Gândurile bune şi sentimentele stenice binefăcătoare contribuie în mod direct la redobândirea sau la menţinerea stării de sănătate a ființei umane
S-a dovedit deja ştiinţific că starea de sănătate a fiinţei umane se află în strânsă legătură cu gândurile sale mai mult sau mai puțin benefice, care acţionează în mod direct asupra trupului. De asemenea, a fost demonstrat faptul că sentimentele noastre şi starea noastră de spirit influențează în mod evident funcţionarea organelor. Acest fenomen se produce instantaneu şi într-un mod foarte concret. Gândurile nefaste, la rândul lor, atrag energii malefice, capabile să provoace chiar moartea unor persoane sănătoase sau, în orice caz, să o facă vulnerabilă în faţa bolilor.
În prezent, aproape jumătate din pacienţii care se prezintă la un cabinet medical suferă de tulburări psiho-somatice. Îi supără durerile de cap, inima le bate neregulat, îi ţine un junghi în spate, digestia o ia razna, iar pentru toate aceste neplăceri nu se găseşte de regulă nicio cauză organică. Simptomele au o origine psihică: enervări la serviciu, necazuri cu ființa iubită, probleme nerezolvate. Acestor pacienţi nu le sunt de folos endoscopiile şi examenele radiologice, operaţiile şi medicamentele. Ei trebuie îndrumaţi astfel încât ei să găsească în propria lor fiinţă resorturile redobândirii stării lor de bine: gândirea benefică şi imaginaţia creatoare.
În această direcţie, cercetătorii au observat, de exemplu, că pacienţii consideră o injecţie cu atât mai eficientă, cu cât acul este mai gros, iar pastilele le inspiră încredere cu cât sunt mai mari, mai scumpe şi mai colorate. Desigur, imaginaţia trebuie să fie benefică şi bine orientată. Altfel, ea poate avea efecte destructurante şi dăunătoare. O situaţie trăită de scriitorul Mark Twain ne arată cum ne poate înşela imaginaţia.
Într-o vară fierbinte, Mark Twain a înnoptat într-un hotel din Mississippi. Simțea că se înăbușă din pricina aerului închis şi nu reuşea să adoarmă. După ce s-a răsucit în aşternut câteva ceasuri, ajuns la limita răbdării, a luat un pantof şi l-a azvârlit în fereastră. A auzit zgomotul de sticlă spartă, apoi a simţit adierea unui vânticel răcoros şi a adormit. A doua zi dimineaţa, Twain s-a deşteptat odihnit. Atunci a văzut că, de fapt, spărsese o oglindă. Ceea ce îl ajutase să se răcorească a fost, de fapt, numai puterea gândului.
Un experiment realizat în India în anii ʼ30 ai secolului trecut a demonstrat în mod indubitabil cât de puternică este mintea fiinţei umane. În cadrul acestui experiment, un tânăr condamnat la moarte a fost convins de un medic că va fi mai „plăcut“ şi mai puţin dureros să moară sângerând uşor, dar lent prin deschiderea venelor, decât prin spânzurătoare. Condamnatul s-a întins pe un pat, unde a fost imobilizat şi legat la ochi. Medicul a aşezat două burdufuri umplute cu apă de o parte şi de alta a patului. Apoi el a crestat superficial pielea victimei la mâini şi la picioare şi imediat după aceea a lăsat apa din burdufuri să picure în două ligheane de tablă, la început repede, apoi mai lent. În tot acest timp, el a intonat un cântecel tărăgănat şi monoton. Deţinutul auzea apa picurând şi, crezând că este sângele lui, simţea cum îl părăsesc puterile. Când toată apa s-a scurs din burdufuri, medicul s-a oprit din cântat. A crezut că bărbatul adormise. Eroare! Omul, un tânăr perfect sănătos, era deja mort, deşi pierduse numai o cantitate infimă de sânge. Murise de frică.
