Gheorghe Piperea: „Franța – persoanele care refuză să se injecteze cu serurile experimentale vor fi excluse din viața socială, mai precis, ghetoizate”

Macron a instituit în Franța un scenariu care seamănă izbitor cu experimentul social descris în romanul Ciuma de Albert Camus – persoanele care refuză să se injecteze cu serurile experimentale (puse ilegal pe piață de Agenția Europeană a Medicamentului, ca „produse sigure”, în condițiile în care chiar producătorii și OMS declară public că se fac teste și verificări „minuțioase” cel puțin până în 2023) vor fi excluse din viața socială, mai precis, ghetoizate.

Personalul medical nu numai că este lăsat fără loc de muncă, dar este supus și unor amenzi enorme pentru nesupunere. Persoanele cu vârsta de peste 12 ani nu mai pot circula cu autocarul, trenul sau avionul, nu mai pot intra la concerte, spectacole, filme, nu mai sunt primite în săli de curs sau amfiteatre, nu mai pot lucra în locuri publice etc., cu excepția cazului în care își vor fi procurat un pașaport sanitar de libertate.

Onestitatea și credibilitatea sunt la mare preț pentru prostocrația europeană – toți liderii politici europeni au insistat, până acum, că vaccinarea nu va fi obligatorie…

În romanul lui Camus, totul începe cu șobolanii orașului, care încep să moară pe străzi. În loc să sesizeze pericolul mortal, oamenii sunt dezgustați de priveliște. După ce molima devine vizibilă și necruțătoare, oamenii încearcă să fugă din oraș sau să își facă provizii, în speranța supraviețuirii. Momentul izolării totale a orașului nu întârzie – oamenii sunt închiși înăuntrul zidurilor cetății și sunt supuși unui experiment social cinic. Cum reacționează în captivitate o comunitate aflată sub amenințarea morții? Va coopera, va iubi, va menține prietenii, va împărtăși durerea și micile victorii asupra morții? Va găsi un sens în suferință și în moarte?

Despărțiții, cum îi numește Camus, se separă de lume și își pierd treptat fundamentele umanității și rostul vieții. Segregarea, inegalitățile sociale și ierarhiile se perpetuează, în ciuda faptului că amenințarea morții este egal răspândită. Unii mor de foame, și nu de ciumă. Alții sunt ținuți la distanță de mărimile orașului, pentru a nu determina compasiunea celor avuți și hotărâți să supraviețuiască plătind prețul propriei conștiințe. Servitorii rămân servitori, iar stăpânii – și mai stăpâni. În speranța păstrării pateticei și absurdei lor vieți, despărțiții se separă nu numai de lume și de semenii lor, ci și de umanitatea lor. „Este necesar s-o spunem, ciuma răpise tuturor puterea iubirii și chiar a prieteniei”.

Când nu mai există nimic exterior de care să te agăți, riști să devii gol și în interior.

În romanul Ciuma, Camus vorbește despre încercarea de salvare prin implicare, prin împărtășirea durerii și a micilor bucurii ale vieții (ceea ce, de fapt, este înțelesul exact al euharistiei creștine). Omul este deseori un lup pentru om, dar poate fi și aliatul de ultimă instanță, Parakletos, imanența lui Dumnezeu pe pământ, Mângâietorul.

Mai avem această putere de primenire, sau ne așezăm, înfrânți, la baza zidului cetății, zid care ne separă și ne desparte, stând acolo tăcuți și acceptând să fim șterși sau resetați, pentru a corespunde modelului omului nou-normal, progresist, din imaginația distopică a nebunilor mesianici care au ajuns la butoanele lumii?

Citiți și:
Revoluția covid este pe val. Se ascute lupta de clasă: masele largi vaccinate vor fi asmuțite asupra chiaburilor și burjuilor nevaccinați
Un jurnalist american vaccinat spune că există o isterie politică construită împotriva nevaccinaților, deși pandemia este terminată
Prigonirea nevaccinaților, la o altă cotă: China interzice accesul cetățenilor nevaccinați în școli, benzinării, supermarketuri și transportul public

yogaesoteric
20 noiembrie 2021