Escrocheria inventării de diagnostice pentru a camufla leziunile provocate de vaccinuri

Oamenii vătămați de vaccinurile covid-19 s-ar putea să nu-și dea seama de acest aspect, dar ideea că leziunile și decesele post-vaccinare sunt doar „triste coincidențe” și sunt departe de a fi legate în special de aceste vaccinuri, este un truc la fel de vechi ca și vaccinurile, scriu cei de la Children’s Health Defense.

Așa-zișii „verificatori de fapte” este necesar să facă eforturi duble pentru a găsi argumente prin care să nege realitatea incontestabilă că vaccinurile anti-covid-19 provoacă leziuni și decese pe scară masivă.

Promotorii vaccinurilor au ridicat pe noi culmi absurde tacticile de mușamalizare, de exemplu, spunând că explozia de atacuri de cord fatale și de decese survenite peste noapte la sportivi și tineri are legătură cu o afecțiune accidentală denumită fie „sindromul morții subite la adulți” sau „sindrom de moarte subită aritmică” (SADS).

Susținută prin combinații semantice și statistice bine ticluite, principala strategie a oficialilor din domeniul sănătății publice este de a face afirmații nefundamentate despre „siguranța” vaccinurilor, declarându-se, în același timp, surprinși de afecțiunile care apar în urma lansării pe piață a unui anumit vaccin.

S-a schimbat ceva din 1899 până în 2022?

Într-o carte uimitor de clară și profetică, Eroarea vaccinării, publicată în 1899, dr. Alexander Wilder atrăgea atenția cu privire la faptul că tot mai mulți „gânditori și observatori mai în profunzime” sunt „tot mai convinși” de faptul că vaccinarea nu numai că este „complet inutilă ca măsură preventivă”, dar este, „de fapt, și un mijloc de diseminare din nou a bolii acolo unde este efectuată”.

Wilder a observat că „de câte ori o persoană sau un grup de persoane care administrează vaccinuri încep o cruciadă a vaccinării, urmează, la scară foarte generală, un număr de decese cauzate de … boli care au fost declanșate de operațiune”.

De asemenea, Wilder a dezvăluit și despre eliminarea și mușamalizarea informațiilor despre evenimentele adverse legate de vaccin și decese, menționând îndemnul unui coleg medic adresat „fraților săi profesioniști să nu se grăbească să publice date despre cazuri fatale de variolă după vaccinare” și evidențiind și alte tertipuri, care sună foarte familiare astăzi:

„Ocazional… se publică informații despre un deces în urma vaccinării și imediat se depun eforturi considerabile să se creeze impresia că decesul a survenit dintr-o altă cauză. De prea multe ori, statisticile despre variolă, care pretind că fac distincția între persoanele vaccinate și cele nevaccinate, nu prea sunt demne de încredere. Multe persoane care au fost vaccinate sunt raportate în mod fals ca fiind nevaccinate. Chiar și atunci când apar decese ca urmare a vaccinării, adevărul este ascuns, iar cazul este prezentat ca fiind îmbolnăvire de scarlatină, rujeolă, erizipel (infecție bacteriană a pielii) sau o boală «ascunsă», pentru a împiedica o investigație mai atentă.”

Wilder considera evidentă intenționalitatea mușamalizării, adăugând: „Noi argumente care pun sub semnul întrebării siguranța vaccinurilor sunt întâmpinate de o tăcere indiferentă și de eforturi aparent concertate de a exclude cu atenție orice discutare a problemei din reviste medicale și publice și de a-i denunța pe toți cei care vin cu obiecții”.

O strategie similară a fost evidentă în timpul recentei întruniri pe tema Novavax a Comitetului consultativ privind practicile de imunizare al Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC).

Într-un rezumat realizat de medicul internist dr. Meryl Nass – membru al comitetului consultativ științific al Children’s Health Defense – Nass menționează falsificarea de către CDC a datelor legate de covid-19 pentru a ascunde ratele mult mai mari de spitalizare și deces în rândul celor vaccinați împotriva covid-19 comparativ cu cei nevaccinați. Un fapt convenabil pentru CDC, a observat Nass, este că singurele tabele care nu sunt „aduse la zi” sunt cele care prezintă statutul de vaccinare în raport cu rezultatul.

Totuși, în ciuda încercării de mușamalizare a CDC, a subliniat Nass, agenția nu a reușit să ascundă rata mai mare de miocardite la bărbații vaccinați cu serurile ARNm, survenite în decurs de o săptămână de la a doua doză – o rată de 75,9 ori mai mare la tinerii între 16 și 17 ani și de 38,9 ori mai mare la tinerii între 18 și 24 de ani.

