Extremismul din Ucraina – pădurea care nu se vede de copaci?

„Un regiment din armata Ucrainei a fost creat de adepții supremației albilor. Acum se bat cu Rusia”, scrie USA Today, într-un articol dedicat Regimentului Azov. Povestea pleacă de la un clip postat pe internet de membrii regimentului, care le transmit cecenilor trimiși de Vladimir Putin în Ucraina: „Dragi frați musulmani, din țara noastră nu veți ajunge în rai”.

Articolul publicat de USA Today întărește ideea că Regimentul Azov este o unitate a neonaziștilor ucraineni, pentru ca apoi sa întărească și mai mult ideea că fenomenul este limitat la acest regiment și că nu este deloc caracteristic societății și politicii ucrainene. „Regimentul Azov este o unitate meschină. Au o puternică prezență neonazistă și antisemitismul lor este bine documentat”, spune Heidi Beirich, cofondatoare a Proiectului Global împotriva Urii și Extremismului. Alți experți citați spun că Regimentul Azov a inspirat grupări de extremă dreapta din SUA, că este un model pentru combaterea progresismului și a curentului woke.

Însă USA Today conchide că extrema dreaptă atrage doar 2% din votul electoratului ucrainean, că, „în comparație cu alte țări din Europa de Est și chiar din Europa de Vest, problema neonazismului în Ucraina este una marginală”. „Prezența marginală a Regimentului Azov nu justifică invazia rusă și pretinsa denazificare”, mai scrie USA Today, care citează apoi un expert suedez pe spațiul est-european care spune că este greșit să catalogam Regimentul Azov drept unul neonazist, câtă vreme este format mai degrabă din naționaliști, a căror prezență în linia întâi pentru apărarea țării este esențială. „Pentru război ai nevoie de anumiți oameni. Oamenii care vor să facă așa ceva sunt ultranaționaliștii”.

O cu totul altă viziune despre orientările extremiste din Ucraina de ieri și de astăzi are cotidianul israelian Haaretz, care merge mai departe decât USA Today și scrie: „Dincolo de câțiva drepți între popoare, mulți ucraineni i-au vânat pe evrei, i-au predat naziștilor și chiar i-au omorât cu mâna lor”.

Articolul publicat de Haaretz pleacă de la nemulțumirea ambasadorului ucrainean Yevghen Korniciuk că autoritățile israeliene au limitat numărul refugiaților ucraineni care pot intra în țară. „Cred că toată lumea își amintește de al Doilea Război Mondial, când ucrainenii i-au ajutat pe evrei”, a spus ambasadorul Ucrainei în Israel.

„Cu această declarație, Korniciuk se alătură multor țări est-europene care, în ultimii ani, și-au minimalizat rolul pe care l-au jucat în timpul Holocaustului”, scrie Haaretz. Cotidianul israelian arată că centrul Yad Vashem a recunoscut 2.673 de „drepți între popoare” din Ucraina. „Este un număr respectabil, printre cele mai mari, însă faptele nu sunt chiar așa dacă îl raportăm la numărul evreilor din Ucraina (2,4 milioane la începutul războiului) sau la populația totală a Ucrainei din acel moment”, scrie Haaretz.

„În Israel sunt evrei care au fost salvați de la moarte de câțiva ucraineni, oameni care i-au ajutat atunci când au avut nevoie. Unul dintre acești evrei este istoricul Shimon Redlich. Din remarcile ambasadorului lipsește ceva mai important. Pe lângă cei care i-au salvat pe evrei, au fost mulți care au făcut exact opusul. Nu numai că nu și-au ajutat vecinii, ci i-au dat pe mâna naziștilor și chiar i-au omorât cu mâna lor – cu entuziasm, cu bucurie și fără să fie forțați. Când Primăria Tel Avivului a fost luminată în culorile drapelului ucrainean, mulți israelieni au simțit că a fost depășită o linie roșie și au început să-și amintească de rolul ucrainenilor în război”, scrie Haaretz.

