Fiorul mistic al transcendenţei divine (II)

de prof. yoga Dan Bozaru

Citiţi aici prima parte a acestui articol:
Fiorul mistic al transcendenţei divine (I)


Pentru a dobândi starea de eliberare spirituală supremă (care implică printre altele, expansiunea nesfârşită a conştiinţei şi libertatea absolută în orice acţiune), yoghinul se abandonează în totalitate Ghidului său spiritual (GURU) care devine însăşi calea divină către atingerea acestui scop.

Pentru aspirantul devotat, Ghidul spiritual este însuşi SHIVA (cu alte cuvinte, aspirantul îl identifică pe Ghidul său spiritual cu însăşi Conştiinţa Supremă a lui Dumnezeu), deoarece, prin iniţierile pe care le oferă, prin învăţătura pe care el o expune şi prin intermediul graţiei sale copleşitoare pe care o acordă aspiranţilor sinceri şi devotaţi, Ghidul spiritual desăvârşit revelează practic puterea tainică a învăţăturii spirituale secrete. De fapt, Ghidul spiritual, care el însuşi a ajuns la starea de desăvârşire spirituală, face mult mai mult decât să expună înţelesurile ezoterice şi iniţiatice ale doctrinei spirituale pe care o abordează. Aceasta, de altfel, nu reprezintă decât latura exterioară a misiunii lui printre oameni. Esenţa prezenţei Ghidului spiritual printre aspiranţi constă în realitate în capacitatea lui de a intermedia şi de a le facilita astfel acestora accesul la iluminarea spirituală deplină.

Prin urmare, atunci când aspirantul este pregătit, Ghidul spiritual este cel care îi acordă graţia supremă a revelării plenare a Sinelui Suprem Nemuritor (ATMAN), deoarece voinţa şi graţia lui sunt una cu Voinţa şi Graţia Supremului Stăpân Transcendent (BHAIRAVA). Însă pentru ca Ghidul spiritual să poată acţiona în acest fel, este necesar ca aspirantul să fie mai mereu vigilent şi foarte atent la ceea ce noi numim „pulsul vieţii”, deoarece aici el poate să surprindă „momentele cheie” care îi vor permite să aplice cu succes învăţătura Ghidului său, putând astfel să dobândească fulgerător starea de iluminare spirituală. Această continuă stare de „trezire” a conştiinţei este numită PRABUDDHA, în sensul că ea reprezintă atât o mare receptivitate faţă de trăirile şi percepţiile subtile lăuntrice, cât şi ideea unică şi dominantă a realizării spirituale supreme. Astfel, cea mai înaltă, durabilă şi spirituală relaţie pe care un aspirant o poate avea cu  Ghidul său spiritual este precum cea a identităţii cu SHIVA însuşi.

Practic, din punctul de vedere al şivaismului non-dualist din Kashmir, această relaţie profundă dintre Ghidul spiritual şi aspirant nu reprezintă altceva decât un dialog interior al conştiinţei supreme a lui SHIVA cu ea însăşi (de unde provine şi identitatea de stare despre care am amintit mai sus). Limitându-se la un punct-sursă (ANU) individual şi ocultându-se prin intermediul diferitelor forme-gând pe care le adoptă în Manifestare (cum ar fi cele ale ignoranţei, incertitudinii etc.), conştiinţa supremă îşi asumă numele şi forma aspirantului care îşi doreşte cu intensitate să ajungă să fuzioneze plenar cu conştiinţa infinit expansionată a Ghidului său spiritual. Pe de altă parte, Ghidul spiritual încarnează acel aspect al conştiinţei universale care răspunde căutărilor şi năzuinţelor spirituale ale aspirantului său, Ghidul spiritual este complet liber de orice noţiune a eu-lui fals şi, atunci când aspirantul se eliberează prin graţia sa, de fapt atunci Ghidul este cel care se eliberează pe el însuşi.

