Etape în meditaţie

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

În timpul realizării meditaţiilor yoghine, pot apărea diferite atitudini şi stări predominante, care caracterizează etapa de evoluţie în care se află aspirantul şi progresul său în practica meditaţiei. Aceste stări şi atitudini pot fi mai elevate sau mai puţin elevate; important este ca fiecare yoghin să conştientizeze etapa în care se află şi să depăşească aspectele inferioare care îi sunt specifice. Pentru Ghidul spiritual, etapa în care se află fiecare aspirant poate fi recunoscută foarte uşor chiar după semnele exterioare care apar în timpul realizării meditaţiei.

Fiecare formă de meditaţie care va fi prezentată în continuare este totodată un pas către înţelepciune pentru aspirantul spiritual sincer, care doreşte să se transforme şi să facă progrese în practica meditaţiei, de aceea nu trebuie să ne descurajăm dacă descoperim că meditaţiile noastre se încadrează într-o formă inferioară. Aceste forme ale meditaţiei nu sunt prezentate în acest articol într-o ordine cronologică. Uneori, pot apărea chiar mai multe pe parcursul unei singure meditaţii. Alteori, aspritantul rămâne într-o anumită etapă, caracterizată de o anumită formă de meditaţie, chiar şi ani de zile. Yoghinul care practică meditaţia cu perseverenţă, având o stare de deschidere şi aspiraţie frenetică, trebuie să aibă încredere deplină că el poate accede până la urmă la o stare net superioară de conştiinţă.

Meditaţia în suferinţă

Suferinţa poate apărea la aspirant mai ales atunci când începe să practice prima oară meditaţia. Mentalul său este confuz, poziţia corpului i se pare a fi inconfortabilă. Atunci discipolul este contractat, anxios, iritat, aşteptând cu o nerăbdare din ce în ce mai mare sfârşitul meditaţiei. Trupul, la rândul său, respinge meditaţia datorită durerilor resimţite în genunchi, la coloană, la umeri. Ghidul spiritual recunoaşte imediat starea de spirit a practicantului după mişcările de jenă, după faţa sa contractată, crispată, dură.

Meditaţia în ataşament

Există unele spirite care, chiar şi după moarte, încă mai au senzaţia copleşitoare de foame, fără să poată mânca. Ele sunt aproape în permanenţă condiţionate de dorinţă şi aviditate. În timpul meditaţiei, practicantul care se află în această etapă se va simţi extraordinar de avid să dobândească pacea profundă, sănătatea, puteri paranormale, oprirea completă a gândurilor, iluminarea. El aproape că nu-şi poate stăpâni setea exacerbată de a obţine ceva anume. Ghidul spiritual observă cu uşurinţă, privind la aspirant, că predomină aviditatea, dorinţa. Corpul acestuia este atunci aplecat în faţă, într-o atitudine avidă de a observa ceva.

Meditaţia animalică

În această etapă, practicatul este posedat de dorinţe inferioare – dorinţa de a mânca felurite forme de hrană, dorinţe sexuale, sau şi mai rău, este cuprins de toropeală, somn, inerţie. Ghidul spiritual observă rapid la aspirant semnele care arată că el se află în această etapă, căci gura acestuia rămâne deschisă şi câteodată salivează abundent, iar respiraţia sa devine zgomotoasă, jenându-i pe ceilalţi.

Meditaţia egotică

Practicantul care se află în această etapă este excesiv de combativ, fiind mai mereu în luptă şi adeseori el este gata de ceartă, uneori fiind agresiv. De cele mai multe ori, el este plin de dorinţa de a-şi arăta superioritatea. În timpul meditaţiei, el se comportă ca şi cum ar vrea să câştige „cursa”. El urmăreşte cu îndârjire să facă mai bine decât ceilalţi, pentru ca astfel să-şi asigure întâietatea. Ghidul spiritual recunoaşte fulgerător această stare după atitudinea agresivă, combativă şi mai ales după contractarea muşchilor feţei.

