În fiecare dintre noi există o forţă mai presus decât orice boală
Este de un uriaş folos să învăţăm să o folosim, pentru a ne recâştiga sănătatea
Organismul nostru a fost creat pentru a se menţine sănătos de la sine, cu propriile-i puteri. În fiecare dintre noi există un doctor care ne tratează cu aceeaşi grijă şi bunăvoinţă indiferent dacă avem sau nu card de sănătate, care este gata să ne sară în ajutor zi şi noapte, la sfârşit de săptămână ori în zilele de sărbătoare. Propriul nostru organism este înzestrat de natură cu capacitatea de autoreglare şi de vindecare, cu propriile-i puteri, a peste jumătate din totalitatea afecţiunilor acute cu care ne confruntăm. În urmă cu doar un deceniu, afirmaţiile acestea păreau niște povești, însă între timp ele au căpătat credibilitate, fiind dovedite științific.
„Da”, afirmă specialiştii, „vindecătorul” dinăuntrul nostru ştie să lipească oasele rupte, să regenereze celulele din piele, din sânge sau din ficat, să înlăture cu ajutorul unor enzime reparatorii defectele din structura ADN-ului. Toate acestea se pot petrece fără ajutor din afară. Sistemul imunitar învinge fără probleme o răceală sau o infecţie intestinală, atâta vreme cât noi îi oferim organismului odihna necesară.
Dar situația este cu totul altfel în cazul problemelor mai grave, cronice de sănătate. Celor ce se luptă cu un colon iritabil, migrene, reumatism, alergii sau dureri de spate persistente le-ar face bine să-şi activeze ţintit forţele vindecătoare, respectând cele cinci strategii pe care vi le prezentăm în continuare:
1. Lăsați drum liber vindecării
Pentru ca forţele de autovindecare pe care le avem de la naştere fiecare din noi să se poată manifesta, este nevoie, înainte de toate, să dăm la o parte blocajele pe care singuri ni le punem în drum. Este vorba despre deprinderile greşite ale vieţii de zi cu zi, pe care nu le simţim ca fiind nocive: hrana de tip fast-food, lipsa de somn, fumatul sau excesul de alcool. Cei ce dorm prea puţin, mănâncă în exces burger-i şi cartofi prăjiţi şi îşi menţin nivelul de stres ridicat anihilează complet capacitatea organismului de a se apăra şi autovindecarea este blocată.
Printre recomandări, mai ales pentru supraponderali, este şi faptul de a avea porţii mai mici în farfurie. Reducerea caloriilor este una dintre cele mai eficiente măsuri capabile să activeze vindecarea, mai ales în cazul afecţiunilor cronice. După cum arată studiile, reducerea caloriilor atenuează artroza, hipertensiunea, diabetul şi migrenele, permiţând mecanismelor reparatorii genetice să funcţioneze mai bine.
2. Descoperiți-vă propria cale de vindecare
Experienţa arată că drumul spre vindecare nu este nici drept şi nici previzibil. Este nevoie, adeseori, de răbdare şi de flexibilitate. Celor ce combină inteligent medicina alopată, atunci când este neapărat necesar să recurgă la ea, cu metode complementare, tratamente cu plante, medicina tradiţională chineză sau indiană, acupunctură, homeopatie, mişcare şi sport, li se deschid noi perspective. În multe cazuri, chiar şi simpla decizie de a lua frâiele vindecării în propriile mâini produce primii paşi spre vindecare.
Recomandare: Întrebaţi medicul de familie ce metode alternative aţi putea folosi şi folosiți experienţa altor pacienţi.
3. Ieşiţi din zona de confort
O mare parte din forţele de vindecare funcţionează după o schemă pe care medicii o numesc „principiul reacţiei la stimuli”: un impuls din exterior, primit de organism, îi repune acestuia încet-încet în funcţiune forţa destabilizată. Acest impuls (de obicei este vorba de ceva care irită) este folosit de o mulţime de metode terapeutice: de la tratamentele cu apă caldă şi rece ale lui Kneipp, la acele înfipte în piele în acupunctură şi până la masajele musculare.
