Imunolog clinic ceh a descoperit și dezvoltat un tratament timpuriu ieftin și eficient anti-covid: „Eram capabili să salvăm vieți, dar nu ni s-a permis, iar autoritățile ne-au ignorat și ne-au redus la tăcere”

Dacă autoritățile ar fi ascultat sfaturile unor specialiști cu cele mai profunde cunoștințe despre mecanismele covid-19, pandemia ar fi putut fi gestionată eficient, potrivit unui imunolog, unul din doar cei câteva sute din lume cu expertiză specifică. În schimb, vocea lui și a altora a fost redusă la tăcere.

La scurt timp după ce știrile că virusul SARS-CoV-2 a apărut în Wuhan, China, la începutul anului 2020, Vojtěch Thon, imunolog clinic și profesor la Universitatea Masaryk din Republica Cehă, a început să examineze mostre de țesut ale pacienților infectați. Scopul său nu a fost doar să înțeleagă modul în care virusul infectează oamenii, ci mai ales să înțeleagă dinamica răspunsului imun care ar proteja o persoană. S-a concentrat asupra sistemului mucoasei din nas, gură și plămâni ‒ domeniul său de expertiză, potrivit Epoch Times, care a discutat cu medicul.

Descoperirile sale au fost izbitoare și în contradicție cu multe dintre narațiunile răspândite în sfera sănătății publice din întreaga lume.

El a concluzionat că:

1) Tratamentul timpuriu era posibil, disponibil și esențial.

2) Măsurile de atenuare a pandemiei au fost greșite și, în multe cazuri, ineficiente în combaterea bolii.

3) Vaccinurile au fost lansate necorespunzător și prezentate publicului în mod incorect. Acestea nu au putut induce imunitate sterilizantă, adică eliminarea virusului înainte ca acesta să se înmulțească în organism.

Practic, toate acestea erau cunoscute la începutul pandemiei sau, cel puțin, până la sfârșitul anului 2020. Cu toate acestea, demersurile lui de a-și pune expertiza la dispoziția autorităților au fost în mare parte împiedicate.

Tratamentul precoce

Leziunile țesutului pulmonar pe care Thon le-a consultat în cazurile severe de covid-19 semănau cu o boală pe care o cunoștea foarte bine ‒ bronșiolita obliterantă sau „plămânul popcorn”.

Pe măsură ce a studiat mecanismele bolii, și-a dat seama că de fapt covid-19 sever este în primul rând o boală imunologică și vasculară. Pe măsură ce virusul se leagă de celule, oprește o enzimă care ajută la prevenirea stresului oxidativ în celulele care alcătuiesc mucoasa interioară a vaselor de sânge ‒ endoteliul. În lipsa enzimei, stresul oxidativ afectează celulele, ceea ce provoacă apoi inflamație ‒ suprastimularea sistemului imunitar ‒, care duce la daune suplimentare pe măsură ce sistemul imunitar caută să elimine celulele deteriorate. În cele din urmă, sângele din vase începe să se coaguleze, ducând la atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale. În plus, plămânii inflamați își pierd capacitatea de a furniza oxigen în sânge. Urmează moartea.

„Ceea ce ucide o persoană nu este virusul. Ceea ce îl ucide este mai degrabă propriul său răspuns imunitar reglat în mod incorect”, a spus Thon pentru Epoch Times.

La fel ca în cazul bolii „plămânul popcorn”, cheia tratamentului este atenuarea inflamației.

„Ne este cunoscută de zeci de ani ca o complicație după transplanturi. Avem un tratament pentru aceasta și este tratamentul de reglare imunitară, suprimarea imunității.”

Afirmația, făcută de autoritățile din domeniul sănătății din întreaga lume, că nu era disponibil niciun tratament precoce, a fost falsă, în opinia sa.

Într-adevăr, reglarea imunității este o acțiune dificilă – dacă este exagerată, poate pune pacientul în pericol.

„Sistemul imunitar este ca un ceas elvețian. Este necesar să fii foarte atent cu el și, de asemenea, este important să fii foarte atent cu tratamentul ‒ este necesar să știi exact ce faci”, a spus el.

„Am făcut tratament timpuriu pacienților mei și nimeni nu a fost internat în spital”, a spus Thon.

El a spus că a folosit un amestec „foarte complex” de medicamente adaptate situației fiecărui pacient, în special medicamente antiinflamatoare, cum sunt unele folosite în tratarea astmului.

Deși nu existau mulți medici cu suficientă experiență în imunologie pentru a pregăti astfel de protocoale, clinicienii din prima linie ar fi putut să învețe și pe alții cum să folosească protocoalele. „Ne învățăm unul pe altul”, a spus Thon.

El a dat exemplul unui medic dintr-un azil de bătrâni care a pierdut mulți pacienți din cauza bolii la începutul pandemiei. Apoi a cerut ajutor, iar Thon l-a instruit cu privire la ce să caute în analizele de sânge și ce medicamente să folosească. Apoi, câteva luni mai târziu, medicul i-a spus că mortalitatea pacienților a scăzut surprinzător de mult. Doar doi au murit, amândoi fiind atât de bolnavi încât aveau puține șanse să fi supraviețuit în orice circumstanță.

