Invazia lăcustelor

Iată câteva titluri despre o tragedie africană: „Cea mai mare invazie de lăcuste din Africa amenință milioane de oameni” (The Wall Street Journal), „Invazia fără precedent a lăcustelor capătă dimensiunile unei crize de proporții” (Scientific American), „Somalia declară urgență națională după invazia lăcustelor” (The National), „ONU solicită ajutor internațional pentru Africa de Est după invazia lăcustelor” (Bloomberg Green).

Această tragedie în desfășurare este în mare parte creația omului, potrivit analistului Paul Driessen, un expert în politici publice la Center for the Defense of Free Enterprise.

În opinia lui Driessen, miliarde de lăcuste de deșert au atacat țările din Africa de Est (Kenya, Etiopia, Eritrea, Djibouti și Somalia). Potrivit ONU, atacul lăcustelor în Kenya este cel mai grav înregistrat în ultimii 75 de ani și cel mai grav din ultimii 25 ani înregistrat într-o țară din Africa Răsăriteană. Lăcustele distrug culturile și amenință zeci de milioane de africani cu foametea și moartea de inaniție. Aceste hoarde de lăcuste pot acoperi uneori 1.190 de kilometri pătrați și pot consuma hrană în valoare de 500 de milioane de dolari zilnic. De asemenea, se înmulțesc rapid, ceea ce înseamnă că aceste hoarde pot fi de circa 500 de ori mai mari într-un interval de șase luni.

Nenorocirea adusă de lăcuste reprezintă creația omului. Organizațiile pentru dezvoltare economică și ONG-urile au impus „agricultura ecologică” în țările sărace – adică o agricultură biologică. Ei promovează virtuțile agriculturii țărănești. Așadar, cum se luptă acești țărani săraci cu lăcustele? „Africanii disperați răspund cu metode «testate în timp»: fluieră și țipă cât pot de tare, bat în găleți de metal, flutură pături și bețe, strivesc insectele și chiar le prăjesc și le mănâncă, sub oblăduirea programelor ONU. În Eritrea folosesc metode mai avansate: pulverizatoare manuale și mecanice. În Kenya, poliția mitraliază și gazează insectele”, susține Driessen.

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, susține că încălzirea globală reprezintă o cauză a problemei. În opinia sa, există o legătură între schimbarea climatică și invazia fără precedent a lăcustelor din Etiopia și Africa Răsăriteană. „Mări mai calde înseamnă mai multe cicloane, ceea ce generează un mediu propice pentru înmulțirea lăcustelor. Astăzi mulțimile de lăcuste au ajuns la fel de mari cât un oraș iar situația se înrăutățește pe zi ce trece”, afirmă Gutteres.

Sugestia lui Gutteres, după care încălzirea globală este cauza năpastei de astăzi, este o absurditate pură. Invazia lăcustelor a fost o caracteristică de-a lungul întregii istorii a omenirii. Lăcustele terminatoare care au atacat Egiptul în 1.146 î.H. sunt menționate în Biblie, în Cartea Ieșirii. Iliada descrie cum au fugit lăcustele pentru a scăpa de foc. Pacostea lăcustelor este menționată de asemenea în Coran.

Driessen conchide: „Unul din motivele principale pentru care lăcustele au năpădit Africa Răsăriteană – chiar, poate, motivul principal – este că Organizația pentru Agricultură și Alimentație a ONU, dar și alte agenții ONU și multe ONG-uri au lăudat și impus «agricultura ecologică» în Africa. Această mișcare foarte politică se opune semințelor hibrid, insecticidelor și fertilizatorilor, chiar și echipamentelor mecanice precum tractoarele! A accepta acest fel de agricultură reprezintă o condiție pusă țăranilor săraci ca ei să primească semințe și alte ajutoare, iar țările lor și comunitățile locale să primească împrumuturi pentru dezvoltare și ajutoare în hrană.”

Nici explicaţiile lui Driessen nu au prea mult miez, ele fiind la fel de tributare politicilor aberante promovate în societatea actuală. Agricultura industrială reprezintă o calamitate atât pentru mediu, cât şi pentru sănătatea fiinţei umane.

Vorbind de lăcuste, acestea nu sunt doar o amenințare pentru culturi. Ele amenință oamenii și în alt fel. La începutul lui ianuarie, un Boeing 737 care se pregătea să aterizeze la Dire Dawa în Etiopia s-a trezit într-un nor masiv de lăcuste care se afla deasupra aeroportului. Insectele au ajuns în motoarele avionului. Rămășițele lor au fost împrăștiate pe parbrizul aeronavei împiedicându-i pe piloți să vadă ceva. Avionul s-a ridicat deasupra norului iar pilotul a depresurizat cabina astfel încât să poată deschide geamul lateral și să curețe cu mâna rămășițele. Avionul s-a îndreptat apoi spre aeroportul internațional din Adis Abeba unde a aterizat în siguranță.

Citiţi şi:
Şapte minciuni mortale ale agriculturii industriale (I)
Colonizarea biotehnologică a agriculturii românești și biopirateria semințelor
Un stat din India interzice toate pesticidele, pentru a proteja fauna sălbatică și turismul

yogaesoteric
1 aprilie 2021