„Întreaga familie a bunicilor mei a fost ucisă cu sânge rece. Orașul Tel Aviv a aprins luminile pentru ucigași, pentru cei care au fost de partea naziștilor”, a scris unul dintre critici. A fost creat și un grup pe Facebook, numit Holocaustul în culori, unde apar fotografii ale colaboraționiștilor ucraineni. „Vreau ca lumea să-și amintească acest capitol întunecat, care va continua pentru multe generații de evrei. Nu îmi place situația din Ucraina, vreau să se termine cât mai repede. Însă nu am multă simpatie pentru ucraineni”, spune administratorul grupului Facebook, citat de Haaretz.

Jurnalistul Shimon Riklin vorbește despre cazul John Demjanujuk. Ucraineanul Demjanjuk a fost gardian în lagărul de exterminare de la Sobibor. Mulți gardieni de acolo erau ucraineni. Jurnalista Judy Nir-Moses spune: „Caut să-mi amintesc ce au făcut ucrainenii pentru evrei în al Doilea Război Mondial, câți evrei au fost salvați atunci de ucraineni pentru ca noi să fim atât de îngrijorați acum pentru soarta Ucrainei”. În timpul Holocaustului au fost uciși 1,5 milioane de evrei ucraineni.

„Germanii nu ar fi ucis atât de mulți evrei, dacă nu ar fi beneficiat de sprijinul unităților auxiliare de poliție ucrainene. Fără îndoială, aceste unități au fost cruciale în comiterea crimelor – fie că acești polițiști îi urcau pe evrei în vagoane, fie că-i executau sumar. În ambele cazuri, polițiștii ucraineni îi localizau pe evrei și apoi îi adunau la un loc”, spune profesorul Omer Bartov.

Dincolo de aceste unități care colaborau cu naziștii, au existat și organizații naționaliste ucrainene care operau independent, scrie Haaretz. Istoricul canadiano-american John-Paul Himka, autorul volumului Naționaliștii ucraineni și Holocaustul, scrie că milițiile naționaliste din Ucraina făceau raiduri în zonele unde se ascundeau evreii, îi căutau pe cei care se ascundeau în păduri și îi predau apoi germanilor sau îi omorau.

Pe site-ul Yad Vashem este publicată mărturia unui ofițer nazist care vorbește despre cât de multe rapoarte primea de la ucraineni despre ascunzătorile evreilor. „Erau atât de multe încât, din lipsă de oameni, nu reușeam să le gestionăm pe toate”.

„Antisemitismul ucrainean și crimele împotriva evreilor au rădăcini adânci, în secolul 17, când Bogdan Hmelnițki, unul dintre fondatorii națiunii ucrainene, i-a masacrat pe evrei. Este suficient să ne amintim că, în al Doilea Război Mondial, mișcarea națională ucraineană «a decis să scape de evrei înainte de sosirea naziștilor», spune Kiril Feferman, profesor la Universitatea Ariel. «În lipsa germanilor, nu am fi avut un genocid la scara aceasta, însă mișcarea ucraineană a dorit să-i alunge pe evrei din Ucraina, la finalul secolului 19. În anii 1930, ei vorbeau despre epurarea evreilor»”.

Acum, când Ucraina este condusă chiar de un președinte evreu, există în continuare o mare simpatie pentru eroii naționali care au colaborat cu naziștii, scrie Haaretz. „Cu câteva luni în urmă, ambasada Israelului a condamnat o procesiune cu torțe în onoarea lui Stepan Bandera, naționalistul ucrainean care a colaborat cu naziștii. Procesiunea aceasta nu a apărut de nicăieri. În 2015, parlamentul ucrainean a votat legi care interzic criticile la adresa celor care au luptat pentru independența Ucrainei în secolul 20, în ciuda faptului că una dintre cele mai importante mișcări a colaborat activ cu naziștii împotriva evreilor”, scrie Haaretz, citându-l pe cercetătorul Efraim Zuroff.

Recent, ziua de naștere a lui Bandera a fost proclamată sărbătoare națională.

Citiți și:
Batalionele Azov și Aïdar – Formațiuni paramilitare ucrainene de extremă dreapta naziste. Cu ei Ucraina vrea în UE și NATO
Un documentar pe care probabil nu-l veți viziona niciodata la TV: «Ukraine on Fire», de Oliver Stone (I)
Adevărul despre Rusia și situația actuală din Ucraina – o nouă încercare masonică de a declanșa un conflict mondial

yogaesoteric
31 mai 2022