Hipotalamusul – «avocatul» adaptării organismului la mediu

de Alex Ionescu

De ce trecerile bruşte de la un anotimp la altul sau cele de la o anumită temperatură normală acelui anotimp la o temperatură neconformă caracteristicilor respectivului anotimp ne fac să ne îmbolnăvim mai uşor? Ce anume diminuează rezistenţa sistemului imun?

Hipotalamusul – „creierul creierului”

Cum funcţionează organismul uman? În viaţa de zi cu zi, fiinţa umană nu îşi reglează singură în mod conştient nici temperatura, nici presiunea arterială, nici pulsul, nici răspunsul imun – nimic din ceea ce înseamnă homeostazia corpului, adică starea de constanţă a parametrilor necesari pentru desfăşurarea normală a funcţiilor fiziologice. Noi, în mod conştient, nu avem această grijă – de a menţine presiunea arterială constantă şi în anumite limite, de a respira cu o anumită frecvenţă, de a descărca la anumite intervale de timp din zi anumiţi hormoni din diferite glande etc. Această datorie de menţinere a homeostaziei, a funcţionalităţii normale de bază a corpului este controlată de la nivel subconştient, iar în organismul uman este controlată la modul concret de către hipotalamus. Această mică zonă de ţesut cerebral, care reprezintă 1%  din creier şi care este situată chiar în centrul capului, hipotalamusul, datorită funcţiilor complexe pe care le îndeplineşte a dobândit denumirea de „creierul creierului”. El cunoaşte absolut tot ce se petrece în organism, prin impulsuri care vin de la fiecare structură din organism, şi trimite  comenzile necesare pentru menţinerea normalităţii sau redresarea anumitor parametri, prin structuri nervoase specifice sau pe cale endocrină, prin intermediul hipofizei, de care este legat prin tractul hipotalamo-hipofizar. Activitatea hipotalamusului este esenţială pentru supravieţuire, prin adaptarea la mediu pe care o asigură.

Hipotalamusul controlează multe din funcţiile automate ale creierului. De asemenea, organizează şi controlează multe emoţii complexe, sentimente, stări şi toate motivaţiile incluzând senzaţia de foame, apetitul, ingerarea de alimente şi tot ceea ce ţine de conceptul de plăcere, inclusiv satisfacţia, confortul şi activităţile creative. La nivelul hipotalamusului se realizează de fapt conexiunea între minte şi corp.

Hipotalamusul şi sistemul imun

Experienţe ştiinţifice au arătat în mod specific că hipotalamusul anterior modulează activitatea citotoxică a celulelor natural ucigaşe (un set de celule imune efectoare care sunt implicate în confruntarea directă cu virusuri, bacterii, celule tumorale etc.). Afectarea acestei zone, prin traumatism, tumori cerebrale, radiaţii etc., determină o scădere a activităţii acestor celule şi, prin urmare, o apărare imună mult diminuată faţă de mediul înconjurător.

Tot prin experimente ştiinţifice s-a observat că alte zone ale hipotalamusului (nucleii paraventriculari) sunt implicate în menţinerea în sânge a unui număr optim de neutrofile şi limfocite (celule ale apărării imune). Lezarea mecanică, chimică sau prin iradiere a acestor zone determină scăderea numărului de neutrofile şi  limfocite în sânge. Aceste seturi de experimente realizate de mai multe echipe de cercetători arată că orice afectare a hipotalamusului se repercutează şi asupra apărării imune.

Ce se petrece când hipotalamusul nu lucrează cum trebuie?

Când „creierul creierului” nu funcţionează optim, mesajele primite la acest nivel sunt eronate iar semnalele care se generează sunt greşite. Apare o imprecisă integrare a tuturor semnalelor senzoriale, ducând la percepţii false care sunt foarte subtile dar puternice, făcându-ne să ne simţim goi interior, privaţi de anumite aspecte şi nesatisfăcuţi emoţional. Literatura de specialitate susţine că disfuncţia hipotalamusului conduce de obicei la depresie, hiperactivitate, răspunsuri anormale la stres sau chiar perturbări ale funcţionării creierului şi sistemului limbic.

Unele din aspectele fizice ale disfuncţiei hipotalamusului sunt: probleme cu somnul, disfuncţii imune, disfuncţii hormonale multiple, disfuncţii ale sistemului nervos  autonom, alterarea temperaturii corpului etc. Anumite echipe de cercetători susţin că perturbarea relaţiei reciproce dintre hipotalamus şi celelalte organe/sisteme la orice nivel, în orice fază a vieţii, poate conduce la boli neurologice, psihiatrice sau (neuro)endocrine şi imunitate perturbată.

Ce determină disfuncţia hipotalamusului?

Funcţia acestui sistem vital poate fi perturbată din diferite cauze, de la mâncare neadecvată (conţinând diverşi aditivi şi conservanţi), consumul de droguri, stres până la traumatisme, tumori cerebrale şi radiaţii de diverse frecvenţe. De asemenea, funcţia hipotalamusului se deteriorează cu vârsta – pe măsură ce înaintăm în vârstă hipotalamusul are datoria să menţină performanţele optime.

Cum anume integrează hipotalamusul trecerile între anotimpuri şi oscilaţiile  sezoniere? De ce ne putem îmbolnăvi uneori mai uşor?

Fiecare fiinţă umană care se naşte într-un anumit areal geografic este inclusă în câmpul morfogenetic specific zonei respective, care include şi specificitatea climei şi succesiunea anotimpurilor din zona respectivă. Ca urmare, fiinţa umană respectivă – în mod specific hipotalamusul său, va şti ce „setări” va trebui să facă de fiecare dată pentru a face ca aceste treceri să fie naturale şi uşor suportabile pentru organism.

Orice modificare climatică neobişnuită care apare în cadrul unui anotimp sau la trecerea între anotimpuri va solicita în mod suplimentar hipotalamusul şi, ca urmare, şansele de a ne îmbolnăvi mai uşor vor fi mult mai mari ca urmare a unor perturbări ce pot apare în activitatea sistemului imun, ca reflexie a problemelor de la nivel hipotalamic. În cazul în care diferite modificări climatice sunt însoţite de existenţa în zona respectivă a unui câmp de unde radio/electromagnetice de înaltă frecvenţă (spre exemplu utilizarea HAARP), hipotalamusul poate fi de asemenea afectat şi pot apărea îmbolnăviri mult mai frecvente ca urmare a scăderii apărării imune.

Când apar modificări climatice neobişnuite în cadrul unui anotimp, dacă se însoţesc şi cu „depresie sau hiperactivitate sau răspunsuri anormale la stres” (după cum s-a afirmat în paragraful referitor la perturbarea funcţionării hipotalamusului) pe care le observăm la mai multă lume dacă nu chiar la majoritatea oamenilor este foarte bine să urmărim o creştere a nivelului energetic propriu şi o întărire a sistemului imun prin orice mijloace naturale şi spirituale pe care le cunoaştem.

Citiţi şi:
De ce Dumnezeu nu va pleca. Ştiinţa creierului şi biologia credinţei  
Misterul vindecării în lumina cercetărilor ştiinţifice recente

yogaesoteric
martie 2009