Impertinentul resentimentar Mihai Rapcea și elucubrațiile sale conspiraționiste

 

de profesor yoga Nicolae Catrina

Mulţumim pe această cale talentatului grafician – ce doreşte să rămână anonim – care ne-a pus la dispoziţie în mod gratuit aceste desene pline de umor referitoare la Rapcea. Sperăm să vă facă să râdeţi în hohote măcar unele dintre ele! (Redacția yogaesoteric)

 
Ura viscerală a măruntului dar veleitarului „avocățel al diavolului”, Mihai Rapcea, împotriva yoghinilor și a membrilor Școlii de Yoga MISA, este întocmai ca o hazna fără fund. Mereu și mereu, ba o răutate, ba o amenințare, ba un șantaj, ba o remarcă agresivă și otrăvită, ori măcar câte o intervenție grobiană pe blogul lui personal îl ajută, probabil, să mai uite de banalitatea și goliciunea vieții lui, care nu mai are alt sens în afara urii obsesive împotriva profesorului de yoga Gregorian Bivolaru și a foștilor lui colegi din Școala de Yoga MISA.

 

Nu există acrobație demagogică, oricât de imundă, pe care pătimașul mediocru iresponsabil numit Mihai Rapcea să nu fie gata oricând să o utilizeze. Mediocritatea lui este însă, pe cât de prolifică din punct de vedere cantitativ, pe atât de sterilă calitativ. Nici nu ar putea fi altfel, dacă ne gândim că „marea operă” a acestui om (care este, literalmente, bolnav de rea-credință) nu este decât o jalnică prelungire, pe blogul său personal, a mahalalei „ex-misa” și a proximităților maculante ale acesteia.

Omul Rapcea nu are convingeri ferme, nu are principii, viziune ori loialități, dar are în schimb un insațiabil și nesăbuit apetit pentru a calomnia, precum și o adevărată „vocație” perversă a demonizării valorilor autentice. Fiind dispus să recurgă, pentru aceasta, la orice minciună, acest individ, înzestrat cu o moralitate de moluscă, disprețuiește adevărata morală, demnitatea și adevărul. În schimb, metodele fetide, tertipurile abjecte, matrapazlâcurile sau calomniile flatulente sunt mai mereu preferatele lui.

 

Deși această înverșunare îi este marcată de o zădărnicie jenantă pentru el, tupeul nemăsurat îl determină să-și împroaște în continuare lăturile în spațiul virtual. Pentru el nu contează că articolele sale sunt colecții de neadevăruri factuale, mostre de ceea ce se numește wishful thinking, și nici că, întrucât realitatea rezistă cu succes fanteziilor lui stupide, el se scufundă într-o tot mai adâncă iluzie. Impostor ontologic, orgolios, egoman, mincinos, iresponsabil, cabotin și demagog, Rapcea evidențiază cu prisosință neobosita inventivitate funestă a tipului infect. Atacurile sale imunde, de o mare vulgaritate și de o infamie pe măsură, împotriva profesorului Gregorian Bivolaru și a yoghinilor MISA sunt, am putea spune, vârful unui aisberg al nemerniciei.

 

Păienjenișul sulfuros și vulgar al limbajului său găunos, insipid, insolent și bombastic atestă că Rapcea este un om animat în primul rând de ură și marcat de teribile complexe de inferioritate. El este incapabil să accepte că există cu adevărat anumite valori sublime la care el nu poate avea acces. Și, întrucât se simte, din această cauză, terorizat și traumatizat de propria irelevanță, se căznește, în vacarmul nătâng care la el ține loc de gândire, să arunce cu noroi în valorile autentice.

 
 

Prin intermediul blogului său de subterană – veritabil tomberon gălăgios, specializat în a atrage și promova tot ce înseamnă gunoi și infamie – Rapcea își proiectează, într-o manieră „doctă”, arogantă, șmecherească și mai mereu agresivă, propria inepție asupra audienței naive (și mult micșorată) pe care încă o mai are. El încearcă din răsputeri, cu multă viclenie, să-și transfere asupra acestei audiențe obsesiile morbide (care au ajuns deja patologice) împotriva școlii noastre de yoga și a mentorului ei, profesorul Gregorian Bivolaru. Spre exemplu, el nu s-a dat în lături nici de la incitarea oamenilor de a-l linșa pe Gregorian Bivolaru!

 

Iată că Rapcea nu se dezminte și instigă din nou la ură împotriva yoghinilor. Într-un articol publicat recent pe blogul lui (blog ce poate fi considerat pe bună dreptate un fel de „tomberon virtual”), avocățelul se străduiește din răsputeri, cu o ironie agresivă și pretins purificatoare, să convingă românii că, acum, yoghinii au devenit, vezi Doamne, chiar și mai „periculoși” decât înainte, deoarece, nici mai mult, nici mai puțin, ditamai prim-ministrul României ar fi „membru MISA”!