Şi puterea vindecătoare a mişcării funcţionează, parţial, după acest model. Activitatea fizică „împinge” dozat organismul să iasă din zona sa de confort. Succesele sunt, uneori, senzaţionale. Astmaticii care se „antrenează” fizic au mai rar crize de sufocare, celor bolnavi de diabet de tip 2 le scade nivelul glicemiei şi nevoia de insulină, iar persoanele cu depresii îşi recâştigă pofta de viață. Mişcarea ca medicament acţionează cu succes chiar şi în terapia anticancer. Mai ales în cazul cancerului intestinal, sportul reduce rata de mortalitate cu 30%. Este mai mult decât s-a constatat că se poate spera de la chimioterapie.
4. Faceţi-vă aliaţi de nădejde
Relaţiile armonioase cu familia şi prietenii reduc numărul îmbolnăvirilor şi grăbesc regenerarea. Este o observaţie pe care o fac tot mai mulţi medici în legătură cu pacienţii lor. Persoanele cu o puternică forță de autovindecare sunt de regulă echilibrate psihic şi în ceea ce privește relațiile sociale. Explicaţia o oferă psihoneuroimunologia, care studiază conexiunea dintre psihic şi imunitate. „La cei implicați în relaţii sociale şi neapăsați de spaime sau de stresul cronic, sistemul imunitar al organismului funcţionează, în mod evident, mai bine”, spun experţii.
În cadrul proceselor de vindecare un rol important îl are apelarea și ajutorul lui Dumnezeu. Numeroase studii au ajuns la concluzia că oamenii care urmează regulat o practică spirituală au nevoie de mai puţine calmante după o operaţie, depăşesc mai repede o depresie sau se vindecă mai uşor după un atac de cord. Sunt multe motive care explică faptul că spiritualitatea acționează ca o putere vindecătoare. Stresul atât de dăunător poate fi redus dacă ne putem „delega” grijile către o instanţă superioară. Şi trăirea transcendentală din timpul meditaţiei sau din timpul rugăciunii reprimă neliniştile lumeşti şi durerile.
5. Acordaţi-vă pauze regulate de odihnă (refacere)
Medicul nostru interior atinge puterea maximă de vindecare atunci când organismul are parte de odihna necesară. Relaxarea stimulează procese extrem de importante din trup: irigarea cu sânge a țesuturilor este mai bună, iar procesele inflamatorii și infecțioase cedează. Şi pentru că infecţiile produc numeroase boli, de la ateroscleroză, infarct miocardic şi reumatism, până la colon iritabil, odihna şi relaxarea acţionează ca un remediu universal. Practicaţi consecvent respirația conștientă şi luaţi-vă mai multe pauze de relaxare pe zi.
Ce determină stilul nostru de viaţă?
V-ați gândit ce determină stilul dumneavoastră de viață? De ce trăiți așa cum trăiți, și nu altfel? Desigur, în primul rând preluăm, într-o măsură mai mare sau mai mică, obiceiurile părinților – obiceiuri pe care le-am deprins din fragedă copilărie. Așadar, influența părinților este incontestabilă. Dar stilul de viață este influențat și de educația din afara familiei, de societatea în mijlocul căreia trăim. Cei care provin din familii în care se fuma și se consuma alcool fumează și beau într-o proporție mai mare decât cei cu părinți abstinenți, chiar dacă au aceeași educație și trăiesc în același mediu social. Nu putem trece sub tăcere nici faptul că mulți copii din familii „abstinente”, datorită influențelor celor din jur, devin sclavii fumatului și ai alcoolului.
Stilul de viață este determinat, cel puțin parțial, și de informațiile pe care la avem, de cunoștințele câștigate din cele citite, auzite sau văzute. În ultimii 20 de ani s-a observat că numărul de persoane cu o educație școlară mai bună care fumează este mai mic decât al celor cu o educație slabă. De asemenea, persoanele educate tind să reducă consumul de grăsimi, de alcool și de cafea, acordându-și timp pentru activități fizice, sportive nu numai pentru a se relaxa prin intermediul televizorului. Totuși, studii epidemiologice recente arată că, cel puțin în Statele Unite, modificările survenite în stilul de viață n-au ținut pasul cu creșterea explozivă a cunoștințelor în domeniul sănătății, în general, și al nutriției, în special.