Scrierile sacre şi propria experienţă spirituală

Deşi marele înţelept şi eliberat Kshemaraja afirmă că Ghidul spiritual poate să-l conducă singur pe aspirant la eliberarea supremă prin intermediul graţiei sale, care îi conferă acestuia (aspirantului) diferite tipuri de iniţieri, precum şi alte mijloace şi metode spirituale eliberatoare, el (Ghidul spiritual) nu este totuşi singurul ghid pentru aspirantul care caută cu fervoare eliberarea spirituală. Textele şivaismului menţionează că, pe lângă Ghidul spiritual, ghizi foarte importanţi pentru aspirant sunt scrierile sacre şi mai presus de toate, propria sa experienţă spirituală. În această direcţie, marele înţelept eliberat Abhinavagupta menţionează un aspect fundamental afirmând că, dacă aspirantul asimilează în mod corect învăţăturile care sunt prezentate în scrierile şi textele spirituale sacre, urmându-şi totodată neabătut Ghidul spiritual care deja deţine cunoaşterea experimentală profundă a acestor revelaţii, şi dacă el (aspirantul) va aplica în mod adecvat şi cu eficienţă aceste învăţături în ceea ce priveşte propria lui fiinţă, atunci aceste învăţături îl vor conduce negreşit şi repede la realizarea identităţi cu natura Marelui BHAIRAVA.   

De altfel, în toate scrierile, textele sau imnurile cu un profund caracter spiritual ale şivaismului din Kashmir este vorba despre o experimentare şi nu doar despre o cunoaştere intelectuală a Absolutului Divin (BHAIRAVA). Spre deosebire de unele texte vedantice care adoptă metoda negaţiei pentru a ajunge la suprema trăire (ANUBHAVA) a purei conştiinţe, spunând printre altele: „eu nu sunt acest corp…, eu nu sunt aceste simţuri, eu nu sunt aceste gânduri… etc.”, textele şi imnurile de slavă ale marilor înţelepţi şi iniţiaţi din Kashmir „plonjează” direct în această trăire supremă, fără negare dar şi fără etape intermediare sau o pregătire prealabilă. Prin urmare, nu este vorba despre o ascensiune treptată a sufletului către Dumnezeu (aşa cum este ea descrisă sub forma căilor eliberatoare ce sunt prezentate, de pildă, în celebrele lucrări ale lui Abhinavagupta, care sunt TANTRALOKA şi TANTRASARA, ci aici este vorba de miezul realităţii şcolii TRIKA a şivaismului non-dualist din Kashmir, adică acolo unde calea treptată nu mai are nicio importanţă şi unde punctul de plecare şi cel de sosire al căii profund spirituale se contopesc într-o unică şi imuabilă Realitate Supremă.

În aceste scrieri de o colosală fervoare spirituală şi o nemărginită adorare a Stăpânului Suprem (BHAIRAVA), dualitatea este deja transcensă şi chiar profunzimea rugii sau a iubirii copleşitoare nu indică o separare între cel care se roagă şi cel căruia îi este adresată ruga, ci mai curând aceasta reprezintă o experienţă unificatoare la cel mai înalt nivel spiritual.

Într-o asemenea ipostază, aspiraţia frenetică spre realizarea unificării beatifice în Conştiinţa Divină Supremă este esenţială. Dintr-o anumită perspectivă acest profund fir spiritual caută neîncetat răspunsul la întrebarea fundamentală: „Cum poate fi atins Absolutul Divin? Poate fi El atins renunţând la orice altceva care nu este acest Absolut sau trebuie să abordăm alte mijloace?”   