 

Dl Rapcea, cu puțina minte pe care o are, nu-și dă seama însă de o logică elementară: dacă, într-adevăr, premierul actual al României ar fi, de multă vreme, „membru MISA”, de ce nu a spus Rapcea absolut nimic despre aceasta încă de pe vremea când Dacian Cioloș era ditamai comisarul european la Bruxelles? Sau să înțelegem că, totuși, pe atunci Cioloș nu era încă „membru MISA”, iar acum, imediat ce el a fost numit prim ministru, primul lucru pe care și l-a bifat în agendă a fost acela de a se înscrie în MISA?

 

O asemenea gogomănie este greu de înghițit chiar și de cei mai înverșunați susținători ai lui Rapcea din spațiul virtual. Cât despre jurnaliștii pe care, susține Rapcea pe blogul personal, el i-ar fi „informat” în legătură cu presupusa calitate a primului ministru, Dacian Cioloș, de „membru MISA”, aceștia i-au zis cu toții, „pas”! Dar, în loc să se trezească din halucinațiile sale înveninate de ura fără limite împotriva yoghinilor, avocățelul Rapcea susține, în megalomania lui, că jurnaliștii respectivi i-ar fi spus că „știu și ei aceste aspecte”, dar „au primit ordin” să nu scrie absolut nimic despre aceasta! Curat teoria conspirației, coane Rapcea! Tocmai tu, care îi ironizezi atât de acid pe yoghinii care cred în existența entităților extraterestre, că ar fi „conspiraționiști”, să afirmi așa ceva?!

 

Ne întrebăm, în fața unei asemenea enormități: cum ar putea un om întreg la minte să creadă că toți jurnaliștii din România (inclusiv cei care au fost sau sunt extraordinar de prolifici în a specula cele mai mici motive ca să atace școala de yoga MISA și pe Gregorian Bivolaru) ar da cu piciorul unei astfel de ocazii? În comparație cu jalnicele lor articole uzuale despre vreo persoană care nu se înțelege cu părinții din cauză, chipurile, că practică yoga, sau despre alte subiecte palide, „informația-bombă” a lui Rapcea ar fi trebuit să fie „mană cerească”! Și totuși, ca un făcut, presa din România ignoră cu desăvârșire „dezvăluirile epocale” ale sărmanului Rapcea. De ce? Pentru că jurnaliștii ar avea „ordin” (de la cine oare, dl Rapcea nu ne spune, preferând să păstreze misterul) să nu scrie un cuvințel despre aceasta!

 

Vorba aceea: am trăit s-o vedem și pe-asta! Dacă, până acum, puteam identifica o concertare de articole calomnioase împotriva yoghinilor MISA și a lui Gregorian Bivolaru, articole care, prin suspecta lor similaritate și structură, puteau fi numite pe bună dreptate articole „la ordin”, iată că, brusc, toată suflarea presei din România ar fi primit, ne spune dl avocat, ordinul să nu publice cumva marea lui „dezvăluire” despre calitatea de „membru MISA” a prim-ministrului actual al României, Dacian Cioloș! Iar singurul care, iată, sfidează cu neînfricare, ca un adevărat VIRA, „ordinul” respectiv, punându-și chiar viața în pericol de dragul „adevărului”, este nimeni altul decât Mihai Rapcea!

 
 

Din nou, ne punem întrebarea absolut elementară: de ce nu l-a deranjat câtuși de puțin pe dl Rapcea statutul de așa-zis „membru MISA” al lui Cioloș în perioada în care acesta a activat și (așa cum a menționat presa europeană, nu doar cea din România) a reprezentat într-un mod impecabil România în cadrul Uniunii Europene? Oare atunci nu era important pentru Rapcea acest „amănunt”?

 

 

Răspunsul la această întrebare este la fel de elementar: în realitate, lui Rapcea puțin îi pasă de Dacian Cioloș, de România, de Europa și de întreaga lume; pe el nu-l interesează decât ura lui obsesivă la adresa profesorului de yoga Gregorian Bivolaru și a yoghinilor (ură care, în mod evident, îi întunecă până și bruma de minte pe care încă o mai are), iar scopul vieții lui este, se pare, de a căuta să le facă un cât mai mare rău acestora! Altfel, cu siguranță că i-ar fi păsat de preferințele spirituale ale lui Cioloș și anterior. Realitatea este cât se poate evidentă: Rapcea s-a gândit că, susținând în gura mare gogorița că Cioloș ar fi „membru MISA”, imediat după aceasta școala noastră de yoga va fi percepută de oameni ca fiind foarte „periculoasă” – deoarece, vezi Doamne, acum, nici mai mult, nici mai puțin, yoghinii de la MISA… guvernează România!

