Iubirea conştientă

Vorbind despre iubirea conştientă, Gurdjieff afirmă că mobilul este dorinţa ca obiectul iubit să ajungă la propriile sale perfecţiuni înnăscute, fără a ţine cont de consecinţele posibile ale acestui lucru, pentru cel care iubeşte. „Totul este ca ea să devină perfectă în sine, eu nu contez”, spune amantul conştient .”Voi merge în infern dacă ea va putea prin aceasta sa meargă în paradis.” Şi paradoxul unei asemenea iubiri este că ea evocă în mod necesar acelaşi lucru înapoi. Ceea ce înseamnă că, conform principiului universal al rezonanţei, iubirea conştientă naşte iubire conştientă.

Dar de ce acest fenomen este atât de rar printre oameni? Primul motiv este ca marea majoritate dintre ei nu sunt decât doritori de a fi iubiţi, dar nu şi de a iubi. Al doilea este că perfecţiunea este rareori privită ca produsul propriu al iubirii adulte, deşi nimic altceva nu poate eleva iubirea deasupra acestor nivele puerile sau animalice. Al treilea este că omul nu ştie nici chiar atunci când este plin de dorinţa de a iubi, care ar putea fi binele obiectului iubirii sale; iar al patrulea motiv este că iubirea conştientă nu apare niciodată la întâmplare. Ea trebuie să fie obiectul unei alegeri conştiente şi al unei ferme hotărâri de a face eforturi în acest scop.

Aşa cum Bushido şi celelalte ordine cavalereşti nu au apărut accidental, nici iubirea conştientă nu poate să apără şi să se dezvolte singură. Toate gradele de nobleţe au fost opere de artă şi iubirea conştientă, de asemenea, trebuie să fie operă de artă. Cel care doreşte să se înroleze în ea, să înceapă, deci, prin a-şi face ucenicia, poate într-o zi el va atinge măiestria. El trebuie, înainte de toate, să-şi purifice dorinţa de a ajuta, deoarece va trebui să respingă orice dorinţa personală, orice prejudecăţi.

El contemplă chipul iubit: „Ce fel de femeie este ea? „Aici este un mister: se deschide o cale spre perfecţiune, al cărei parfum născând este adorabil. În ce mod această posibilitate ar putea fi realizată pentru slava preaiubitei sale şi a lui Dumnezeu, Creatorul ei? Trebuie la acest punct sa ne întrebăm: voi fi eu capabil de asta? Dacă sunt sincer trebuie să răspund evident: Nu. Un om care nu ştie să-şi trateze aşa cum trebuie câinii şi caii, o femeie care nu ştie să cultive flori, cum ar putea oare să trezească adormitele perfecţiuni în fiinţa iubită? O umilinţă şi o toleranţă la orice probă vor fi necesare pentru aceasta. Dacă nu sunt sigur de ceea ce ar fi mai bine pentru ea, trebuie măcar să o las liberă să-şi urmeze propriile înclinaţii, iar în acest timp voi studia ceea ce este şi poate să devină, ceea ce are nevoie, ceea ce cere sufletul ei fără a şti cu ce nume, destul de îndepărtat pentru a putea găsi ea însăşi lucrul dorit. A învăţa să prevăd pentru ea, încă de azi, nevoile sale de mâine, fără a mai gândi o clipă la dificultăţile ce ar putea sa le reprezinte acele lucruri pentru mine. Dar ce stăpânire şi disciplină de sine cere aceasta. Intraţi în această pădure fermecată, voi, care îndrăzniţi! Zeii se iubesc unii cu alţii conştient, iar amanţii conştienţi devin zei.

Fără ruşine, oamenii se vor lauda că au iubit, că iubesc sau speră să iubească.Ca şi cum iubirea ar fi de ajuns pentru a le acoperi mulţimea păcatelor. Dar iubirea, după cum am văzut, atunci când nu este vorba de iubire conştientă, adică doritoare să devină atât înţeleaptă, cât şi capabilă de a-şi servi obiectul ei, nu depinde decât de afinităţi favorabile sau defavorabile. In ambele cazuri, ea este la fel de inconştientă, adică fără control. A fi, într-o asemenea stare de iubire este cu siguranţă la fel de primejdios pentru sine, pentru celalalt sau pentru amândoi. Pentru că suntem atunci traversaţi de energia cosmică ce-şi urmează propriile sale finalităţi, cu totul indiferente de ale noastre şi iată-ne încărcaţi cu această forţă. Aceasta este o dinamită pe care o vehiculăm de aici înainte, fără a ne lua măsurile de protecţie. Trebuie să ne mai mirăm de numărul accidentelor? Să recunoaştem, deci că, fără cunoaştere şi putere, iubirea este demoniacă. Fără cunoaştere ea îşi poate distruge obiectul. Cine n-a auzit diversele „prea iubite” spunând despre „iubiţii” lor: „Mă îmbolnăveşte, mă omoară.” Şi fără putere, amantul devine cea mai nefericită fiinţă, deoarece nu poate să facă ceea ce doreşte şi ştie că ar trebui să facă pentru binele său.

Oamenii ar trebui să se roage să le fie îndepărtată experienţa iubirii fără înţelepciune şi forţă sau, dacă nu pot face altceva decât să iubească, atunci să roage înţelepciunea şi forţa divină sa le ghideze iubirea.

yogaesoteric

Also available in: Français