Oamenii de ştiinţă găsesc mereu noi dovezi ce atestă forţa trăirilor noastre afective. Astfel, la membrii de familie ai bolnavilor de Alzheimer s-a evidenţiat faptul că îngrijirea neîntreruptă a pacienţilor, 24 de ore din 24, produce un stres cronic care generează pesimism şi, totodată, slăbeşte sistemul imunitar. Aceste rude apropiate, care îşi asumă îndatoriri de însoţitor şi infirmier, se îmbolnăvesc mai des, sunt mai sensibile la virusurile herpetice şi Epstein-Barr, iar leziunile li se cicatrizează mai lent.
Sentimente ca bucuria şi speranţa, liniştea sufletească şi entuziasmul îmbunătăţesc considerabil sănătatea, afectivitatea şi optimismul, calmează durerile şi grăbesc vindecarea. De exemplu, un număr de pacienţi cu hipertensiune arterială au fost ţinuţi sub observaţie pentru a vedea ce efect produce asupra inimii şi sistemului lor circulator susținerea plină de iubire primită din partea ființei iubite. Cei cărora seara li se oferea ocazia să spună tot ce aveau pe suflet şi primeau un sărut drăgăstos de noapte bună au avut tensiunea redusă cu 2,5 puncte. De asemenea, grosimea peretelui stâng al inimii s-a micşorat, în vreme ce la bolnavii care aveau relaţii lipsite de căldură sufletească, grosimea peretelui stâng al inimii a crescut. Îngroșarea peretelui cardiac indică anomalii provocate de hipertensiune.
La întrebarea „Soţia dumneavoastră vă iubeşte?“, întrebare care le-a fost pusă unor pacienţi de sex masculin, au fost înregistrate reacţii semnificative. În grupul celor ce au răspuns afirmativ, numărul celor care suferiseră un infarct era de două ori mai mic decât în grupul celor care au răspuns negativ. Chiar și atunci când colesterolul şi tensiunea sunt mărite, bărbaţii care au sentimentul că sunt iubiţi beneficiază astfel de o anumită protecţie. Constatarea este valabilă şi în cazul bolnavilor de ulcer duodenal. Cei ce nu se simţeau învăluiți de iubirea unei femei erau mai frecvent afectaţi de suferinţe abdominale.
La femeile bolnave de cancer mamar, s-a constatat că rata de supraviețuire a fost mai mare dacă ființa iubită le-a acordat susținere și afecţiune. Dimpotrivă, bolnavele cu tumori maligne care aveau sentimentul că nu sunt iubite au murit mai curând.
Chiar şi gripele, disconfortul gastric şi crizele de bilă sunt mai dese la femeile ce erau măritate cu bărbaţi care în loc să iasă cu ele la o plimbare preferau să privească un meci la televizor ori să joace cărţi cu prietenii. Când au o relaţie armonioasă de cuplu, ambii iubiți se îmbolnăvesc mai rar. În plus, oricât de greu de crezut ar putea să le pară celor sceptici și obtuzi, s-a constatat că în cazul celor care au un câine sau un hamster, câteva orhidee, un ficus ori un cactus, riscul de a face un infarct sau un accident vascular cerebral scade considerabil. Îngrijirea unui animal de companie sau a unei plante de cameră întărește sistemul imunitar și măreşte rezistenţa ființei umane la boli. Aşa cum reiese din rezultatele unui studiu recent, prin prezența lor inocentă, animalele de casă alină și mângâie inima omului mai mult decât orice medicamente de sinteză.
Mai puternic decât propria imaginaţie acţionează, însă, energia benefică psihică şi sufletească pe care doi oameni şi-o pot oferi unul altuia. Neurologul Michael Meany a evidenţiat faptul că şoarecii dezvoltă mai mulţi receptori pentru hormonii stresului şi suportă mai bine tensiunile dacă au fost linşi mult de mamele lor pe vremea când erau pui. Adepții medicinei psiho-somatice au afirmat dintotdeauna că o legătură plină de iubire cu mama în prima etapă de viaţă îi conferă ulterior copilului o rezistenţă fizică și psihică mai bună.
