Interviu cu Andrei Gheorghe – iunie 2004

interviu de Oltea Mutulescu

„Nu are absolut nici o importanţă care este atitudinea mea personală faţă de MISA.
Avem de-a face cu un caz flagrant de abuz şi manipulare.”

La faima de dur pe care o are, nu te-ai mira să afli că Andrei Gheorghe poartă pe sub cămaşă un pieptar din zale de oţel, pe care nu-l dezbracă nici măcar atunci când doarme. Şi asta nu pentru că i-ar fi teamă că rămâne el descoperit, ci ca să fie gata oricând să sară în apărarea adevărurilor în care crede. Poate că unii nu-l simpatizează pe Andrei Gheorghe. Dar el şi-a făcut un capital chiar şi din antipatia celor care îi reproşează că prea e cinic, prea e rebel, prea foloseşte un limbaj deocheat.

La emisiunile lui radiofonice, la show-ul de televiziune care îi poartă numele sau în interviurile pe care le acordă, Gheorghe nu se dă mare jurnalist. Spune verde în faţă ceea ce crede şi de multe ori opinia lui contează. Yoga Magazin l-a provocat la dialog pe Andrei Gheorghe şi a aflat cum i s-a propus lui să-i compromită public pe yoghini, de ce e bine să vorbeşti în propoziţii scurte cu procurorii, cât de mult îi pasă CNA-ului de violenţa jurnalelor de ştiri care s-au năpustit asupra MISA şi ce trebuie să facă omul atunci când cineva dă buzna în casa lui şi-i rupe carpeta cu Răpirea din serai.

Yoga Magazin: O vorbă din popor – poporul amerindian – îndeamnă aşa: „Dacă vrei să judeci un om, umblă mai întâi 10 mile în mocasinii lui”. Acum este vară, ce-i drept, dar dacă ar fi să faceţi câţiva kilometri încălţat cu mocasinii yoghinilor de la MISA, ce percepţie aţi avea asupra  scandalului şi a percheziţiilor pe care le-au suportat ei?

Andrei Gheorghe: F…-i în gură să-i f.t de mui..i care intră la mine în casă. Ăsta e mocasinul meu. Frustrare, impotenţă…

Yoga Magazin: Neputinţa de a reacţiona?

Andrei Gheorghe: Exact. Păi ce să faci? Vin ăia peste tine, îţi pun bocancul pe ceafă, urlă, ţipă, te ameninţă… e îngrozitor. Rămâi pe urmă cu dambla la cap. Încerci să reacţionezi şi descoperi că vorbeşti la perete. Eşti tratat ca un infractor şi ca un cetăţean de mâna a doua. Prezumţia de vinovăţie defineşte justiţia în România. Vrei teoria yoga – Bivolaru. Mă plimb în mocasinii lor: sunt în mocasinii tuturor oamenilor agresaţi şi violaţi de către organele represive ale acestui stat jegos.

Yoga Magazin: Aţi fost primul jurnalist care n-a luat de bună versiunea autorităţilor despre intervenţia brutală împotriva MISA. A doua zi după declanşarea percheziţiilor aţi pus în discuţie într-o emisiune radiofonică legalitatea acestor acţiuni. În acel moment eraţi singurul şi exista riscul să vă atrageţi suspiciunea, antipatia, oprobiul breslei. Eraţi de-a curmezişul.

Andrei Gheorghe: Unu: mă doare în c.. de breaslă. Doi: să-mi atrag suspiciunea, antipatia şi oprobiul tuturor este meseria mea personală. Este lucrul la care mă pricep cel mai bine. Trei: repet ce am spus acolo. Nu are absolut nici o importanţă care este atitudinea mea personală faţă de MISA. Avem de-a face cu un caz flagrant de abuz şi manipulare. Aş face o listă întreagă de acuzaţii şi un avocat ar putea să indice şi termenii juridici. Ştim cu toţii despre ce vreau să vorbesc. Într-un cuvânt: măgărie.
 
Yoga Magazin: Aţi simţit nevoia să luaţi apărarea unor oameni nedreptăţiţi?

