Homo sovieticus a murit, trăiască homo globalis al așa-zișilor iluminați! (II)


«Profeţiile» unui cunoscut disident anticomunist, Alexandr Zinoviev, despre totalitarismul democratic şi guvernul mondial


„Cred ca monstruozitatea secolului 21 va depăşi tot ce a văzut omenirea până acum. Liderii noii ordini mondiale au ales o strategie a violenţei permanente. Esenţa sistemului occidental este de a dezbina cu viclenie, ca mai apoi să acţioneze ca Justiţiar Suprem.” – Aleksandr Zinoviev

Profetic şi remarcabil, ultimul interviu dinaintea întoarcerii lui Aleksandr Zinoviev în Rusia, luat de către Michael Kirkwood, a fost publicat iniţial în 1999 în revista franţuzească Le Figaro, cu titlul Occidentul şi Rusia – o catastrofă controlată.


Citiți prima parte a articolului

Michael Kirkwood: Are ideologia occidentală o idee principală?

Aleksandr Zinoviev: Ideea globalizării! Cu alte cuvinte, dominaţia globală! Cum ideea este cam neplăcută, este ascunsă în spatele unor fraze lungi despre unitatea planetară, transformarea lumii într-un întreg integrat… În realitate, Vestul a început munca la schimbări structurale pe întregul Glob. Pe de o parte avem dominaţia lumii de către societatea occidentală, pe de altă parte aceasta este ea însăşi reconstruită vertical, cu puterea supranaţională în vârful piramidei.

M.K.:
Guvernul mondial?

A.Z.: Da, merge spus şi aşa.

M.K.:
A crede în aceasta nu înseamnă a fi victima unor fantezii delirante despre conspiraţii globale?

A.Z.: Ce conspiraţie? Nu este nicio conspiraţie. Guvernul mondial este controlat de liderii unor structuri economice, financiare şi politice supranaţionale binecunoscute. Conform estimărilor mele, această super-societate ce conduce acum lumea are în jur de 50 de milioane de oameni. Centrul său este în SUA, iar alte ţări sunt dominate pe baza unui clasament financiaro-economic sever. Aceasta este realitatea. Cu privire la propagandă, ea proclamă crearea guvernului mondial sub controlul unui parlament global ca fiind dezirabilă, deoarece lumea este o mare fraternitate. Toate acestea sunt poveşti de adormit plebea.

M.K.:
Şi Parlamentul European la fel?

A.Z.: Nu, deoarece Parlamentul European există. Însă este naiv a crede că Uniunea Europeană a rezultat din bunele intenţii ale guvernelor statelor membre. UE este o armă de distrugere a suveranităţilor naţionale. Este parte a proiectelor dezvoltate de organismele supranaţionale.

M.K.:
Comunitatea Europeană şi-a schimbat numele după prăbuşirea URSS. Ca şi cum pentru a înlocui Uniunea Sovietică, ea este numită Uniunea Europeană. Ar putea fi numită diferit. Precum bolşevicii, liderii europeni se autointitulează comisari. Precum bolşevicii, conduc comisii. Ultimul preşedinte a fost „ales” fiind singurul candidat…

A.Z.: Nu trebuie să uităm că procesul organizării sociale se supune unor anumite reguli. A organiza un milion de oameni este un lucru, a organiza zece milioane este altceva, a organiza 100 de milioane este o sarcină foarte dificilă. A organiza 500 de milioane de oameni este o sarcină de proporţii colosale. Este necesară crearea unor noi organisme administrative, instruirea oamenilor care să le conducă şi să le asigure funcţionarea fără probleme. Aceasta este o sarcină primară. De fapt, Uniunea Sovietică este un exemplu clasic de conglomerat multinaţional condus de o structură managerială supranaţională. UE doreşte să obţină rezultate mai bune decât URSS! Este justificat. Chiar şi în urmă cu 20 de ani eram uimit de faptul că aşa numitele defecte ale sistemului sovietic erau chiar mai avansate în Occident.

