerenței” și al „bisericii săracilor pentru săraci”, atât de dragă inimii lui Bergoglio, există cei care cred că Acordul secret pregătit de iezuiți și de fostul cardinal Theodore McCarrick ar fi putut obține o finanțare substanțială din partea regimului comunist de la Beijing în schimbul tăcerii Vaticanului cu privire la persecuția catolicilor și la încălcarea drepturilor omului.

Interferența statului profund

Au existat numeroase exemple de interferență a statului în viața Bisericii. Nu putem uita e-mailurile lui John Podesta și Hillary Clinton, care arată intenția de a-l înlătura pe Benedict al XVI-lea de la papalitate și de a iniția astfel o nouă „primăvară a Bisericii”, care să fie progresistă și globalistă, ceea ce s-a concretizat ulterior prin demisia lui Benedict și alegerea argentinianului.

Nu putem trece cu vederea nici ingerința unor entități și instituții care sunt orice altceva decât apropiate de religie, cum ar fi B’nai B’rith, în dictarea direcției de „reînnoire” a Bisericii după Vatican II și mai ales sub acest pontificat. În sfârșit, să ne amintim, pe de o parte, refuzurile disprețuitoare de a acorda audiențe personalităților politice și instituționale conservatoare, iar pe de altă parte, întâlnirile zâmbitoare și pasionale cu liderii stângii și ai progresismului, împreună cu expresiile de satisfacție entuziastă cu ocazia alegerii lor.

Mulți dintre ei își datorează succesul faptului că au frecventat universități conduse de Societatea lui Iisus sau cercuri de catolicism care în Italia s-ar numi Dossettian, unde rețeaua de relații sociale și politice constituie un fel de masonerie progresistă și asigură cariere fulminante pentru așa-numiții „catolici adulți”, cei care folosesc numele de „creștini” fără a se comporta în concordanță cu credința și morala creștină în slujba treburilor publice: Joe Biden și Nancy Pelosi; Romano Prodi, Mario Monti, Giuseppe Conte și Mario Draghi, pentru a numi doar câțiva.

După cum putem vedea, cooperarea dintre statul profund și biserica profundă este veche și a produs acum rezultatele sperate de susținătorii săi, cu daune foarte grave atât pentru stat, cât și pentru religie.

Închiderea bisericilor la începutul anului 2020, chiar înainte ca autoritățile civile să impună închiderile; interzicerea celebrării slujbelor și a administrării sacramentelor în timpul urgenței pandemice; ceremonia grotescă desfășurată la 27 martie 2020 în Piața Sfântul Petru; insistența asupra vaccinurilor și promovarea lor ca fiind moral legitime, în ciuda faptului că au fost produse cu linii celulare provenite de la fetuși avortați; declarațiile lui Bergoglio potrivit cărora serul genetic reprezintă o „datorie morală” pentru fiecare creștin; introducerea pașaportului de sănătate „Green Pass” la Vatican și, mai apoi, în școlile catolice și în unele seminarii; interzicerea impusă de Sfântul Scaun episcopilor de a anunța că sunt împotriva obligației de vaccinare, aprobată cu promptitudine de anumite conferințe episcopale – toate acestea sunt elemente care demonstrează subordonarea bisericii profunde față de ordinele statului profund și modul în care biserica bergogliană este parte integrantă a planului globalist.

Dacă combinăm toate acestea cu cultul idolatru al pachamamei chiar sub arcadele Bazilicii Sfântul Petru; insistența asupra ecumenismului irenicist, pacifismului și pauperismului; aprobarea eticii situației și legitimarea substanțială a adulterului și concubinajului în Amoris Laetitia; declarația că pedeapsa cu moartea este ilicită din punct de vedere moral; susținerea politicienilor de stânga, a liderilor revoluționari și a activiștilor pentru avort; cuvintele de înțelegere pentru problemele LGBT, homosexuali și transsexuali; tăcerea cu privire la legitimarea uniunilor homosexuale și tăcerea și mai deconcertantă cu privire la binecuvântarea cuplurilor sodomite de către episcopii și preoții germani; și interzicerea Liturghiei tridentine odată cu abolirea Motu Proprio Summorum Pontificum al lui Benedict al XVI-lea, ne dăm seama că Jorge Mario Bergoglio își îndeplinește sarcina încredințată de elita globalistă, care îl vrea lichidator al Bisericii Catolice și fondator al unei secte filantropice și ecumenice de inspirație masonică, menită să constituie Religia Universală în sprijinul Noii Ordini.

Indiferent dacă această acțiune se desfășoară în deplină cunoștință de cauză, de frică sau sub șantaj, nimic nu scade din gravitatea a ceea ce se petrece și nici din responsabilitatea morală a celor care o promovează.

Matricea luciferică a Noii Ordini Mondiale

În acest moment, este necesar să clarificăm ce se înțelege prin „Noua Ordine Mondială” sau, mai degrabă, ce vor să spună creatorii ei, indiferent de ceea ce spun în mod public. Pentru că, pe de o parte, este adevărat că există un proiect, că anumite persoane l-au conceput și sunt însărcinate cu realizarea lui; dar, pe de altă parte, este la fel de adevărat că principiile inspiratoare ale proiectului nu sunt întotdeauna dezvăluite sau, cel puțin, nu se poate admite în mod deschis că acestea sunt strâns legate de ceea ce se petrece astăzi, deoarece o astfel de recunoaștere ar stârni opoziție chiar și din partea celor mai pașnici și moderați.