Andrei Gheorghe: Întotdeauna simt asta. Şi nu e vorba doar de yoghini. Dacă stai într-un cinematograf şi te uiţi la film, când ţi-e lumea mai dragă auzi în întuneric: „Trage-i-o, bă!  Hă! Hă!” şi vocea continuă. Ce faci? În primele 10 minute o eviţi, nu o asculţi. Dar vocea începe să crească în intensitate. Şi la un moment dat îi spui: „Taci din gură!”. Eşti primul care îi spui. Restul sălii tace, dar e de acord cu tine. Şi ei sunt nervoşi, pentru că vorbeşte idiotul. Dar nu îi spun nimic. Şi ăla nu tace. Şi atunci te ridici şi-i frigi una. Este ca şi cum ai sta în cinematograf şi cineva îţi strică filmul.

Yoga Magazin: Şi ceilalţi tac… Vorbim despre faptul că oamenii sunt pasivi? Societatea civilă nu reacţionează?

Andrei Gheorghe: Sigur că societatea civilă e pasivă. Iar oamenii când se adună devin nătărăi. Mulţimea nu e un loc în care oamenii îşi împărtăşesc calităţile, ci o masă în care îşi mixează imbecilităţile.

Yoga Magazin: Cu ce impresie aţi rămas după emisiunea pe care aţi făcut-o la Antena 1 cu yoghinii de la MISA?

Andrei Gheorghe: Românii, nici când sunt la ei în casă şi îi violează cineva, nu ştiu să-şi spună povestea, asta a fost impresia mea. Să ai un caz atât de important şi să vii nepregătit… Nu au fost coerenţi, s-au pierdut în zeci de subcauzale. Asta face parte din retorica românească. Era o poveste simplă. Ce era de spus? Bună ziua, bună ziua. Au intrat în casă, ne-au bătut. Au vorbit urât cu Marcel. Lui Gelu i-au zgâriat roţile de la maşină… Hai să-ţi spun de ce i-am chemat pe yoghini la show-ul meu. Pe căi oculte şi diverse, primesc o serie de telefoane: „Vrei să faci o emisiune cu MISA şi cu Bivolaru? Avem casete prin care demonstrăm dincolo de orice dubiu pornografie, sex în grup, droguri, evaziune fiscală – avem dovezi pentru toate acuzaţiile”.

Yoga Magazin: Când se petrecea asta?

Andrei Gheorghe: Era înainte de faza Bivolaru la graniţă. Şi spun: „Cum să nu, cu mare plăcere. Aduceţi-mi casetele“.  „Dar nu o să poţi să le dai.“ „De ce?“ „Pentru că sunt foarte hard.“ „Oho, asta e şi mai interesant.“ Primesc casetele. Un exemplu: într-o casetă doi bărbaţi şi două femei se f….u. O casetă ieftină, realizată cu mijloace amatoreşti, probabil cu o cameră de mână. Ieftină cum erau alea nemţeşti, dacă ştii, în anii ’70. Nişte întristaţi. Se f….u, îşi beau pişatul, se c…u unul în gura altuia. Repugnant! – Astea sunt casetele. „Şi unde este dovada faptului că sunt de la MISA?“  „Păi îţi spunem noi că le-am luat şi le-am ridicat atunci de-acolo.“ „Şi eu de ce trebuie să vă cred?“ „Pentru că îţi dăm cuvântul.“ „Admiţând că vă cred, de unde ştiu eu că ăia care se f.. acolo sunt membri MISA?“ „Sunt, că îţi spunem noi că am luat casetele de la ei.“ „Bun, admiţând că şi asta e adevărat, ce mă roade pe mine grija pentru ce fac ăştia?“ Din punctul meu de vedere sunt adulţi, pot să facă ce vor. N-au decât să se filmeze făcând chestia asta. Pentru mine nu este un material incriminatoriu. Şi ultima întrebare: care este elementul infracţional? Aţi găsit în vreun depozit MISA 5000 de casete cu acest material…? Aveţi dovada faptului că această casetă face parte dintr-un lot? N-aveţi. Ceea ce înseamnă că vreţi să mi-o trageţi şi vreţi să mă folosiţi pe mine ca să le-o trag eu altora. Am vrut în continuare să fac emisiunea, ceea ce a început să-i neliniştească. L-am chemat pe Bivolaru, a fost demenţa aia cu graniţa şi atunci am zis: hai să o fac cu ceilalţi de la MISA, cu cei care au mai rămas. Mi-am spus punctul de vedere, i-am certat o emisie întreagă…

Yoga Magazin: De ce i-aţi dojenit? Au ceva de învăţat?