Poliomielita: un alt exemplu de mușamalizare

În condițiile în care statul New York a raportat recent un caz de „poliomielită derivată din vaccin”, iar oamenii de știință din Marea Britanie au declarat un „incident de importanță națională” după ce se presupune că au găsit „secvențe genetice” de poliovirus în apele reziduale din Londra, se pare că autoritățile din sfera sănătății publice s-ar pregăti să resusciteze sperietoarea poliomielitei.

La prima vedere, admiterea faptului că aproape toate cazurile moderne de poliomielită paralitică sunt cauzate iatrogenic (medical) de vaccinul oral antipoliomielită – fapt recunoscut chiar de Organizația Mondială a Sănătății și de CDC – pare o atitudine neașteptat de sinceră.

Totuși, autoritățile sanitare nu au intenția de a recunoaște că narațiunea oficială despre poliomielită (unde „mielită” se referă la inflamația măduvei spinării) este plină de mai multe găuri decât brânza elvețiană.

Există, și au existat întotdeauna, dovezi ample care sugerează că otrăvirea – fie prin arseniat de plumb, DDT sau, mai târziu, prin ingredientele toxice din vaccinurile antipoliomielită – constituie explicația cea mai plauzibilă pentru simptomele paralitice și decesele care au fost etichetate drept „de poliomielită”.

De fapt, „farul” timpuriu al sănătății publice Bernard Greenberg, președintele fondator al departamentului de Biostatistică al Școlii de Sănătate Publică a Universității din Carolina de Nord, a mărturisit în fața Congresului că vaccinarea împotriva poliomielitei a „crescut de fapt incidentele de poliomielită” și că „folosirea greșită a metodelor statistice a făcut ca opusul să pară a fi adevărat.”

Greenberg se referea la o schimbare a criteriilor de diagnostic pentru „poliomielita paralitică”, schimbare implementată la mijlocul anilor 1950 și care preciza că erau necesare cel puțin 60 de zile de simptome paralitice pentru a primi diagnosticul, față de situația anterioară, de doar 24 de ore de astfel de simptome.

După cum Greenberg nu a ezitat să sublinieze, victoria revendicată de primele vaccinuri antipolio, care au început să fie administrate cam în aceeași perioadă, a fost cu totul nemeritată.

În prezent, „paralizia acută flască” și „mielita acută flască”, afecțiuni care prezintă un tablou clinic practic identic cu poliomielita, sunt diagnosticele pentru paralizia în perioada copilăriei care apare peste tot în lume, inclusiv în SUA.

În țări precum India, unde zeci de mii de copii au dezvoltat paralizie acută flască, medicii au făcut în mod explicit legătura dintre această afecțiune și vaccinarea orală împotriva poliomielitei. Dar zeci de ani de studii publicate asociază, de asemenea, paralizia cu alte vaccinuri ale copilăriei, cum sunt vaccinurile care conțin antigen pertussis și aluminiu.

De fapt, rapoartele din istorie despre inflamația măduvei spinării, referitoare nu doar la poliomielită, dar și la alte forme de mielită, arată că apariția acestora coincide cu tendințele vaccinării pediatrice și cu creșterea concomitentă a practicii injectării copiilor.

Generațiile anterioare de medici chiar au descris cazurile de poliomielită care au urmat injectărilor pediatrice drept „paralizie provocată”, în timp ce generațiile mai recente de clinicieni au observat similaritatea dintre „poliomielită” și leziunile în urma injectărilor, denumite „nevrită traumatică”.

În ceea ce privește programul actual de vaccinare pentru copiii americani, studiile clinice sau datele de după punerea pe piață fac legătura între 17 vaccinuri diferite și „mielită”, „encefalomielită”, „encefalomielită acută diseminată” și/sau „mielită transversală”.

Mielita transversală și-a făcut apariția și odată cu vaccinurile covid-19.

Ocolirea explicației evidente

Încă din epoca „poliomielitei”, mai există multe alte exemple de diagnostice menite mai degrabă să ascundă decât să evidențieze vaccinarea drept cauză a bolii și a decesului și să îi inducă în eroare pe cei care au fost afectați.

Printre aceste diagnostice sunt tulburarea din spectrul autismului (ASD) și sindromul morții subite a sugarului (SIDS). Printre cauzele din mediu prezentate ca declanșatori plauzibili ai tulburărilor neuroimune etichetate „ASD” [Autism Spectrum Disorder], otrăvirea cu metale grele – în principal prin vaccinare – constituie una dintre cele mai viabile explicații.