Specialiştii găsesc acum tot mai multe dovezi în sprijinul acestei afirmații. În cadrul unui studiu, au fost constituite trei grupuri de femei care au avut o convieţuire mai îndelungată cu un bărbat. Toate au fost supuse unui test de stres. Femeilor din primul grup nu li s-a permis să-și întâlnească iubitul înainte de test, femeilor din al doilea grup li s-a permis să stea de vorbă cu iubitul lor, iar femeile din al treilea grup au avut contact fizic cu iubitul timp de zece minute, sub forma unui masaj la ceafă şi umeri. Participantelor li s-a cerut să rezolve o serie de exerciţii dificile, contra-cronometru şi cu prezenţa unui public în sală. În cazul femeilor care au beneficiat de atingerea iubitului lor, s-a găsit o cantitate mai mică de hormoni ai stresului în saliva lor, pulsul lor era mai regulat, iar rezolvarea exerciţiilor a fost mai rapidă. Femeile susţinute verbal de partenerii lor n-au gestionat la fel de bine stresul – atât nivelul hormonilor de stres din sânge, cât şi pulsul erau mărite. Și în cazul femeilor care nu-şi întâlniseră deloc partenerul înainte de a intra la test, nivelul hormonilor de stres din sânge şi pulsul erau mărite.
În aceeaşi ordine de idei, s-a constatat că printre cei divorţaţi sau rămaşi singuri prin decesul partenerului, bolile de inimă, diabetul şi cancerul sunt mai frecvente decât printre oamenii căsătoriţi.
Desigur, conflictele şi certurile lasă şi ele urme în organismul nostru. Este important să reţinem: greşim crezând că facem bine dacă „ne descărcăm emoţiile nefaste“. Să spunem deschis ce ne supără este benefic, însă ocările şi insultele rostite într-o stare de nervi și de tensiune n-au salvat nicio relaţie şi, în plus, acestea dăunează stării noastre de sănătate.
Pentru a proba acest aspect, li s-au făcut unor cupluri leziuni superficiale de mărimea unei monede pe un braţ. Mai întâi, participanţii la test au fost consiliaţi de psihologi, care le-au explicat cum pot fi rezolvate conflictele în spirit constructiv. Apoi au fost puşi să dezbată o temă sensibilă, care isca mereu certuri între ei. Tuturor li s-au vindecat rănile mai repede după aceste discuţii. Fuseseră activate procesul de coagulare a sângelui şi sistemul imunitar. Dimpotrivă, după o ceartă fără consiliere psihologică, reacția de alarmă a organismului s-a accentuat vizibil și sistemul imunitar a fost afectat: leziunile s-au cicatrizat mai lent, iar germenii patogeni n-au fost combătuţi cu tot atâta eficienţă.
Surprinzător pentru cercetători a fost faptul că, la cuplurile care au păstrat o atitudine cordială în timpul disputei, vindecarea rănilor a fost încetinită doar într-o foarte mică măsură. În schimb, la cei care au ajuns să strige unul la celălalt şi să-și arunce cuvinte jignitoare, factorii inflamatori din sânge erau încă măriţi, chiar şi în dimineaţa zilei următoare.
Efectele emoţiilor nefaste asupra trupului nostru sunt diferite, în funcţie de tipul solicitării psihice: frica provoacă mai curând aritmii cardiace, depresiile duc la rigidizarea vaselor coronariene, enervarea şi frustrările accentuează riscul de ateroscleroză, iar stresul accentuează tendinţa de coagulare a sângelui, a cărui vâscozitate crește.
