Gheorghe Piperea: Riscul de dezintegrare al UE vine din interior și este doar exploatat de China și Rusia

La finalul celui de-al doilea an de mandat ca euro-parlamentar, am întrebat o inteligență artificială care persoane sau entități reprezintă un risc mai mare de faliment și dezintegrare a UE.

Răspunsul IA este, la rândul său, șocant.

Riscurile sunt interconectate: slăbiciunile interne amplifică vulnerabilitatea la șocuri externe, iar presiunile externe agravează diviziunile interne. Evaluarea se bazează pe creșterea economică slabă, deficite comerciale, costuri cu ajutorul, tarife, competiție industrială și amenințări la coeziunea politică. Nu există un consens universal – unii văd amenințarea rusă ca existențială, alții birocrația ca auto-sabotaj – dar datele indică priorități clare.

1. Birocrația UE din jurul Ursulei von der Leyen (cel mai mare risc structural)

Politicile Comisiei (Green Deal, reglementări excesive, tranziție energetică rapidă, militarizare) au contribuit la costuri ridicate ale energiei, deindustrializare, productivitate scăzută și creștere anemică. Prognozele pentru 2026 arată recesiune de cca 1,1%-1,3%, cu riscuri de șocuri energetice și cu presiuni structurale (costuri energetice mari, subinvestiții în high-tech, reglementări, demografie).

Acesta este risc fundamental intern: slăbește baza economică, reduce competitivitatea vs. SUA/China, generează nemulțumire publică și alimentează euroscepticismul. Tentative recente de pivot spre „competitivitate” și simplificare recunosc problema, dar paradigma profund eronată persistă. Fără reformă profundă, UE devine fragilă la orice șoc.

(Notă: aceeași birocrație a pătruns adânc în teritoriu totalitar, prin cenzură și utilizarea legii și a sistemului judiciar ca armă politică, adică, lawfare.)

2. Euroscepticismul

Poate genera conflicte majore cu instituțiile UE, reducerea intenției de integrare europeană, presiuni pe euro/NATO și poziții mai rezervate pe Ucraina/Rusia. Este un risc politic imediat de dezintegrare din interiorul unui stat membru cheie.

(Notă: alegerile din 2027 din Franța, Italia, Spania și Polonia vor aduce la putere conservatorii, dar și eurosepticii. În Franța, de exemplu, atât extrema dreaptă, cât și extrema stângă se pronunță implicit sau explicit pentru ieșirea Franței din UE – Frexit.)

(Notă suplimentară: apariția conceptului de „Europa cu două viteze”, susținut de Germania, Franța și Olanda, este de natură a agrava euroscepticismul.)

3. China și Xi Jinping (risc economic major prin competiție comercială)

Deficitul comercial UE-China a crescut masiv (peste 350 mld. € în 2025); dumpingul economic și ecologic permite Chinei să inunde piețele europene în sectorul auto, oțel, tehnologii verzi etc., cu consecința falimentelor industriilor UE și a pierderilor masive de locuri de muncă.

UE răspunde cu tarife anemice și cu hiper-reglementare, dar dependența și dumping-ul accelerează deindustrializarea. Riscul este pe termen mediu-lung, dar este foarte concret.

4. Administrația Trump (risc comercial și al alianței)

Tarife de 15%+ pe importuri UE (auto, oțel etc.), amenințări legate de NATO, cheltuieli de apărare și dispute teritoriale (de ex., Groenlanda). Creează costuri directe pentru exportatori europeni și presiuni bugetare (creșterea cheltuielilor militare). Poate diviza UE în răspunsuri (unele state membre UE sunt mai aliniate cu SUA decât cu UE).

Risc de război comercial + slăbire transatlantică, dar UE se poate adapta (autonomie strategică).

5. Putin (risc geopolitic și de securitate)

Războiul din Ucraina generează costuri indirecte (ajutor, volatilitate energetică reziduală, refugiați, securitate pe flancul estic) și amenințări hibride.

Risc existențial de securitate pentru estul UE.

6. Zelenski (risc prin angajamentul costisitor și prelungit)

Simbol al politicii UE de sprijin masiv și deschis (împrumut de 90 mld. € doar pentru 2026-2027, plus, cumulativ, sutele de miliarde de până acum). Costuri anuale ~0,6-0,7% din PIB-ul UE, efectuate cu un stat cu mari probleme de rule of law. Risc de „oboseală a ajutorului”, diviziuni între state membre și capcană a costurilor scufundate dacă războiul se prelungește fără rezolvare clară.

Zelenski este încă în control asupra birocrației și liderilor UE, iar asta se explică prin alegerea politică făcută la momentul când SUA susținea regimul din Ucraina în războiul său de apărare contra Rusiei. Prelungirea fără perspective a războiului crește presiunea internă.

7. Mafia ucraineană (corupție/oligarhi în Ucraina)

Corupția endemică din Ucraina (documentată istoric și monitorizată de UE) reduce eficiența ajutorului, generează risipă și scandaluri. UE impune condiții anti-corupție și a tăiat/reținut fonduri în trecut. Amplifică scepticismul public și politic față de sprijin continuu, contribuind la oboseală și diviziuni.

Risc secundar, dar real pentru legitimitatea politicii UE.

8. ONG-urile din complexul industrial al cenzurii

Influențează narativele și politicile prin lobby și presiune pe platforme (ex. DSA, combaterea „dezinformării” pe migrație, climă, Ucraina, gen). Criticii, inclusiv administrația SUA, care s-a manifestat ostil față de acest sistem de cenzură prin acțiuni recente, le văd ca parte a unui sistem care limitează dezbaterea deschisă, blochează corecții de curs și erodează încrederea în instituții.

Risc indirect: agravează politicile proaste prin suprimarea disidenței, alimentând euroscepticismul.

Concluzie: cel mai mare risc vine din interior. Fără competitivitate și legitimitate democratică, UE devine vulnerabilă la tot restul de riscuri.

Factorii externi (China, Trump, Putin) exploatează slăbiciunile existente.

Sprijinul pentru Ucraina este o alegere politică costisitoare cu probleme de guvernanță; corupția face acest sprijin și mai ineficient și impopular.

Soluția principală rămâne reforma internă.

Autor: Gheorghe Piperea

Citiți și:
Suveraniștii pot frâna Europa, dar nu o pot întoarce din drum
Europa se află la un pas de prăpastie

 

yogaesoteric
26 iulie 2026