Exerciţiu simplu de concentrare mentală
Aşezaţi-vă într-o postură yoga (asana) confortabilă, cu spatele şi umerii drepţi, şi cu capul în prelungirea coloanei vertebrale. Închideţi ochii şi pregătiţi-vă să parcurgeţi următoarele etape:
- Relaxaţi-vă rapid şi profund de jos în sus. Aplicaţi aici toate regulile relaxării.
- Reglaţi-vă respiraţia până ce devine calmă şi liniştită.
- Orientaţi-vă atenţia către interior, retrăgându-vă simţurile de la stimulii exteriori care v-ar putea distrage. Începeţi prin a vă izola mintea de orice gând care apare, făcând un efort scurt dar ferm pentru a suspenda procesul gândirii (v. prathyahara).
- Concentraţi-vă mintea asupra unui obiect la alegere.
Să examinăm şi mai atent procesul concentrării. Goliţi-vă mintea de toate gândurile, apoi aduceţi obiectul ales în câmpul atenţiei, nepermiţând minţii să sară la un alt obiect sau gând. Dacă se întâmplă astfel, aduceţi-o înapoi cu calm şi cu răbdare. Acesta este singurul lucru pe care ar trebui să-l faceţi în timp ce realizaţi DHARANA: să menţineţi mintea focalizată asupra obiectului ales pentru concentrare. Este indicat să nu forţaţi şi să nu fiţi tensionaţi. Fiţi calmi, liniştiţi, şi urmăriţi să vă concentraţi.
Veţi realiza că, în final, concentrarea mentală este un proces static: în timpul concentrării mintea este blocată, gândirea stopată, activitatea mentală suspendată. Singura activitate mentală permisă este aceea de a readuce mintea la obiectul concentrării atunci când are tendinţa de a se defocaliza.
Focalizaţi-vă cu atenţie la obiectul concentrării: abordaţi-l cu uimire şi cu o curiozitate de copil, ca şi cum nu aţi şti absolut nimic despre el. Această abordare nu trebuie să fie raţională sau intelectuală, ci vom urmări să-i pătrundem esenţa prin intermediul sentimentelor şi al intuiţiei. Exploraţi obiectul într-o stare de tăcere creatoare, fără un scop anume, aşteptând impresii. Nu mai existaţi atunci decât dvs. şi obiectul: abordaţi o stare continuă de aşteptare euforică, dublată de o înaltă acuitate a percepţiei. Permiteţi fiinţei dvs. să fie absorbită în şi de către obiect. Nu încercaţi să definiţi, să emiteţi păreri sau să înţelegeţi, fiţi doar permeabili la acel obiect, privindu-l ca şi cum l-aţi vedea pentru prima oară. Acest fapt vă va deschide către obiectul în sine şi va crea starea de receptivitate mentală în care intuiţia (sau supraconştiinţa) are posibilitatea să funcţioneze.
Acţionând astfel, vom observa curând că obiectele care ne înconjoară au zeci de înţelesuri, care în mod obişnuit ne scapă. Totul devine o pură mirare, un fascinant mister pe care îl veţi pătrunde gradat, descoperind cum totul este susţinut de o energie invizibilă pe care, cu timpul, veţi începe să o simţiţi şi să o controlaţi.
Dacă la început veţi constata că acest exerciţiu eşuează lamentabil, acceptaţi acest fapt ca fiind perfect normal. Amintiţi-vă că în yoga nu există efort zadarnic, cu alte cuvinte orice efort va aduce în cele din urmă roade; aşa cum spune un proverb înţelept, „noroiul este la fel de valoros ca floarea de lotus pe care o hrăneşte.”
Fiecare strădanie, chiar şi nereuşită, este un pas către succes, deoarece concentrarea, ca şi meditaţia, are un efect cumulativ.
Atunci când veţi putea menţine mintea focalizată oricât de mult timp doriţi, fără efort, ea a devenit un instrument extrem de fin pentru orice tip de meditaţie pe care veţi dori să îl abordaţi. Este ca atunci când urmăriţi să dresaţi un cal sălbatic. La prima tentativă vă va arunca jos cu siguranţă. Dacă veţi persevera îndeajuns de mult, veţi reuşi să-l struniţi, iar mai apoi calul va deveni un prieten de nădejde care va asculta chiar şi ordinele nerostite. Continuitatea este aşadar un factor extrem de important în procesul concentrării. Meditaţia – dhyana – va urma apoi firesc acestui proces, aşa cum ziua urmează nopţii.
