de Maxim Hongell
Acest articol este primul dintr-o serie de texte ce își propun să ofere anumite repere pentru aceia care aspiră să aibă eficiență în practica lor spirituală și să obțină constant rezultate de durată, în loc să experimenteze doar din când în când unele stări elevate. Ideile cuprinse aici s-au născut din propriile mele experiențe referitoare la dificultățile pe care le putem întâmpina pe calea spirituală și la modul în care le putem depăși cu succes. Vor fi punctate unele capcane care ne fac să stagnăm și atitudini care ne ajută să depășim obstacolele și să ajungem la o transformare reală. În finalul acestei serii de articole vor fi prezentate unele elemente practice-cheie ce ne permit să avem coerență în practica noastră spirituală.
Datorită lipsei unei direcții clare, a atenției focalizate, a unor țeluri precis conturate, de multe ori navigăm dupa cum bate vântul în loc să vâslim exact în direcția în care vrem să mergem. Uneori ne cantonăm confortabil în practica și acțiunile noastre călduțe și sfârșim rămânând la același nivel, în loc de a ne transforma într-un sens benefic. Mersul pe calea spirituală nu înseamnă să ne instalăm pe un fel de scară rulantă care ne va duce în mod automat în sus. Dacă nu dorim să așteptam eoni pentru a ajunge în vârf, printr-o practică anemică și confortabilă, este necesar să aspirăm să urcăm treaptă cu treaptă, cu ajutorul lui Dumnezeu.
A învăța să navigăm prin abundența spirituală
Perioada în care trăim, în care apare tot mai evidentă necesitatea unei revoluții spirituale, a făcut să fie accesibilă pentru toți oamenii o abundență de învățături spirituale. Există o mare varietate de tehnici, seminarii, cursuri, la care fiecare poate găsi ceea ce are nevoie. Sau ceea ce vrea. În lipsa unei profunzimi interioare, sau dacă atenția și controlul mental nu au fost suficient de bine trezite, existând încă tendinţe spre superficialitate și instabilitate, apare pericolul de a merge de colo colo, unde ne poartă mentalul nostru inferior, devenind un „ciugulitor” pe calea spirituală. Însă în felul acesta ne vom apropia de calea spirituală doar la suprafață, fără să ajungem vreodată să fructificăm cu adevărat demersurile noastre. Putem să abordăm multe tehnici noi, însă nu le vom practica suficient de mult pentru a obţine rezultate reale și consistente. Ca și cum am lua doar o mică înghiţitură pentru a simţi „gustul” unei tehnici și apoi am renunţa să o mai practicăm fiind atrași de o alta, care ne apare mult mai interesantă deoarece este nouă pentru noi. Procedând astfel cedăm de fapt păcălelilor minții inferioare, instabilă și superficială. Același lucru se poate petrece și cu tentația de a urma diferite căi spirituale sau învăţători, nu doar cu procedeele yoga pe care le învățăm la curs. Într-o zi cineva ar putea merge la un curs de yoga, a doua zi la un templu budist pentru a medita, iar în următoarea zi la o prelegere despre o modalitate șamanică de vindecare și așa mai departe, sărind de la un învăţător la altul fără a aprofunda nimic. Desigur, la început fiecare va căuta calea potrivită pentru el și tehnicile de care are nevoie pentru perioada în care se află. Dar dacă această căutare este fără sfârșit, atunci vom deveni un „ciugulitor”.
Analogic vorbind, această ciugulire este ca şi când am pluti pe suprafața unui ocean pe care urmărim să îl cunoaștem și pentru aceasta ne-am scufunda câțiva metri timp de câteva minute, după care ne-am întoarce la suprafață, apoi am înota câțiva metri într-o direcție aleatorie și din nou ne-am scufunda câțiva metri și așa mai departe. Este ușor să ne dăm seama că în felul acesta nu vom ajunge niciodată să ne scufundăm în adâncurile oceanului și să-l cunoaştem. Dacă nu vom reuși să practicăm suficient de mult timp, în mod susținut, cu perseverență, o tehnică inițiatică pe care ne-am ales-o în conformitate cu aspirațiile și afinitățile noastre, nu vom descoperi niciodată comorile spiritule la care ea ne poate conduce. Practicând superficial, sărind de la o tehnică la alta, nu vom face decât să ciugulim câteva firimituri de ici de colo, în loc să ne hrănim consistent sufletul cu trăiri din ce în ce mai alese.
Curiozitatea şi entuziasmul sunt elemente importante care ne impulsionează și ne încurajează să înaintăm pe calea spirituală, însă nu trebuie să ne lăsăm deturnați de o curiozitate superficială sau seduși de lucruri noi care ne aprind imaginația, abandonând mult prea repede ceea ce începuserăm să facem.