 

Imbecilitatea ce impregnează, la propriu, articolul lui Rapcea, iese imediat în evidență. De exemplu, se întreabă el, retoric: „Cum a fost posibil miracolul? Din fugari și urmăriți, în premieri? Din poziția de yoghini blamați, în cea de înalți demnitari?” Ar putea să ne spună dl Rapcea, ca să aflăm și noi, când anume s-a aflat actualul Premier în poziția de „yoghin blamat”? Sau când anume a fost acesta fugărit și urmărit?? Se vede că bietul Rapcea crede că cititorii săi sunt mai proști chiar și decât el, de aceea a lăsat să-i scape nenumărate astfel de „perle”, de care îi este plin articolul.

Sărmanului Rapcea, care se crede ditamai eroul spiritual, VIRA, îi scapă și o confesiune de natură intimă, referitoare la penibila lui prestație masculină în propria familie. El recunoaște, fără să-și dea seama, că se complace într-o jalnică ipostază chiar la el acasă, atunci când ne mărturisește cum anume și-ar dori să profite și el de pe urma așa-zisei „guvernări misane”: „Măcar la mine în familie să mă respecte femeia, dacă nu mai mult.”! Cu această mărturisire involuntară, care ne umple de o și mai mare compasiune față de el, dl Rapcea ne spune indirect că, de fapt, el e un om chinuit de multe frustrări și neîmpliniri și se mai defulează și el, săracul, cum poate, făcând pe grozavul prin spațiul virtual!
 

De altfel, pentru ca și cei care încă nu-l cunosc îndeajuns de bine pe Rapcea să-și poată face o idee despre cât de înnebunit este acest personaj să i se acorde și lui o minimă atenție, amintim aici că, la un moment dat, a publicat pe blogul său o fotografie cu el în costum de francmason (costum pe care și l-a procurat de la un talcioc). La fel, nesfârșita ipocrizie ce îl caracterizează reiese și din faptul că Rapcea condamnă, cu mânie proletară, nudurile artistice ce se regăsesc, ca ilustrație, în unele lucrări publicate în cadrul școlii noastre de yoga, dar, în schimb, el se face că uită cum, în studenție, poza complet nud (contra cost) la școala de arte plastice.
 

Pentru a-i edifica și mai mult, pe cei care nu-l cunosc pe Rapcea, cu privire la „logica” inexistentă a pseudo-gândirii acestuia, mai oferim un exemplu. Cum credeți că și-a dat el seama că actualul premier a participat (cot la cot cu el, Rapcea) la spiralele colective, la invocațiile-apel sau la alte manifestări spirituale colective din cadrul școlii noastre de yoga? Nimic mai simplu: „Știu că Dacian Cioloș gândește la fel ca mine căci cu siguranță a participat și el la aceste spirale și invocații colective. Lucrul acesta este dovedit de citatul semnificativ pe care l-a strecurat în discursul său ținut în fața Parlamentului României reunit cu ocazia investirii sale în funcția de Prim-ministru. Citatul, din Marc Aureliu, spune așa: «Doamne, dă-mi puterea să schimb ceea ce poate fi schimbat, răbdarea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat și înțelepciunea de-a distinge între cele două».”

„Infailibilă” logică, dle avocat! Nu ne surprinde câtuși de puțin că pierdeți proces după proces, la modul la care „raționați”! Înțelegem, din pasajul de mai sus, că oricine îl citează pe Marcus Aurelius este yoghin MISA? Sau, oare, Marcus Aurelius să fi fost primul „misan” (cum îi numește Rapcea, în derâdere, pe membrii școlii noastre de yoga) din istoria omenirii? Ori, poate, „cripto-misan”, din moment ce până acum nimeni nu a avut habar de așa ceva.

Efectiv, lovitură de teatru! Iar singurul om de pe fața pământului care are meritul de a fi dibuit aceste tenebroase mistere ale antichității este vajnicul avocățel (și, totodată, mare istoric și clarvăzător) Mihai Rapcea! Ne întrebăm dacă le-o fi împărtășit toate aceste „revelații” și jurnaliștilor cu care susține că a discutat. Iar dacă a făcut-o cumva, atunci nu ne mai miră deloc că jurnaliștii respectivi i-au răspuns cu blândețe că „știau și ei”, dar că „au primit ordin să nu scrie despre aceasta (îndeosebi despre Marcus Aurelius, fondatorul MISA, am putea adăuga noi)”! După care, cel mai probabil, ei i-au urat avocățelului multă sănătate și l-au rugat ca nu cumva să mai uite să-și ia în fiecare zi medicamentele prescrise.
 