M.K.:
Cum ar fi?

A.Z.: Planificarea! Economia occidentală este infinit mai planificată decât a fost vreodată cea a URSS-ului. Birocraţia! În Uniunea Sovietică 10-12% din populaţie lucra în domeniul administraţiei publice. În SUA acest număr este de 16-20%. Şi totuşi URSS era criticat pentru economia planificată şi pentru densitatea aparatului democratic. Două mii de oameni lucrau în Comitetul Central al Partidului Comunist. Aparatul Partidului Comunist a atins 150 de mii de lucrători. Astăzi vei găsi în Occident sute de întreprinderi în sectoarele industriale şi bancare care angajează mai mulţi oameni. Aparatul birocratic al Partidului Comunist Sovietic era neglijabil în raport cu personalul corporaţiilor transnaţionale din Vest. Trebuie să recunoaştem de fapt că URSS era prost condus datorită lipsei de personal administrativ. Erau necesari de două-trei ori mai mulţi angajaţi în administraţie! Uniunea Europeană este conştientă de aceste neajunsuri şi ţine seama de ele. Integrarea este imposibilă fără un aparat administrativ impresionant.

M.K.:
Ceea ce afirmaţi contrazice ideile liberale promovate de liderii europeni. Sunteţi de părere că liberalismul acestora este doar un spectacol?

A.Z.: Administraţia are tendinţa de a creşte prea mult, ceea ce este periculos în sine. Ea ştie asta. Ca orice organism, găseşte antidoturi pentru a-şi continua funcţionarea normală. Unul dintre acestea este o iniţiativă privată. Alt antidot îl reprezintă moralitatea socială şi individuală. Aplicându-le, puterea se luptă cu tendinţele auto-distructive, aşa că a creat liberalismul ca contragreutate a gravităţii sale. Astăzi, însă, este absurd să fii liberal. Societatea liberală nu mai există. Doctrina liberală nu reflectă realităţile acestei ere fără precedent a concentrării de capital. Mişcarea unor resurse financiare imense nu ţine cont de interesele statelor individuale sau a popoarelor constituite din indivizi. Liberalismul implică o iniţiativă personală şi asumarea de riscuri financiare. Astăzi orice afacere are nevoie de bani furnizaţi de bănci. Aceste bănci, al căror număr este în scădere, implementează o politică ce este dictatorială şi manipulatoare prin însăşi natura sa. Proprietarii de afaceri sunt la mila lor deoarece totul este supus creditării şi se află astfel sub controlul instituţiilor financiare. Importanța individului – baza liberalismului – se reduce în fiecare zi. Astăzi nu contează cine conduce o oarecare companie sau o oarecare ţară: Bush sau Clinton, Kohl sau Schröder, Chirac sau Jospin, care este diferenţa?

M.K.:
Regimurile totalitare ale secolului 20 au fost extrem de crude, ceea ce nu poate fi spus despre societatea occidentală.

A.Z.: Nu mijloacele sunt importante, ci rezultatul final. În lupta împotriva Germaniei naziste, URSS a pierdut peste 20 de milioane de oameni şi a suferit distrugeri imense. În timpul Războiului Rece, război fără bombe şi arme, au fost cu mult mai multe pierderi, din orice unghi ai privi! În ultimul deceniu, speranţa de viaţă a ruşilor a scăzut cu 10 ani! Rata mortalităţii este cu mult mai mare decât cea a naşterilor. Două milioane de copii nu dorm acasă. Cinci milioane de copii de vârstă şcolară nu merg la şcoală. Există înregistraţi 12 milioane de dependenţi de droguri. Alcoolismul a devenit universal. 70% dintre tineri nu sunt potriviţi pentru armată datorită diverselor defecte fizice. Acestea sunt consecinţe directe ale înfrângerii în Războiul Rece, urmată de o tranziţie către stilul de viaţă occidental. Dacă vom continua astfel, populaţia va scădea rapid de la 150 de milioane la 100 de milioane, apoi la 50 de milioane. Totalitarismul democratic va depăşi toate regimurile totalitare precedente.

