Guvernul urmărește din nou biometrizarea și amprentarea întregii populații prin cartea de identitate electronică care servește pentru integrarea în identitatea digitală unică europeană și internațională

Anul de glorie 2017 – se pare că a fost anul în care a început să se introducă în legislație ceea ce se pune în practică acum. Identitatea digitală este deja legiferată la nivel național.

Proiectul de lege privind vaccinarea obligatorie a fost inițiat în 2017. Nu a fost adoptată o lege pentru că au fost cetățeni care s-au opus (și ar fi bine să le mulțumim).

Domiciliul – un subiect de interes pentru „aleși” și guvernanți

Se trece de la o extremă la alta.

Dacă anul trecut USR voia sa scoată domiciliul din cartea de identitate, anul acesta Guvernul vrea sa introducă niște norme aberante cu privire la domiciliu, cum ar fi: rămânerea fără act de identitate valabil, dacă polițistul constată ca nu mai locuiești la adresa la care ți-ai declarat domiciliul.

(Un simplu exemplu cu privire la impactul acestei prevederi: cetățenii români care locuiesc în străinătate și este necesar să aibă un domiciliu în țară ca să aibă carte de identitate, se trezesc fără el când o să constate polițistul că nu locuiesc la domiciliul declarat.)

În acest sens, MAI a pus în dezbatere publică un proiect de OUG (care prevede multe altele – între care și atacarea demnității umane prin amprentarea populației și introducerea impresiunilor papilare în cartea de identitate, făcând astfel din orice cetățean un potențial infractor).

Însă, la o verificare scurtă privind acest proiect, se constată că el modifică OUG nr. 97/2005.

Ea a fost modificată prin Legea nr. 162/2020 (proiectul de lege fiind inițiat în oct 2017, înregistrat la Camera Deputaților sub nr PL-x 575/2017 http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2…)

Nu am făcut o analiză completă.

Însă, ceea ce mi-a sărit în ochi a fost forma actuală a art. 13 alin 3 din OUG nr 97/2005 (introdusă prin proiectul de lege din 2017, devenit Legea nr 162/2020 http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/228244):

„Cartea electronică de identitate permite titularului autentificarea în sisteme informatice ale Ministerului Afacerilor Interne și în sisteme informatice ale altor instituții publice sau private, precum și utilizarea semnăturii electronice, în condițiile legii”.

Care va sa zică, în România, cu cartea electronică de identitate ne identificăm și autentificăm în sistemele electronice ale instituțiilor publice și private.

La prima vedere, nu ar părea nimic important.

Însă, dacă ne raportăm la proiectul de Regulament al UE privind identitatea digitală unică și portofelul digital COM/2021/281 are o mare relevanță (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:52021PC0281).

Articolul 11a

Identificare unică

(1) Atunci când sunt utilizate pentru autentificare mijloace de identificare electronică notificate și portofele europene pentru identitatea digitală, statele membre asigură identificarea unică.

Articolul 12b

Utilizarea transfrontalieră a portofelelor europene pentru identitatea digitală

(1) În cazul în care statele membre solicită o identificare electronică utilizând un mijloc de identificare electronică și o autentificare în temeiul dreptului intern sau al practicii administrative pentru a accesa un serviciu online furnizat de un organism din sectorul public, acestea acceptă, de asemenea, portofele europene pentru identitatea digitală emise în conformitate cu prezentul regulament.

(2) În cazul în care beneficiarii privați care furnizează servicii sunt obligați de dreptul național sau de dreptul Uniunii să utilizeze autentificarea strictă a utilizatorului pentru identificarea online sau în cazul în care autentificarea strictă a utilizatorului este impusă în baza unei obligații contractuale, inclusiv în domeniile transporturilor, energiei, serviciilor bancare și financiare, securității sociale, sănătății, apei potabile, serviciilor poștale, infrastructurii digitale, educației sau telecomunicațiilor, beneficiarii privați acceptă, de asemenea, utilizarea portofelelor europene pentru identitatea digitală emise în conformitate cu articolul 6a.

Mai sunt necesare câteva obligativități de introdus prin niște legi române. E posibil sa fie introduse deja și să nu știm.

Avem de muncă

Este necesar să luăm la puricat toată legislația adoptată din 2017 încoace și să scoatem aceste „mici” și „distrugătoare” norme care au fost introduse fără să ne dăm seama (nici noi, nici cei care le-au adoptat nu cred ca au înțeles impactul).

În privința proiectului de OUG pus în dezbatere de MAI: el este necesar să fie oprit. Nu ne pregătește nimic bun.

PS: V-am mai spus că la finalul pandemiei o să ne trezim că avem atâtea modificări legislative făcute în liniște, cât eram noi ocupați cu masca, vaccinarea, certificatul, de o să ne ia durerea de cap și nu o sa mai înțelegem în ce lume trăim.

Autor: Avocat Elena Radu

Citiți și:
„Portofelul de identitate digitală” european, un coșmar totalitar
Cartea electronică de identitate, disponibilă din august, va permite identificarea cetățenilor într-un cloud guvernamental, un sistem IT care va reuni baze de date

 

yogaesoteric
25 mai 2022