Studii de referință meticuloase publicate în 2004 și 2012 au demonstrat existența unor paralele puternice între efectele asupra creierului ale intoxicației cu mercur și patologia creierului ASD. Lucrări ulterioare au furnizat dovezi similare cu privire la aluminiu.

În ceea ce privește SIDS, diagnosticul a intrat „în vogă” pentru prima dată cam în aceeași perioadă (la începutul anilor 1970) în care numărul de vaccinuri administrate copiilor din SUA s-a dublat.

Deși programul de vaccinare din anii 1970 pare restrâns de standardele iraționale de astăzi, copiii mici din acel deceniu nu numai că au început să primească 13 vaccinuri în loc de șapte, dar s-a trecut de la administrarea, de cele mai multe ori, a unei injecții o dată la două în același timp, inclusiv cinci vaccinuri anti-difterie-tetanos-pertussis (DTP) și vaccinul oral anti-poliomielită – ambele înlăturate ulterior de pe piața din SUA din cauza profilului lor îngrijorător de evenimente adverse.

Decesele SIDS, care, prin definiție, afectează „sugarii aparent sănătoși” și decesele copiilor mici clasificate ca „morți subite inexplicabile ale copiilor” survin de obicei „în asociere temporală strânsă în urma vaccinării”, nouă din 10 decese SIDS survenind aproximativ în același timp în care au avut loc vizitele cu „bebelușii sănătoși” la două și patru luni pentru a primi vaccinul.

Cu toate acestea, oamenii de știință continuă să afirme că decesele subite „nu pot fi înțelese științific”.

Înșelătoria continuă

Din păcate, oamenii vătămați de vaccinuri sunt adesea implicați în această minciună.

Disperați să primească ajutor, ei descoperă că nu pot avea acces în centrele medicale decât dacă se autocenzurează și evită orice discuție despre vaccinare ca sursă a problemelor lor de sănătate, acceptând, în schimb, explicații despre cauze „idiopatice” sau „genetice”, sau fac legătura cu unele dintre cele peste 70.000 de coduri din Clasificarea Internațională a Bolilor-10 (ICD-10), ocolind, în același timp, puținele coduri referitoare la „efectele adverse ale vaccinurilor și ale substanțelor biologice”.

Un nou cod ICD referindu-se la „boli noi cu etiologie incertă sau legate de utilizarea de urgență” a fost introdus pentru „vaccinurile anti-covid-19 care provoacă efecte adverse în uzul terapeutic, nespecificate”. Cu toate acestea, rămâne de văzut dacă vreun profesionist din domeniul sănătății va fi suficient de curajos să-l folosească.

Între timp, după cum a relatat ironic The Expose, „se pare că nu poate trece o singură săptămână fără să auzim despre reapariția sau apariția unei boli sau afecțiuni” – printre care apariția „misterioasă” de hepatite în rândul copiilor, fenomenul morților subite SADS, variola maimuțelor și, bineînțeles, poliomielita. Toate aceste focare, remarcă jurnaliștii de la Expose, „au apărut «întâmplător» după ce milioane de oameni din întreaga lume au fost injectați cu un vaccin experimental ARNm anti-covid-19”.

După cum arată recentele rapoarte din New York și Marea Britanie despre poliomielita indusă de vaccin, aceste amenințări, indiferent că sunt reale sau imaginare, ar putea trezi și mai multă ostilitate față de persoanele nevaccinate – inclusiv față de comunitățile din New York, condamnate dur, în urmă cu câțiva ani, pentru că au respins vaccinurile împotriva rujeolei din motive religioase.

În plus, spectrul unei reapariții a poliomielitei va fi folosit pentru înfierarea numărului tot mai mare de părinți care, indiferent de motiv, au amânat tot mai mult să-și vaccineze copiii. Cu alte cuvinte, ar fi naiv să ne așteptăm să aibă loc prea curând vreun progres în afirmarea adevărului de către instituțiile oficiale.

Citiți și:
Un posibil mecanism neurologic al morților subite din ultimii doi ani – subiect de reflecție/informare pentru medici. De ce tehnologia 5G nu este cazul să devină funcțională
Medicii spun că vaccinul antipoliomielită promovat de fundația lui Bill Gates a dat naştere la o tulpină «superpolio» care este extrem de periculoasă
Dovezi: CDC a colaborat cu Big Tech pentru a elimina informațiile incomode etichetate drept „dezinformare” cu privire la vaccinurile anti-covid-19

 

yogaesoteric
4 octombrie 2022