Andrei Gheorghe: Îţi spun ce au de învăţat. Mintea e o sărbătoare. O sărbătoare pe care o întreţii cu artificii şi cu flăcări. Şi bagi cărbuni în ea ca să ardă bine. Mintea scapără, scânteiază şi e ca un drum fără ocolişuri. Nu te duci la stânga, nu te duci la dreapta. Porneşti de la Bucureşti la Constanţa pe un drum drept. Nu te opreşti la Slobozia ca să mănânci. Te grăbeşti pentru că ai ceva de spus. Trebuie să ajungi repede. E o situaţie de criză. Nu stau la cârciumă să halesc. Spun lucrurile simplu, exact, clar.

Yoga Magazin: Dacă aţi fi avocatul yoghinilor, într-un proces public MISA, nu chiar o vânătoare de vrăjitoare, un proces ceva mai obiectiv decât li s-a intentat până acum…

Andrei Gheorghe: Vrei să dau sfaturi?

Yoga Magazin: Da.

Andrei Gheorghe: Nu recunoaşteţi nimic niciodată. Nu daţi declaraţii Parchetului. Nu credeţi niciodată nici un procuror. Nici un om care va fi luat la Parchet pentru a da declaraţie nu trebuie nici o fracţiune de secundă, împotriva tuturor resorturilor intime care îl determină să simpatizeze cu anchetatorii, nu trebuie să pice în această plasă. Anchetatorii sunt nişte jigodii. Procurorul doreşte să vă condamne, nu să afle adevărul.

Yoga Magazin: Acuzaţi procurorul de faptul că acuză?

Andrei Gheorghe: Nu. Procurorul cercetează şi decide dacă acuză sau nu.

Yoga Magazin: A, e vorba de procurorul ideal.

Andrei Gheorghe: Bingo!

Yoga Magazin: Şi unde-l găsim?

Andrei Gheorghe: Am văzut într-un film odată… Vor să v-o tragă. Toate afirmaţiile voastre vor fi răstălmăcite, o să vă citiţi declaraţiile cu propriii ochi şi o să vedeţi altceva decât aţi spus. Nu semnaţi dacă nu sunteţi în totalitate de acord cu ele. Cereţi modificarea lor. Utilizaţi-vă dreptul de a nu spune nimic. Chemaţi-vă avocaţii. Controlaţi ceea ce s-a scris. Nu răspundeţi dacă nu vreţi. Refuzaţi să răspundeţi pentru a nu fi incriminaţi. Nu le oferiţi informaţii suplimentare. Răspundeţi numai la întrebări.  Nu vorbiţi în fraze, vorbiţi în propoziţii. Uitaţi-vă numai la ei.

Yoga Magazin: Dacă tot a îmbrăcat o robă imaginară, ce-ar spune Andrei Gheorghe despre rolul de martor al mass-media în dosarul MISA? O bună bucată de timp a fost o unanimitate… aproape de monolit…

Andrei Gheorghe: Am avut o discuţie cu CNA-ul în care i-am întrebat de ce-i mănâncă în c.. faptul că eu spun p..ă în emisiune, în loc să se uite la nocivitatea modului în care televiziunea a atacat MISA. Mi se pare că, pentru populaţie, acest fel de a trata un subiect e un pericol mult mai mare decât aberaţiile mele lingvistice.

Yoga Magazin: De ce?

Andrei Gheorghe: Jurnalele de ştiri au prezentat într-un mod absolut non-deontologic cazul. Era de competenţa CNA-ului care trebuia să se sesizeze mai degrabă la asta decât la alunecările mele de limbaj. Eu ce fac? Eu spun o măgărie, dar ăştia, prin proasta prezentare, prin prezentarea părtinitoare şi non-profesională induc populaţiei anumite stări. Televiziunea a fost varză. Şi o altă asemenea discuţie am avut cu nişte cetăţeni care sunt prin Clubul Român de Presă şi m-am declarat absolut scârbit de faptul că acest Club Român de Presă nu şi-a exercitat în nici un fel menirea.

Yoga Magazin: Până în momentul de faţă nici o asociaţie a jurnaliştilor n-a avut nimic de comentat…

Andrei Gheorghe: Eu de-aia nu sunt în nici o asociaţie a jurnaliştilor. Eu nu sunt jurnalist. Eu sunt entertainer. Eu n-am colegi jurnalişti. Sunt un om liber.

Yoga Magazin: Cum definiţi libertatea?