Chiar dacă trăim într-o societate secularizată, un factor important care influențează stilul de viață este credința religioasă. Poate că unii nu sunt convinși că religia ajută și în problemele de sănătate și că un stil de viață marcat de o anumită convingere religioasă poate duce la o viață mai sănătoasă și mai lungă. Există o înțelegere total greșită, care persistă de mult timp, și anume că religia ar avea de-a face, în primul rând, cu boala și moartea. Pentru mulți, această părere se materializează prin lumânarea care se așază în mâinile muribundului. Oare doar la atât să se reducă rolul credinței? Dimpotrivă, spiritualitatea este cel mai important factor care determină stilul de viață. Credința este necesar să aducă rezultate concrete, palpabile. Dacă nu ne poate face mai buni, mai sănătoși și mai fericiți în viața aceasta, adică aici și acum, atunci nu ne va face nici în cea de apoi. Pentru a vedea dacă convingerile religioase influențează sănătatea, cercetătorii de la Universitatea Portland, Oregon, SUA, și cei din New Jersey au comparat mortalitatea absolvenților din Facultățile de Medicină de la Universitatea Loma Linda (adventistă) cu aceea a absolvenților de la Facultatea de Medicină a Universității California de Sud.
Durata medie de viață a medicilor din Statele Unite este mai mare decât cea a populației generale. Totuși, medicii au o durată de viață mai mică decât cadrele didactice și clericii. Studiul publicat în Jurnalul Asociației Medicale Americane constituie o încercare de examinare a efectelor stilului de viață asupra mortalității medicilor care, prin pregătire și mod de viață, prezintă foarte multe caracteristici comune, mai ales dacă trăiesc în aceeași zonă.
Facultatea de Medicină din Loma Linda este una dintre cele 4-5 facultăți de medicină care aparțin Bisericii Adventiste. Absolvenții acestei instituții sunt, în cea mai mare parte, adventiști. La aproximativ 100 km distanță de Loma Linda, se găsește Facultatea de Medicină a Universității California de Sud, iar absolvenții ei sunt, în majoritate, neadventiști. Studiul a urmărit 4.342 de medici de sex masculin, absolvenți ai Universității Loma Linda și 2.832 de absolvenți ai Universității California de Sud. Redate pe scurt, rezultatele acestei cercetări sunt următoarele:
– În timp ce riscul bolii coronariene fatale la absolvenții Universității California de Sud era apropiat de acela al populației generale, la absolvenții Universității adventiste mortalitatea prin boală coronariană a fost de numai 52% din aceea a absolvenților Universității California de Sud.
Un risc la fel de scăzut a fost observat și în ceea ce privește accidentele vasculare cerebrale. Mortalitatea prin ciroză hepatică printre absolvenții de la Loma Linda a fost de numai 36% din aceea a absolvenților Universității California de Sud.
– Mortalitatea prin cancer pulmonar a fost mult mai mică la medicii adventiști decât la cei neadventiști, după cum și numărul deceselor datorate diabetului a fost semnificativ mai mic. O formă de cancer deosebit de rar întâlnită printre medicii adventiști, în comparație cu colegii lor neadventiști, a fost cancerul de pancreas.
Concluziile autorilor: deosebirile observate în ceea ce privește mortalitatea acestor două grupe de populație, care prezintă atâtea asemănări, se pare că se datorează stilului de viață adventist: abținerea de la fumat și de la băuturi alcoolice, alimentația predominant vegetariană și mai multă activitate fizică, precum și participarea, cu regularitate, la serviciile divine.
Citiți și:
Un interviu cu un medic tibetan competent despre vindecare, Dumnezeu, sănătate, viaţă şi moarte
Credința vindecă și restructurează codul genetic al organismului!
yogaesoteric
8 iulie 2019