M.K.:
Prin violenţă?

A.Z.: Drogurile, nutriţia proastă şi SIDA sunt mult mai eficiente decât violenţa militară. Deşi după imensa forţă distrugătoare a Războiului Rece, Occidentul a inventat „războiul umanitar”. Campaniile militare din Irak şi Iugoslavia sunt două exemple de pedeapsă colectivă şi retaliere la o scară incredibil de largă, în timp ce maşinăria de propagandă le descrie drept „cauze nobile” sau „războaie umanitare”. Întoarcerea victimelor violenţei una împotriva alteia este încă o abordare. Cum a fost de exemplu contra-revoluția rusă din 1985. Însă atunci când au dezlănţuit războiul împotriva Iugoslaviei, ţările din vestul Europei s-au războit cu ele înseşi.

M.K.:
În opinia dumneavoastră, războiul împotriva Serbiei a fost şi el tot un război împotriva Europei?

A.Z.: Absolut. În Europa există forţe care o pot convinge să acţioneze împotriva ei însăşi. Serbia a fost aleasă deoarece se opunea globalizării. Rusia ar putea fi următoarea. Înaintea Chinei…

M.K.:
În ciuda arsenalului nuclear?

A.Z.: Arsenalul nuclear al Rusiei este imens, însă depăşit. Şi oricum ruşii sunt dezarmaţi moral şi pregătiţi să capituleze… Cred că monstruozitatea secolului 21 va depăşi tot ce a văzut omenirea până acum. Gândiţi-vă numai la viitorul război mondial împotriva comunismului chinez. Pentru a înfrânge o ţară atât de populată, trebuie să extermini 500 de milioane de oameni, nu 10 sau 20 de milioane. Astăzi, având în vedere nivelul de excelență al maşinăriei de propagandă, este foarte posibil. Va fi făcută bineînţeles în numele libertăţii şi a drepturilor omului. Asta bineînţeles dacă vreo organizaţie de relaţii cu publicul nu va inventa vreo cauză nouă şi nu mai puţin nobilă.

M.K.:
Nu credeţi că oamenii pot avea propriile opinii, că pot vota şi astfel să-şi exprime voinţa?

A.Z.: În primul rând, chiar şi astăzi oamenii nu votează prea des, şi vor vota din ce în ce mai puţin în viitor. În Vest, opinia publică este formată de mass-media. Este suficient să ne amintim de aprobarea universală a războiului din Kosovo. Să ne amintim de războiul spaniol! Au venit voluntari din întreaga lume pentru a lupta de o parte sau de cealaltă. Amintiţi-vă de războiul din Vietnam. Însă în zilele noastre, oamenii sunt atât de bine păstoriţi încât reacţionează numai la ce vor furnizorii de propagandă.

M.K.:
Uniunea Sovietică şi Iugoslavia erau cele mai multi-etnice țări din lume, dar au fost oricum distruse. Vedeţi o conexiune între distrugerea ţărilor multi-etnice, pe de o parte, şi promovarea multi-etnicității pe de altă parte?

A.Z.: Totalitarismul sovietic a creat o societate cu adevărat multi-culturală şi multi-etnică. Democraţiile occidentale au fost cele care au făcut eforturi supraumane de a alimenta flăcările variatelor forme de naţionalism, deoarece considerau că fărâmiţarea URSS era cea mai bună cale de a o distruge. Acelaşi mecanism a funcţionat şi în Iugoslavia. Germania a căutat întotdeauna distrugerea Iugoslaviei. Unită, Iugoslavia şi-ar fi putut întări rezistenţa. Esenţa sistemului occidental este de a dezbina, cu scopul de a simplifica impunerea legilor sale asupra tuturor părţilor, ca mai apoi să acţioneze ca Justiţiar Suprem. Nu avem niciun motiv să presupunem că aceste cunoştinţe nu vor fi aplicate în viitor pentru a dezmembra China.