Thon a recunoscut utilitatea a diferite medicamente ieftine în protocoalele de tratament. Cu toate acestea, el a subliniat că tratamentul nu este indicat să se bazeze pe niciun medicament, ci mai degrabă pe ceea ce este potrivit unui anumit pacient și pe ceea ce este ușor disponibil.

Unul dintre medicamentele esențiale pe care le-a folosit a fost un antileucotrien generic, montelukast, disponibil pe scară largă în Europa Centrală. El a reușit să scadă prețul la aproximativ 5 dolari pentru întreaga schemă de tratament.

„Este necesar să tratezi mii de pacienți și, pentru asta, ai nevoie de ceva disponibil, cu adevărat disponibil și nu numai pentru înalta societate”, a spus el.

De asemenea, a recomandat gargara cu povidon-iod. Acesta reduce cantitatea de virus din gură unde este deosebit de concentrat. Ajută la reducerea cantității de virus cu care organismul este nevoit să se confrunte, precum și cantitatea de virus pe care persoana îl răspândește la alții.

Cu toate acestea, autoritățile sanitare au împiedicat demersurile lui și ale altora de a face posibil ca protocoalele de tratament să fie răspândite pe scară mai largă.

„Eram capabili să ajutăm oamenii, dar în mare parte nu ne era permis să facem asta pacienților”, a spus el.

În schimb, mulți oameni, temându-se să iasă din casă, au așteptat până când starea lor a devenit gravă înainte de a merge la spital. În acel moment, era adesea prea târziu pentru a opri inflamația. „În întreaga lume, acești oameni au stat mult timp acasă fără ajutor”, a spus Thon.

Lockdown-urile

De la început, lui Thon i-a fost evident că modalitatea prin care pandemia se putea opri era să se înceapă tratarea pacienților din timp și ca fiecare persoană să fie lăsată să-și dezvolte imunitatea la virus.

„Fiecare dintre noi va intra în contact cu acest virus”, a spus el.

Purtarea măștilor nu a fost de ajutor, a mai subliniat el, având în vedere că virusul se răspândește prin aerosoli, practic prin aerul pe care îl respirăm, precum și prin mască și în jurul marginilor acesteia.

În același timp, a le ordona oamenilor să stea acasă a fost în esență o măsură prostească, deoarece, mai devreme sau mai târziu, oamenii erau nevoiți să iasă și să se confrunte cu virusul.

Ceea ce ar fi fost necesar, potrivit medicului, era „să ne concentrăm asupra populației expuse riscului”, cu comorbidități. Majoritatea pacienților internați se încadrau în această categorie.

Lista comorbidităților a fost evidentă de la început, nu doar din datele despre mortalitate, ci și din mecanismele bolii.

Era clar, de exemplu, de ce persoanele obeze erau expuse unui risc mult mai mare de îmbolnăvire. După cum a explicat el, metabolismul țesuturilor grase provoacă un fenomen similar cu inflamația în organism.

„Din punct de vedere imunologic, este o stare inflamatorie”, a explicat Thon.

De asemenea, în timp ce vârsta ar putea fi folosită ca indicator pentru comorbiditățile la nivel de populație, persoanele în vârstă nu sunt în mod automat expuse riscului, a menționat el.

„Vârsta nu este în sine un factor de risc. Factorii de risc sunt comorbiditățile, starea inflamatorie sau preinflamatoare”, a spus el.

Potrivit imunologului, unele aspecte ale lockdown-urilor, cum au fost închiderea plajelor, a parcurilor și a locurilor de joacă, au fost măsuri deosebit de contraproductive.

Lipsa activității în aer liber nu numai că este un factor care contribuie la obezitate, dar subminează capacitatea unei persoane de a lupta împotriva virusului pe mai multe fronturi.

Unele cercetări din timpul pandemiei au arătat că persoanele cu deficit de vitamina D au făcut față mai greu bolii. Thon nu a fost surprins, întrucât vitamina D3 are o funcție imunoreglatoare.

Cel mai simplu mod de a obține suficientă vitamina D3 este prin expunerea la lumina soarelui, deoarece lumina ultravioletă induce producerea vitaminei în piele. De obicei, o persoană ar avea nevoie de mai mult, cum sunt suplimente și alimente precum peștele sau uleiurile de pește.

Dar expunerea la soare este crucială în atenuarea covid-19, a explicat Thon, deoarece radiația în infraroșu apropiat (NIR) a soarelui induce producția de melatonină.

Producția de melatonină este importantă pentru a contracara stresul oxidativ care duce la deteriorarea mucoasei interioare a vaselor de sânge și la coagularea excesivă a sângelui ‒ unele dintre cele mai dăunătoare efecte ale covid-19.

Deoarece NIR are o lungime de undă relativ mare, poate pătrunde aproximativ un centimetru în trupurile noastre, chiar și prin haine. Este suficient să fim expuși la lumina zilei, chiar și atunci când este înnorat. „Este important să fii afară”, a concluzionat Thon.

Citiți și:
Crimă cu premeditare. Dr. Robert Malone: 500.000 de americani au murit cu zile. Dr. Fauci și guvernele lumii au subminat tratamentele covid-19 timpurii…
Eficacitatea tratamentelor cu vitamina C și ozon în cazul pacienților bolnavi de covid-19, confirmată de unele studii științifice

 

yogaesoteric
3 iunie 2023