Meditaţia umană

Postura aleasă apare atunci ca fiind bună, naturală, dar încă nu este luminoasă, ca cea din etapele superioare. Aceasta este ipoteza omului normal. Mentalul, în această stare, este mai ales preocupat de circumstanţele obişnuite ale vieţii, pe care de cele mai multe ori nu le poate uita.

Meditaţia în fericire

Există unele fiinţe umane care au o existenţă atât de plăcută, încât pot luneca în narcisism. Acesta este şi cazul practicanţilor care se simt doar foarte fericiţi în timpul meditaţiei. Fiind astfel foarte mulţumiţi de ei înşişi, ei se complac să rămână la acest nivel, fără a mai face aproape niciun efort în vederea autodepăşirii şi aprofundării gradate a creşterii interioare. Unii dintre aceşti practicanţi consideră această stare ca fiind o înaltă stare de iluminare spirituală, dar de fapt aceasta este o mare eroare.

Meditaţia preponderent intelectuală

În această stare, cel mai adesea, practicantul îşi imaginează cu o mare putere că s-a iluminat, dar de fapt aceasta este doar o stare exacerbată de siguranţă dogmatică. El atunci gândeşte: „Înţeleg ce este vidul beatific, înţeleg ce este de fapt mentalul, pătrund şi înţeleg ce este spiritul suprem, sunt iluminat”, dar, în realitate, aceasta nu este decât o înţelegere preponderent intelectuală, o cunoaştere discursivă a filozofiei sau a dogmelor. Practicantul are atunci impresia că este un realizat spiritual, dar această convingere este, de asemenea, o mare eroare.

Meditaţia neintegrată

Această meditaţie apare mai ales atunci când meditaţia este practicată de-a lungul unei perioade lungi de timp haotic, fără ghidarea înţeleaptă a unui Ghid spiritual, fără o cunoaştere adecvată, în solitudine, procedând cel mai adesea la modul dogmatic, rigid. Cel care meditează astfel, de foarte multe ori gândeşte: „Sunt un mare realizat.” Prin acest exces de încredere în sine însuşi, mentalul său devine dur, fiind lipsit de bun simţ şi de compasiunea infinită pentru celelalte fiinţe. Procedând în acest fel, aspirantul nu poate progresa aproape deloc şi nu poate urma calea. Complacerea în această stare este în realitate o stagnare în ceea ce priveşte creşterea spirituală.

Meditaţia de comuniune cu graţia Marii Puteri Cosmice TARA

Postura este asemănătoare aceleia din meditaţia normală, umană, dar în cazul aceste forme de meditaţie, mentalul este întocmai ca acela al unui înţelept care a înţeles prin experienţă directă, ce este vidul beatific. În această stare, yoghinul este asemenea unui BODHISATTVA care îşi asumă o misiune spirituală şi care nu aspiră să atingă iluminarea numai pentru el însuşi, ci pentru a fi astfel de folos tuturor fiinţelor care aspiră să atingă desăvârşirea. El are astfel înţelegerea empatică, profundă a tuturor fiinţelor. Un BODHISATTVA este la dispoziţia tuturor acelora care sunt cu adevărat pregătiţi să se transforme spiritual. Trăirea exemplară a acestei stări model poate să apară prin graţia Marii Puteri Cosmice TARA.

Meditaţia în starea de vid beatific

Aceasta este forma cea mai înaltă de meditaţie, care cel mai adesea, în tratatele yoghine, este considerată ca fiind etapa finală. Atunci fiinţa umană atinge completa iluminare spirituală şi realizează astfel suprema înţelepciune. Pe fondul acestei stări de vid beatific, yoghinul poate trăi în propria sa fiinţă revelarea Adevărului Ultim, divin precum şi stări de revelare a Sinelui Suprem, divin, nemuritor (ATMAN).

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 10

Citiţi şi:
MISTERELE MEDITAŢIEI YOGHINE
MANTRA, cheie secretă de intrare în rezonanţă cu sferele de forţă infinite din Macrocosmos

yogaesoteric
iulie 2008
    

Also available in: English