Andrei Gheorghe: Libertatea e mintea. Creierul e libertate, căpăţâna e libertate. Care luptă împotriva ademenitoarelor adevăruri. Ştii ce e adevărul? Adevărul este o chestie pe care când o descopăr nu mai greşesc. Intelectualii sunt deţinătorii adevărului. Lor le plac adevărurile, ei ştiu ce e bine, ce e urât, ce e frumos, ce e naşpa, ce e dulce şi ce e sărat. Ei ştiu asta, pentru că au mecanismele necesare să-şi argumenteze argumentele. Prost folosite, sunt instrumente strălucitoare în mâna Diavolului. De fapt sunt lucruri simple. Îţi place să mănânci, să bei, să faci dragoste, să mergi cu maşina, să trăieşti, să ai prieteni, să îţi bată inima, să te bucuri, să faci ce-ţi place. Asta-i libertatea. Să faci ce-ţi place şi să lupţi pentru asta. Toată viaţa să faci numai ce-ţi place. Să nu faci niciodată nimic ce inimii tale nu-i e drag. Când ai o credinţă s-o strigi, dar în acelaşi timp să ai mereu privirea deschisă. Îmi plac oamenii vii, în care vezi că se întâmplă ceva.

Yoga Magazin: Credeţi că yoga poate să aducă libertate omului în societatea actuală? Poate să-l înveţe mai multe despre libertate?

Andrei Gheorghe: Eu cred că libertatea ţi-o aduc numai oamenii. Totul e o chestiune de decizie personală. Dar mie nu-mi place yoga pentru că… yoghinii sunt ca rockerii şi ca ascultătorii de jazz. 

Yoga Magazin: Cum aşa?

Andrei Gheorghe: Se adună între ei şi spun: rockul este o muzică pentru oameni inteligenţi. Noi ascultăm rock, noi suntem inteligenţi. Sunt exclusivişti. E imposibil de vorbit cu ei, sunt propovăduitori, sunt inflexibili, sunt lipsiţi de umor. Oamenii care nu au umor mă sperie. Se adună, îşi vorbesc între ei aceleaşi semne şi cuvinte şi le răscomunică… Ştiu nenumărate grupuri care se sacralizează: vorbeam de rockeri, yoghini, karatiştii, indivizi care văd O.Z.N.-uri… Sunt coterii, oameni care se adună în găştile lor şi pe urmă văd lumea prin filtrul exclusiv al acelei experienţe. Ca şi  ăştia cu teoria conspiraţiilor: întotdeauna văd în spate altceva.

Yoga Magazin: Că tot veni vorba… putem să vedem altceva în spatele acestui  show mediatic – cum a fost definit? Există nişte culise?

Andrei Gheorghe: Da, cum să nu. Îţi dau o teorie. Un scandal elaborat cu un ţap ispăşitor pe gustul poporului. Yoghinii nu sunt haioşi, sunt murdari, nu se spală, beau pişat. Vorbesc despre percepţia publică. Drept urmare e foarte la îndemână.

Yoga Magazin: Care ar trebui să fie poziţia unui om liber faţă de tot ceea ce s-a petrecut? Ce ar trebui el să înţeleagă?

Andrei Gheorghe: Mânie. E foarte constructivă.

Yoga Magazin: Mânia duce şi la anarhie.

Andrei Gheorghe: Şi la anarhie. Trăiască anarhia! Jos Guvernul! Mânie, cum să nu fie mânie? Vin în casă la tine şi îţi rup carpeta cu Răpirea din serai, ţi-o dau jos şi tu stai şi aştepţi…

Yoga Magazin: Asta în privinţa păgubaşului proprietar de carpetă. Dar ce e de făcut cu românul care spune: „A, nu-i mare lucru, a murit doar capra vecinului, nu mă interesează pe mine…“?

Andrei Gheorghe: M..e la vecinul! Ce să fac? Să mă duc să stau în faţa lui 7 ani în zazen aşteptând să-i vină satori în creier? Nu. Mânie! Mânie şi răzbunare. Chestia nu trebuie lăsată. Trebuie dusă până la sfârşit. Oricât va costa şi orice resurse va fi nevoie să aloce grupul vostru, ele trebuie alocate până când se va ajunge  la rezultatul dorit. Până când ăştia vor fi condamnaţi, bătuţi, porecliţi, înfieraţi. Şi trebuie ca în momentul în care obţineţi victoria să o faceţi publică. Să luptaţi pentru ea şi să o faceţi publică. 
 
Un interviu publicat în Revista Yoga Magazin nr. 50, iunie 2004

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More