Răspunsul pe care îl oferă marii Ghizi spirituali ai şivaismului non-dualist din Kashmir este relativ simplu: nu poate fi vorba nici să renunţăm la ceva şi nici să dobândim ceva deoarece nicio metodă, fie ea pozitivă sau negativă, nu ne poate ajuta să dobândim Realitatea Ultimă care este omniprezentă. Atunci când aspirantul la spiritualitate se simte părăsit şi deznădăjduit, văzând că prin acţiunile sale benefice şi prin practica sa intensă el nu poate realiza aparent mai nimic, răspunsul pentru el este că singură graţia divină poate face ceea ce niciun efort şi nicio strădanie a omului nu va reuşi. Aceasta este Graţia Supremului şi a energiei Sale infinite, care este permanent preocupat de  gândul de a-şi oferi graţia întregii lumi, căci doar Absolutul Divin se poate dărui pe sine însuşi cuiva.

Nu există nimic în afara Absolutului Divin

Această extraordinară unitate de concepţie, dură şi fermă ca un monolit, a doctrinei fundamentale a şivaismului non-dualist din Kashmir se reflectă admirabil şi în felul în care este înfăţişat Absolutul Divin Transcendent (BHAIRAVA), care nu implică niciun fel de dualitate. În realitate, termenul „transcendent” este oarecum impropriu, căci nu există nimic care să fie transcens, pentru că nu există nimic în afara Absolutului Divin. Absolutul Transcendent (BHAIRAVA) mai este descris ca fiind lumina divină supremă care nu poate fi comparată nici cu lumina soarelui, nici cu lumina lunii sau a vreunui alt fenomen cosmic. Această lumină spirituală supremă nu exclude însă celelalte tipuri de lumini secundare, ci le include şi pe ele, deoarece ea (lumina divină supremă) pătrunde totul. Mai mult decât atât, ea nu reprezintă doar nepieritoarea lumină a tuturor luminilor, ci de asemenea ea este şi lumina tuturor tenebrelor, în care atât strălucirea, cât şi întunericul sunt deopotrivă înglobate şi dizolvate. Această lumină supremă este chiar Sinele Suprem Etern (ATMAN), adică pura conştiinţă ce luminează în fiinţa umană ca realitate esenţială nemuritoare, chiar dacă ea (fiinţa umană) nu are deocamdată conştiinţa acestui fapt sau îl acoperă cu voalul materialităţii sau al impurităţii.

Atât timp cât Realitatea Supremă (care este chiar Divinul Transcendent) nu este percepută în inima noastră spirituală, în centrul fiinţei noastre, chiar ceea ce luminează pare a nu lumina. Marele eliberat şi înţelept Abhinavagupta afirmă că această situaţie se aseamănă cu firele de iarbă şi cu frunzele ce practic nu există pentru cerul care trece peste ele. Însă dacă fiinţa a ajuns să recunoască strălucirea acestei lumi supreme pe firmamentul propriei sale conştiinţe, ea va şti atunci cu certitudine că ea este chiar această lumină divină supremă, care înlătură astfel definitiv iluzia celor două contrarii (dualitatea şi non-dualitatea). Căile, metodele şi indicaţiile care ne pot conduce la această stare de conştiinţă supremă sunt numeroase. Noi putem urmări, de pildă, diferitele îndemnuri, cum ar fi: „Trezeşte-te, căci tu eşti dintotdeauna treaz şi iluminat!”, „Rămâi în propria ta realitate şi natură esenţială!”, „Nu-ţi face griji inutile!” etc., toate acestea având darul să realizeze o sensibilizare, o priză de conştiinţă rezonantă (mai mult sau mai puţin eficientă) cu vibraţia infinită a luminii divine supreme din noi înşine. O condiţie necesară pentru a reuşi aceasta este depăşirea sentimentului de separaţie, a dualităţii, a diferenţelor care ne limitează şi ne depărtează de sursa supremă, dar mai ales manifestarea unei extraordinare şi copleşitoare iubiri pentru Dumnezeu care va naşte atunci în profunzimea inimii noastre inconfundabilul fior tainic al transcendenţei divine.

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN NR. 37

Citiţi şi:
Stările de conştiinţă şi analiza lor comparativă din perspectiva şivaismului din Kashmir (I)
Conştiinţa individuală şi lumea manifestată (I)

yogaesoteric
octombrie 2008