M.K.:
India şi China şi-au vociferat opoziţia faţă de bombardarea Iugoslaviei. Dacă ar fi necesar, ar putea acestea forma un nucleu de rezistenţă? La urma urmei, două miliarde de oameni nu sunt o glumă!

A.Z.: Mijloacele acelor ţări nu pot fi în niciun fel comparate cu puterea militară şi superioritatea tehnologică ale Occidentului.

M.K.:
Aţi fost impresionat de eficacitatea arsenalului militar american în Iugoslavia?

A.Z.: Nu doar aceasta. Dacă s-ar fi decis astfel, Serbia ar fi încetat să existe în doar câteva ore. Aparent, liderii noii ordini mondiale au ales o strategie a violenţei permanente. Unul după altul, vor răsări numeroase conflicte localizate astfel încât maşinăria „războiului umanitar”, pe care am văzut-o deja în acţiune, să intervină să le stingă. De fapt, este probabil ca aceasta să devină soluţia de extindere a controlului asupra întregii planete. Vestul controlează majoritatea resurselor naturale ale Pământului. Resursele sale intelectuale sunt de milioane de ori mai mari decât resursele restului lumii. Aceasta este fundaţia covârşitoarei hegemonii a Vestului în tehnologie, artă, media, tehnologia informaţiei şi ştiinţe, iar asta îi conferă superioritatea în toate celelalte domenii.
Ar fi prea uşor doar să cucerească lumea. Au nevoie totuşi să conducă! Iar aceasta este problema fundamentală pe care încearcă americanii să o rezolve acum.

Amintiţi-vă că în vremea lui Hristos, populaţia pământului era de aproximativ 100 de milioane de oameni. Astăzi, numai Nigeria singură are atâţia locuitori! Un miliard de „occidentaloizi” şi popoarele asimilate de ei vor conduce întreaga lume. Acest miliard trebuie însă, la rândul său, controlat şi el. Cel mai probabil, va fi nevoie de 200 de milioane de oameni pentru a controla lumea occidentală. Însă aceştia trebuie aleşi şi instruiţi. De aceea este China destinată eşecului în lupta împotriva hegemoniei Vestului. Această ţară nu are suficient control, nici resursele economice şi intelectuale să implementeze un sistem administrativ eficient constituit din aproximativ 300 de milioane de oameni. Numai Vestul este capabil să rezolve problemele unei guvernări globale. A început deja să facă asta. Sute de mii de „occidentaloizi” din fostele țări comuniste, precum Rusia, tind să ocupe poziţii de conducere acolo. Democraţia totalitară va fi totodată şi una colonială.

M.K.:
Conform lui Marx, pe lângă violență şi cruzime, colonizarea a adus cu ea şi binecuvântările civilizaţiei. Poate că istoria omenirii a ajuns în punctul de a se repeta?

A.Z.: Într-adevăr, de ce nu? Dar, atenţie, nu pentru toată lumea. Ce fel de beneficii ale civilizaţiei au primit amerindienii? Aproape niciunul, deoarece au fost zdrobiţi, distruşi, raşi de pe faţa Pământului. Acum priviţi la contribuţia ruşilor! Permiteţi-mi să subliniez un punct important: Vestul nu s-a temut într-atât de puterea militară sovietică, cât s-a temut de potenţialul său intelectual, artistic şi atletic. Vestul a văzut că Uniunea Sovietică era plină de viaţă! Acesta este cel mai important lucru care trebuie distrus, atunci când vrei să-ţi distrugi duşmanul. Şi exact asta a făcut. Astăzi, ştiinţa Rusiei depinde de finanţarea americană. Este într-o stare deplorabilă deoarece SUA nu sunt interesate de finanţarea competiţiei. Americanii preferă să le ofere cercetătorilor ruşi slujbe în Statele Unite. Cinematografia sovietică a fost şi ea distrusă şi înlocuită cu filmele americane. Acelaşi lucru s-a petrecut şi cu literatura. Dominaţia globală se manifestă în primul rând ca un dictat intelectual sau, dacă preferaţi, cultural. Acesta este motivul pentru care americanii au încercat cu atâta zel în ultimele decenii să aducă numitorul cultural şi intelectual global la nivelul lor – aceasta le va permite să-şi impună dictatul.

