European Conservative: Nicio putere nu s-a implicat mai mult în alegerile din Polonia decât Uniunea Europeană

Alegerea lui Karol Nawrocki ca noul președinte al Poloniei era de așteptat să provoace nemulțumiri în rândul presei și al claselor politice. După cum era de așteptat, au apărut acuzațiile de „ingerință străină”, deoarece candidatul populist de dreapta a câștigat.

Potrivit jurnalistului american Dave Keating, stabilit la Bruxelles, președintele SUA, Donald Trump, l-a ajutat pe Nawrocki să obțină victoria, ca parte a planului Americii pentru „schimbarea regimului în Europa”. Baza acestei afirmații este faptul că Trump l-a susținut deschis pe Nawrocki.

La sfârșitul lunii mai, secretarul american al Securității Interne, Kristi Noem, a susținut campania lui Nawrocki în numele administrației Trump la CPAC Polonia. Keating subliniază că era „nemaiauzit ca un membru al cabinetului american în funcție să facă campanie pentru o figură din opoziție într-un guvern presupus aliat”. Dar dacă implicarea Washingtonului a ridicat sprâncene, aceasta a fost nimic în comparație cu amestecul, probabil mai insidios, venit de mult mai aproape de casă.

Desigur, SUA nu este singura putere străină interesată de noul președinte al Poloniei. În perioada premergătoare alegerilor, s-a dezvăluit că șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a intervenit încercând să protejeze șansele electorale ale rivalului pro-Bruxelles al lui Nawrocki, Rafał Trzaskowski – care era, în mod natural, candidatul preferat al premierului polonez Donald Tusk. Se pare că ea a amânat anunțarea mai multor decizii cheie ale UE – inclusiv noi ținte climatice, negocieri comerciale cu Ucraina și acordul comercial UE-Mercosur – deoarece știa că acestea ar fi deosebit de sensibile în Polonia.

De asemenea, a ales să nu conteste public opoziția lui Tusk față de Pactul obligatoriu al UE privind migrația și azilul, în speranța că acesta se va alinia după alegeri.

UE nu s-a sfiit să intervină în alegerile statelor sale membre. La începutul acestui an, fostul comisar european Thierry Breton a recunoscut deschis la televiziunea franceză că Bruxelles-ul a fost în mare parte responsabil pentru anularea alegerilor prezidențiale din România în decembrie anul trecut.

Curtea Supremă a României a împiedicat desfășurarea celui de-al doilea tur de scrutin, aparent din cauza temerilor că principalul candidat – Călin Georgescu, de extremă dreapta și eurosceptic – ar fi fost compromis de implicarea Rusiei. Alegerile au fost oprite, iar Georgescu a fost interzis de la participare, potrivit lui Breton, la indicațiile UE. Ca și cum această mărturisire uluitoare nu ar fi fost suficient de gravă, Breton a continuat să se laude că „am făcut-o în România și, evident, o vom face în Germania dacă va fi necesar”.

Breton făcea o referire clară la ascensiunea meteorică a Alternativei pentru Germania (AfD) în Germania. La momentul comentariilor sale, alegerile federale germane erau la doar o lună distanță, iar AfD, partid populist de dreapta, era pe locul al doilea în sondaje.

În urma alegerilor din februarie, AfD a rămas al doilea cel mai mare partid, dar a fost exclus de la putere printr-un „zid” complet antidemocratic. Totuși, dacă partidul ar fi trecut în frunte în sondaje înainte de alegeri, elita europeană nu ar fi ezitat, probabil, să oprească alegerile sau să împiedice participarea AfD. În prezent, statul german pare să fie mereu pe punctul de a interzice complet partidul.

Într-o demonstrație similară de înăbușire a opoziției incomode, UE i-a aplicat liderului parlamentar al Rassemblement National (RN), Marine Le Pen, o amendă uriașă de 3,5 milioane de euro în aprilie.

Aceasta a venit în urma procesului său în fața unei instanțe franceze la începutul acestui an, care a găsit-o vinovată de folosirea abuzivă a fondurilor Parlamentului European pentru a finanța activitățile interne ale partidului său. Sentința în sine a fost, desigur, motivată politic – practica este ilegală, evident, dar este, după toate aparențele, obișnuită pentru multe alte partide din Bruxelles.

Scopul condamnării a fost mai degrabă interzicerea candidaturii lui Le Pen la următoarele alegeri prezidențiale din Franța, în 2027. UE a căutat apoi să slăbească și mai mult RN, cerând partidului, deja fragil financiar, să plătească mai mulți bani pe lângă aproximativ 1 milion de euro plătit deja pentru cheltuieli legale și despăgubiri.