Una este să impui „pașaportul verde” cu scuza pandemiei, alta este să recunoști că scopul pașaportului este de a ne obișnui să fim urmăriți, și alta este să spui că acest control total este „semnul fiarei” despre care vorbește Cartea Apocalipsei (Apocalipsa 13:16-18). Cititorul mă va ierta dacă, pentru a-mi demonstra argumentul, este necesar să recurg la folosirea unor citate de o gravitate și de o ticăloșie atât de mari încât stârnesc nedumerire și groază – dar acest aspect este necesar dacă vrem să înțelegem care sunt cu adevărat intențiile reale ale arhitecților acestui complot și adevărata natură a bătăliei epocale pe care o duc împotriva lui Hristos și a Bisericii Sale.

Pentru a înțelege rădăcinile ezoterice ale gândirii care sa află la baza Națiunilor Unite, dorită cândva de Giuseppe Mazzini, activist politic italian din secolul al XIX-lea, nu putem să nu luăm în considerare personaje precum Albert Pike, Eliphas Levi, Helena Blavatsky, Alice Ann Bailey sau alți discipoli ai sectelor luciferiene. Scrierile lor, publicate încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sunt destul de revelatoare.

Albert Pike, prieten al lui Mazzini și coleg francmason, a ținut în 1889, în Franța, un discurs adresat celor mai înalte niveluri ale francmasoneriei, care a fost apoi retipărit la 19 ianuarie 1935 de revista engleză The Freemason. Pike a declarat:

„Ceea ce este necesar să spunem mulțimii este că ne închinăm unui zeu, dar este zeul pe care îl adorăm fără superstiții […]. Religia masonică este important să fie menținută în puritatea doctrinei luciferice de către noi toți cei care suntem inițiați în cele mai înalte grade. Dacă Lucifer nu ar fi Dumnezeu, oare Adonay [Dumnezeul creștinilor], ale cărui fapte dovedesc cruzimea, perfidia și ura lui față de om, barbaria și respingerea științei, oare Adonay și preotul său l-ar calomnia?

Da, Lucifer este Dumnezeu și, din nefericire, și Adonay este, de asemenea, Dumnezeu. Căci legea eternă este că nu există lumină fără umbră, nu există frumusețe fără urâciune, nu există alb fără negru, căci absolutul nu poate exista decât ca doi zei: întunericul fiind necesar luminii pentru a-i servi drept folie, așa cum piedestalul este necesar statuii, iar frâna locomotivei… doctrina satanismului este o erezie; iar religia filosofică adevărată și pură este credința în Lucifer, egalul lui Adonay; dar Lucifer, Dumnezeul Luminii și al Binelui, luptă pentru umanitate împotriva lui Adonay, Dumnezeul Întunericului și al Răului.”

Această profesiune de credință în divinitatea lui Satana nu este doar o recunoaștere a cine este adevăratul Mare Arhitect pe care îl adoră francmasoneria, ci și un proiect politic blasfemiator care trece prin ecumenismul Vaticanului II, al cărui prim teoretician a fost francmasoneria:

„Creștinul, evreul, musulmanul, budistul, adeptul lui Confucius și al lui Zoroastru se pot uni ca frați și se pot uni în rugăciune către singurul zeu care este mai presus de toți ceilalți zei” (cf. Albert Pike, Morală și dogmă, ed. Bastogi, Foggia 1984, vol. VI, p. 153).

Iar identitatea „singurului dumnezeu care este mai presus de toți ceilalți dumnezei” a fost bine explicată în citatul precedent.

Într-o altă scrisoare, Pike îi scria lui Mazzini: „Vom dezlănțui nihiliștii și ateii și vom provoca un cataclism social formidabil care va demonstra clar națiunilor, în toată oroarea sa, efectul ateismului absolut, originea barbariei și a subversiunii sângeroase. Atunci, cetățenii de pretutindeni, forțați să se apere împotriva unei minorități mondiale de revoluționari, […] vor primi adevărata lumină prin manifestarea universală a doctrinei pure a lui Lucifer, în sfârșit dezvăluită în fața opiniei publice; manifestare care va fi urmată de distrugerea creștinismului, dar și a ateismului, care va fi cucerit și zdrobit în același timp!” (cf. Scrisoarea din 15 august 1871 către Giuseppe Mazzini, Biblioteca Muzeului Britanic, Londra).

Va fi ușor de observat că „marea erezie a separatismului” sună în mod ciudat de în acord cu ecumenismul condamnat de Pius al XI-lea în Enciclica sa Mortalium Animos, ecumenism care a fost adoptat de Declarația Dignitatis Humanae și care a fuzionat recent în doctrina „incluziunii”, formulată de cei care au permis închinarea idolatră la pachamama în Bazilica Sfântul Petru.

Este clar că termenul „separatism” intenționează să desemneze în cheie nefavorabilă separarea necesară a binelui de rău, a adevăratului de fals care constituie criteriul de judecată morală a comportamentului uman. „Incluzivitatea” se opune acestei distincții, permițând contaminarea în mod deliberat de rău pentru a falsifica binele, punând semnul egal între adevărat și fals pentru a-l corupe pe primul și a-i da legitimitate celui de-al doilea.

Citiți a treia parte a articolului

Arhiepiscop Carlo Maria Viganò

Citiți și:
Vaticanul Roșu: Papa cere folosirea pandemiei de covid pentru impunerea unei Noi Ordini Mondiale
Economistului Antonio Martino în Il Giornale: ‘Papa Francisc este un marxist argentinian’

 

yogaesoteric
18 iunie 2022