M.K.:
Dar dacă aceasta va rezulta într-o binecuvântare ascunsă pentru întreaga omenire?

A.Z.: În două generaţii, oamenii vor putea într-adevăr să spună că totul s-a desfăşurat în numele umanităţii, pentru binele comun. Dar ce se petrece cu ruşii sau francezii aflaţi în viaţă astăzi? Ar trebui să fie bucuroşi că urmaşii lor vor avea acelaşi viitor ca amerindienii? Termenul „omenire” este o abstractizare. În realitate, avem ruşi, francezi, sârbi etc. Însă, dacă trendul curent continuă, naţiunile fondatoare ale civilizaţiei moderne (mă refer la popoarele latine) vor dispărea treptat. Europa de Vest este deja plină de străini. Încă nu am vorbit despre aceasta, însă fenomenul nu este accidental, şi în mod cert nu este o consecinţă a fluxurilor migratoare presupuse a fi de neoprit. Scopul Europei este să creeze o situaţie similară celei din Statele Unite. Suspectez că francezii nu vor fi prea bucuroşi să afle că omenirea va fi fericită, dar numai fără francezi. La urma urmei, ar putea fi un proiect raţional să laşi doar un număr limitat de oameni în lume, care ar trăi apoi într-un paradis pământesc. Acei câţiva rămaşi ar fi cu siguranţă convinşi că fericirea lor este un rezultat al evenimentelor istorice… Nu. Tot ce contează în viaţă este că eu şi cei dragi ai mei trăim astăzi.

M.K.:
Sistemul sovietic era ineficient. Sunt toate societăţile totalitare sortite ineficienței?

A.Z.: Ce este eficiența? SUA cheltuieşte mai mulţi bani pe programe de pierdere în greutate decât alocă Rusia întregului buget public. Şi totuşi numărul de persoane supraponderale este în creştere. Şi astfel de exemple există cu duiumul.

M.K.:
Ar fi corect să afirmăm că intensificarea radicalizării din Vest va duce la propria distrugere?

A.Z.: Nazismul a fost distrus în timpul războiului total. Sistemul sovietic era tânăr şi puternic. Ar fi continuat să prospere, dacă nu ar fi fost distrus de forţe din afară. Sistemele sociale nu se distrug singure. Ele pot fi distruse doar de o forţă din afară. Este precum rostogolirea unei mingi pe o suprafaţă: doar existenţa unui obstacol extern îi poate opri mişcarea. O pot demonstra ca pe o teoremă. Astăzi, suntem dominaţi de o ţară cu o superioritate economică şi militară enormă. Noua ordine mondială în curs de instituire este atrasă de unipolaritate. Dacă guvernul supranaţional reuşeşte să obţină aceasta prin eliminarea tuturor duşmanilor externi, atunci un sistem social unificat poate supravieţui până la sfârşitul veacurilor. Doar o persoană poate muri de boală. Însă un grup de persoane, chiar şi unul mic, va încerca să supravieţuiască prin reproducere. Acum imaginaţi-vă un sistem social ce cuprinde miliarde de oameni! Capacitatea sa de a anticipa şi preveni fenomene auto-distrugătoare va fi nelimitată. În viitorul apropiat, procesul eliminării diferenţelor la nivel global nu poate fi oprit, deoarece totalitarismul democratic este ultima fază de dezvoltare a societăţii occidentale, dezvoltare începută în perioada Renaşterii.

Citiți și:

«Noua ordine mondială» este, de fapt, comunism la scară globală – chiar dacă poartă o mască de umanoid

Familia Rockefeller, Noua Ordine Mondială şi Guvernul Mondial (I)

 

yogaesoteric
16 noiembrie 2018

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More