Cu toate acestea, Rapcea e perseverent. Văzând că la jurnaliști nu a avut niciun succes, el și-a dat toată silința, în articolul lui, să-i întărâte pe procurori și magistrați împotriva yoghinilor: „Să-i mai văd pe procurorii care îi vor mai ancheta, sau pe judecătorii care ar mai îndrăzni să îl condamne pe Maestrul Prim-ministrului sau pe colegii de suflet ai acestuia”. La fel, avocățelul nu pierde ocazia să sugereze cu viclenie că ar exista un conflict între yoghini și populația României, conflict pe care, acum, așa-zisul „Premier misan” l-ar putea aplana!

 

Dincolo de toate acestea, dacă lecturăm până la capăt articolul conspiraționist al lui Rapcea, constatăm că aproape nimeni și nimic nu scapă batjocurii deșănțate și trivialităților de mahala ce sunt emanate pe nerăsuflate (dar cu aceeași incoerență) de dl avocat. Nici yoghinii, ce sunt ridiculizați la fiecare propoziție de atotștiutorul avocățel, nici tibetanii, despre care „doctul” avocățel ne lămurește cum că, timp de 1200 de ani, aceștia s-ar fi rugat anapoda, și nici măcar Dumnezeu nu scapă neironizat de „divinul” avocățel, care sugerează că Dumnezeu și-ar cam fi bătut joc de rugăciunile bieților tibetani deoarece, drept răspuns la acele rugăciuni, El i-ar fi aruncat într-un negru exil – și așa mai departe, elucubrație după elucubrație.

Dar ce urmează imediat după pasajul despre tibetani și Dumnezeu, este mai mult decât o imaginație dezlănțuită; este de-a dreptul un delir: „MISA s-a dezvoltat în 11 ani de așa o manieră în Europa și în Parlamentul European, încât a reușit să determine politic, din exterior, numirea unui Prim ministru al României misan.”!!!

Pentru o așa „dezvăluire zguduitoare”, ar trebui chiar să-i mulțumim frumos avocățelului! Păi (lăsând la o parte faptul că a reușit să ne amuze copios), dacă nu ne lumina el, am fi știut noi, yoghinii MISA, cât de grozavi suntem pe plan european? Nu am fi știut poate niciodată cum învârtim noi guvernele după bunul nostru plac!

Tonul de instigator infect răzbate –„strigă”, am putea spune – de la un capăt la altul, în articolașul lui Rapcea, împreună cu mistuitorul complex de inferioritate al avocățelului ulcerat, care pleznește de ciudă și pentru că, pe plan profesional, pierde cam toate procesele și deja se gândește că, în scurt timp, o să cam moară de foame. Putem recunoaște în acest articol, întocmai ca într-un un film de duzină, toate „clișeele” și stereotipiile cu care sunt prezentați, în presa ostilă, yoghinii MISA. Chiar și numai de aici – presupunând așadar că nu am ști dacă este sau nu adevărat ceea ce debitează Rapcea – cineva înzestrat cu un elementar bun simț își poate da seama cu ușurință că nu avem de a face decât cu aceleași lături publicistice, cu aceleași calomnii și minciuni otrăvite de ură și dispreț, pe al căror efect Rapcea, întocmai ca un regizor prost, complet ageamiu, al unui film de duzină, mizează că își va putea convinge publicul.

În fața unor astfel de bazaconii, s-ar putea spune (pe lângă implicațiile patologice ale unor astfel de afirmații) că obrăznicia, prostia, viclenia și ipocrizia aproape că fac parte din codul genetic al acestui personaj. În plus, impertinența resentimentară se înfrățește, la Mihai Rapcea, cu ticăloșia și tupeul. Ca o adevărată ființă a subteranei, el pur și simplu nu suportă virtutea, echilibrul, decența, spiritualitatea autentică. Avocățelul resentimentar trăiește sub semnul unei insatisfacții demonice, al eșecului și al unei invidii sufocante și abisale față de cei care sunt aureolați de nimbul sublimului, al valorii autentice și al nobleței spiritului. Condiția lui este însă demnă de compasiune, pentru că este iremediabil singur: el nu poate avea prieteni, doar aliați conjuncturali, în numele unor aversiuni comune. Liantul falsei lor „comunități” este ura și oftica (aceasta din urmă fiind descrisă în psihiatrie atât ca o condiție psihologică profund nefastă, dar și ca o maladie).

 

yogaesoteric
15 ianuarie 2016

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More