Din contră, aşa cum a demonstrat prin cercetările sale profesorul Andrew Steptoe de la Universitatea din Londra, emoțiile și sentimentele benefice, stenice pot ameliora starea de sănătate, reducând nu doar tensiunea arterială, frecvenţa bătăilor inimii şi hormonii stresului, ci şi factorii inflamatori şi nivelul de coagulare a sângelui, care scade sub influența emoţiilor plăcute. S-a constatat că, după situaţii conflictuale şi stresante, valorile unor parametri biochimici din sângele persoanelor optimiste revin mai rapid la normal. Aşa se explică riscul mai redus de infarct, tromboze şi accidente vasculare cerebrale la semenii noştri care sunt mai mereu fericiţi și care, în treacăt fie spus, suferă mai rar şi de tuse, guturai şi răguşeală.
Actualmente, stările depresive sunt socotite un factor de risc la fel de periculos ca hipertensiunea pentru producerea infarctului. În sângele depresivilor se găsesc mai multe substanţe inflamatoare. „Este uimitor“, remarca psiho-cardiologul Karl-Heinz Ladwig din München, „faptul că organismul uman reacţionează cu o creştere a valorilor inflamatorii nu numai la intoxicaţii şi răniri, ci şi la suferinţa sentimentală“.
Totodată, depresia dăunează chiar şi oaselor. La oamenii melancolici, conţinutul de minerale din oase scade în mod dramatic – probabil din cauza nivelului ridicat al cortizonului – încât, cu prilejul unui studiu desfăşurat pe o perioadă de zece ani, specialiştii au înregistrat, la depresivi, cu 40% mai multe fracturi.
Şi bolile de piele se agravează, adesea, din pricina stresului. Specialiştii au studiat reacțiile unor pacienţi cu neurodermită și psoriazis, punându-i într-o situaţie stresantă. Li s-a cerut să simuleze un interviu de angajare, sub ochii publicului. Apoi au fost puși să numere descrescător, din 17 în 17, pornind de la un număr cu patru cifre. Organizatorii testului îi grăbeau în mod intenționat pe participanţi, strigând la ei într-una: „Mai repede!“ Bolnavii cu neurodermită au reacţionat imediat. La zece minute după această probă solicitantă, în sângele lor erau activate mai multe celule cu acţiune inflamatoare, iar pielea le era acoperită de erupţii. Interesant este că reacţia inflamatorie la stres se manifesta mai puternic la pacienţii cu neurodermită decât la persoanele care n-aveau probleme dermatologice.
Cei ce suferă de neurodermită sau psoriazis nu sunt în aparență mai sensibili, însă pe pielea lor, tensiunile se exteriorizează mai vizibil. Acelaşi aspect este valabil şi pentru oamenii predispuşi la herpes. Câtorva subiecţi li s-au arătat fotografii dezgustătoare – imaginile unor farfurii nespălate, cu muşte care se plimbau în voie pe resturile de mâncare. Altor participanţi la experiment li s-au oferit priveliştile unor pajişti presărate cu flori. La 40% dintre cei ce văzuseră fotografiile respingătoare au apărut vezicule herpetice. În grupul celor care priviseră imagini plăcute nu s-au observat modificări ale pielii.
Constatăm astfel că trupul fiinţei umane reflectă conţinuturile minţii şi că gândurile şi sentimentele influenţează starea trupului. Trăind cât mai des stări benefice de bucurie, de mulţumire, de recunoştinţă, de iubire, vom crea premizele necesare pentru ca starea noastră de sănătate să fie din ce în ce înfloritoare şi, chiar în situaţii mai dificile, să ne redresăm mult mai repede. Rezonând din plin cu energiile subtile benefice din Macrocosmos, acestea ne vor susţine în demersul nostru regenerator. La început poate fi mai dificil pentru unii, dar perseverând în adoptarea unei gândiri benefice şi a unei viziuni optimiste asupra vieţii, vom beneficia apoi din plin de o sănătate robustă şi de o viaţă fericită.
Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanță Herculane 2016, publicat la Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.
Citiți și:
Puterea formidabilă a gândirii pozitive
Gândul întrece lumina în viteză
Puterea tainică vindecătoare a simţurilor trezite
yogaesoteric
5 septembrie 2016