Uneori, chiar și atunci când realizăm zilnic anumite acțiuni spirituale, putem să batem pasul pe loc. Este o confuzie destul de des întâlnită aceea că atunci când ne aflăm pe o cale inițiatică este foarte bine orice procedee am aplica. În realitate, din comoditate sau din dorința de a evita confruntarea cu anumite obstacole interioare, ne putem autopăcăli alegând să practicăm cu totul altceva decât ar fi necesar pentru noi în respectiva situație sau etapă la care ne aflăm. Mentalul inferior are tendința de a alege ceea ce este plăcut, transformând aspirația noastră către desăvârșire într-o distracție. Desigur, este mult mai bine să practicăm orice tehnică spirituală decât, de exemplu, să ne petrecem ore în șir în fiecare zi pe o canapea, uitându-ne la telenovele. Dar dacă tehnicile respective nu sunt abordate cu atitudinea corectă și nu suntem capabili să le alegem pe cele de care avem cu adevărat nevoie, transformarea pe care ele ne-o pot oferi este foarte mică în comparație cu potențialul lor.
Păşind pe o cale dreaptă și conectând între ele punctele diferite
Doar ciugulind câte puțin de ici de colo, mersul pe calea spirituală devine incoerent. Dincolo de ceea ce își poate imagina o astfel de persoană, în realitate „ciugulitul” arată absența unui ţel superior clar conturat. Firul care conectează perlele pentru a forma un frumos colier lipsește. Aceste mici firimituri pe care ființa le culege satisfac doar curiozitățile mentalul inferior, fără să îi atingă sufletul. Toate aceste acțiuni incoerente nu sunt integrate într-un scop superior unic, nu au o direcție clară. Este ca și cum am merge în cerc și nu ajungem niciodată la destinație. Ciugulitul incoerent nu poate să ne conducă la descoperirea Realității Divine ultime, țelul oricărei căi spirituale autentice.
Este important să fim foarte lucizi în privinţa propriilor noastre atitudini, deoarece mentalul inferior ne poate păcăli, deturnându-ne din drumul nostru ascendent. De exemplu, putem să practicăm ce ne trece prin cap, fără nicio continuitate, imaginându-ne că în felul aceasta ne apropiem de Dumnezeu. Și considerăm că nu greșim cu nimic, pentru că orice acțiune spirituală este bună. Dar dacă ne observăm cu luciditate, ne putem da seama că în aceste situații doar urmăm unele impulsuri inferioare, și nu realizăm cu consecvență practicile și acțiunile care ne-ar transforma cu adevărat.
Este important ca în demersurile noastre spirituale să urmărim să unificăm toate acțiunile pe care le facem, astfel încât ele să formeze un întreg coerent care să ne reflecte aspirațiile. În acest fel, tot ceea ce facem va dobândi o semnificație mai înaltă. Chiar dacă pe calea spirituală vom parcurge mai multe etape, indiferent de nivelul pe care ne aflăm la un moment dat, trebuie să avem permanent în vedere care este țelul ultim pe care îl vizăm. În lipsa acestei perspective integratoare, divine, chiar dacă putem să realizăm diferite acțiuni chiar foarte utile, ele vor fi incoerente. Acesta este motivul pentru care ar trebui să urmărim întotdeauna să vedem întregul și modul în care fiecare acțiune unică pe care o facem contribuie la construirea unui tot unitar.
De exemplu, ne-am propus să facem un TAPAS pentru îmbunătăţirea atenției. Știm că atenția are o foarte mare importanță pe calea spirituală, așa că ne-am stabilit ca obiectiv atingerea concentrării mentale perfecte. Cu toate acestea, dacă realizăm acest TAPAS doar de dragul de a avea un control mental perfect şi nu ne gândim cum îl vom folosi după ce îl obținem, atunci această acțiune devine incoerentă. Dar dacă intenționăm să atingem acestă capacitate de a concentra perfect mentalul pentru a merge mai adânc în procesul meditativ care, la rândul său, ne va permite să ne cufundăm în pacea profundă ce izvorăște din inima noastră și ne conduce apoi la Dumnezeu, atunci această acțiune este coerentă în succesiunea demersurilor noastre spirituale. În acest mod vom înainta pas cu pas și vom obține în cele din urmă Suprema Eliberare.
Citiţi continuarea acestui articol
Citiți și:
Discernământul spiritual
Practica spirituală înseamnă voință afirmată și reafirmată cu putere
yogaesoteric
13 ianuarie 2015