În Ungaria, una dintre cele mai mari probleme pentru UE, Bruxelles-ul a făcut, de asemenea, demersuri pentru a influența procesul democratic. Europarlamentarul german Manfred Weber, liderul grupului Partidului Popular European (PPE) de centru-dreapta din Parlamentul European, a declarat foarte clar că establishment-ul european mizează pe opoziția ungară pentru a-l înlătura pe actualul prim-ministru Viktor Orbán la alegerile din 2026.

Într-un discurs în plen la Strasbourg, în octombrie 2024, Weber a declarat cu încredere că, „așa cum Tusk a reușit să-l învingă pe Kaczyński” la alegerile parlamentare poloneze din 2023, „tot așa Péter Magyar îl va învinge pe Viktor Orbán; Péter Magyar este viitorul”.

Și dacă Magyar nu reușește să-l învingă pe Orbán în 2026? Bruxelles-ul ar putea intensifica eforturile. În timpul alegerilor din Ungaria din 2022, UE a fost acuzată pe scară largă că a încercat să influențeze rezultatul prin mijloace indirecte – în special prin finanțarea generoasă a ONG-urilor, platformelor media și rețelelor de activiști ostili guvernului Fidesz.

The Hungarian Conservative a relatat la acea vreme că grupuri precum Action for Democracy (Acțiune pentru democrație) au investit resurse în Ungaria într-un efort eșuat de a realiza o schimbare de regim. În ciuda tuturor acestor eforturi, Orbán a câștigat în cele din urmă.

Acest tip de strategie a devenit instituționalizat prin mecanisme precum Legea Serviciilor Digitale (DSA) și așa-numitul Scut European pentru Democrație – ambele fiind prezentate ca instrumente pentru apărarea democrației, dar care, în practică, permit Bruxelles-ului să controleze discursul, să marginalizeze presa disidentă și să justifice presiuni selective asupra guvernelor care rezistă agendei sale. Scopul nu mai este doar susținerea partidelor de opoziție, ci remodelarea întregului peisaj politic pentru a asigura victoria acestora.

Acest tip de interferență se desfășoară pe întregul continent. Un raport al MCC Bruxelles de la începutul acestui an, intitulat „Mașinăria de propagandă a UE: Cum finanțează UE ONG-urile pentru a se promova”, a dezvăluit cât de dăunătoare sunt încercările UE de a controla narativul politic. Comisia Europeană a finanțat în liniște un ecosistem de organizații neguvernamentale și think-tank-uri în întreaga Uniune pentru a promova propria agendă ideologică – adesea folosind banii contribuabililor pentru a face aceasta.

Aceste organizații promovează agresiv narative pro-Bruxelles, în timp ce subminează partidele conservatoare, populiste și eurosceptice din statele membre. Inițiative precum proiectul RevivEU, care își propune să „combată narativul eurosceptic promovat de elitele autocratice” în Europa, și subvențiile directe pentru mișcările federaliste de tineret, precum Tinerii Federaliști Europeni, sunt doar câteva exemple citate în raportul alarmant.

Toate acestea se încadrează într-un tipar familiar – dacă nu poți învinge populiștii, interzice-i. Sau, cel puțin, fă-le aproape imposibilă continuarea existenței. Fie că este vorba despre Breton care vorbește despre ce alegeri europene să saboteze în continuare, fie că Bruxelles-ul pompează bani în ONG-uri propagandistice, mesajul clasei conducătoare a Europei este foarte clar: unele convingeri politice sunt mai acceptabile decât altele. Și ori de câte ori candidatul „greșit” este aproape de a câștiga o alegere, UE nu are nicio reținere în a trece peste democrație pentru a-și consolida hegemonia ideologică.

De aceea este atât de absurd să ne prefacem indignați de implicarea americană în alegerile din Polonia. Desigur, poporul polonez ar fi normal să fie lăsat singur să decidă cine vrea să-l guverneze. Dar UE a petrecut ani de zile încercând să remodeleze viitorul politic al întregului continent după propriile preferințe. Dacă interferența străină este o infracțiune, Bruxelles-ul este de departe cel mai grav infractor.

Articol publicat în European Conservative

Citiți și:
Polonia: Două posturi TV conservatoare rămân fără licență înainte de alegeri. Opoziția acuză cenzura
Între Uniunea Europeană și Imperiul Otoman

 

yogaesoteric
19 iunie 2025