Justiția pumnului în gură continuă (1)
O nouă dovadă incontestabilă de „justiție la mica înțelegere” ce este practicată inclusiv la „Înalta” Curte de Casație și Justiție în procesul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru: cazul uluitor al unei bizare și schimbăcioase martore a acuzării, Dumitru Ionela Cristina
de profesor yoga Nicolae Catrina
Am dezvăluit, în repetate rânduri, multe dintre abuzurile, discriminările și nedreptățile flagrante care sunt săvârșite, cu un nemărginit dispreț pentru adevăr și cu o imensă impertinență, de către cei trei judecători de la ÎCCJ ce instrumentează cazul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, dispreț care este afișat de acești judecători (în frunte cu Ionuț Matei) inclusiv pentru persoana lui Gregorian Bivolaru (aceasta arătând clar că ei deja au pus verdictul „vinovat”, tot ce le mai trebuie acum este să fabrice o motivare cât de cât credibilă pentru acest verdict „la ordin”). Din acest punct de vedere, în fața neîncetatelor și incredibilelor abuzuri pe care „completul negru” de la ÎCCJ le săvârșește, într-o sfidătoare încălcare nu doar a adevărului faptelor, ci și a condiției esențiale (și totodată elementare) a imparțialității justiției, s-ar putea spune pe bună dreptate că nu mai este vorba aici de justiție, ci doar de un efort, profund malign, de a mistifica și de a răstălmăci adevărul!
Acest efort acționează întocmai ca o propagandă mincinoasă: el creează o falsă realitate, care „sufocă” și neagă evidențele, urmărind cu viclenie și tenacitate să le preschimbe în opusul lor. Astfel, în locul unei justiții care să țină seama în mod corect și imparțial de faptele și probele existente, pseudo-justiția de tip propagandistic ce este instrumentată la „Înalta” Curte de Casație și Justiție în cazul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru de către cei trei judecători din componența „completului negru” nu este câtuși de puțin interesată de adevărurile factuale. Dimpotrivă, această pseudo-justiție este interesată doar să însăileze tot felul de himere și de fabricații, numai cu scopul (deja evident pentru noi toți!) de a-l condamna pe nedrept pe Gregorian Bivolaru, în ciuda oricăror probe, în ciuda oricăror evidențe și adevăruri care arată nevinovăția acestuia, nevinovăție ce i-a fost de altfel stabilită de două (!) instanțe corecte!
Nici nu mai contează probele sau declarațiile martorilor apărării: cei trei judecători care instrumentează cazul Gregorian Bivolaru depun cu o mare îndârjire toate eforturile și fac toate abuzurile necesare pentru a preschimba adevărul faptelor (care este desfigurat de ei fără nicio jenă) în „aspecte irelevante”, iar minciunile debitate cu insolenţă de așa-zișii „martori” ai acuzării devin de fiecare dată pentru ei „elemente semnificative”.
Iată în cele ce urmează câteva abuzuri, nedreptăți și încălcări flagrante ale dreptului elementar la o apărare corectă ce au fost puse în acțiune în cazul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru prin intermediul unuia dintre martorii-cheie ai acuzării, elemente care probează totodată, dincolo de orice dubiu, caracterul discreționar al pseudo-justiției sau a „justiției la mica înțelegere” ce este practicată chiar la cel mai înalt for al justiției din România – ÎCCJ.
Unul dintre martorii cei mai importanți ai acuzării (dacă nu chiar cel mai important pentru acuzare) este Dumitru Ionela Cristina. Cazul acestei foste yoghine este deosebit de ilustrativ, atât pentru tertipurile și strategiile viclene ale procurorilor din timpul fazei de urmărire penală a profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, dar și pentru actualele abuzuri și discriminări care sunt săvârșite cu nonșalanță, culmea, chiar de unii dintre reprezentanții celui mai important for judecătoresc din țara noastră. Mai ales pentru cei care nu știu cum s-a desfășurat în realitate atât faza de cercetare penală cât și recenta audiere, de la ÎCCJ, a martorei Dumitru Cristina, este foarte important să evidențiem în prealabil principalele abuzuri și încălcări ale legii care au avut loc în acest caz.
Astfel, înainte ca Dumitru Cristina să ajungă martor al acuzării, ea a fost de fapt… inculpată, după cum este consemnat în luna august 2004 într-o rezoluție a procurorilor anchetatori: „în data de 06.08.2004 s-a dispus începerea urmăririi penale față de numita Dumitru Ionela Cristina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de minori […] reținându-se că învinuita DUMITRU IONELA CRISTINA, cursantă yoga, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul BIVOLARU GREGORIAN, l-a ajutat pe acesta, oferind în perioada 2002 – martie 2004 găzduire minorei DUMITRU MĂDĂLINA.” Tot la aceeași dată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București dispune și „indisponibilizarea imobilului din București aparținând învinuitei Dumitru Ionela Cristina” (sau altfel spus, i s-a pus sechestru pe imobilul respectiv). După aceasta, față de învinuita Dumitru Ionela Cristina s-a dispus disjungerea cauzei şi cercetarea ei într-un dosar separat, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de minori.
Prin urmare, până la acea dată Dumitru Cristina era ea însăși învinuită și cercetată penal, și nicidecum martor al acuzării. Mai mult decât atât, privitor la modul în care a fost percheziționat imobilul ei, precum și la modul în care a fost audiată la data de 19.03.2004 (adică imediat după descinderile în forță ale Jandarmeriei, Politiei și Procuraturii la unele locuințe proprietate personală ale unor practicanți yoga), Dumitru Ionela Cristina a făcut numeroase plângeri și memorii, în care a denunțat abuzurile și nelegalitățile la care a fost supusă de organele de anchetă, precum și faptul că declarația care i-a fost luată în noaptea de 19.03.2004 nu reflectă realitatea.
Astfel, în data de 23.06.2004, ea dă o nouă declarație, în care arată că nu își susține declarația din 19.03.2004, deoarece acea declarație a fost dată în timp ce era epuizată fizic, într-o stare de șoc și traumă psihică (la ora 2.00 noaptea, după 14 ore de percheziţie – reamintim că această primă declarație a avut loc chiar după descinderile din 18 martie 2004). În plus, declarația respectivă nici măcar nu a fost scrisă de ea, ci a fost consemnată de către organul de cercetare penală, după care ea doar a semnat!
Imediat după aceasta însă, fiind vădit foarte deranjați de faptul că Dumitru Cristina nu-și mai susține declarația luată de ei în mod abuziv în 19 martie 2004, procurorii anchetatori au declanșat un adevărat „asalt” asupra ei, nedându-se în lături de la nicio manevră, oricât de agresivă, de a o șantaja, intimida sau amenința și menținând o uriașă presiune asupra ei. În acest sens:
– au procedat la citarea ei cu mandate de aducere aproape zilnic, atât la adresa ei din București cât și la adresa unor prieteni din Mangalia sau chiar la casa ei părintească din comuna Cumpăna, jud. Constanța. Pentru a realiza cât mai bine dimensiunea acestei presiuni și lipsa de orice scrupule a procurorilor, trebuie să precizăm că mandatul de aducere din data de 08.06.2004 a fost executat la adresa ei din Mangalia și, deși atunci Dumitru Cristina se afla într-o stare de sănătate deosebit de gravă (tocmai suferise un avort spontan și i se efectuase chiuretaj) a fost adusă „în trombă” de către polițiști, cu 200 de km/h, din Mangalia la Parchetul Curții de Apel București pentru a fi audiată! Și, deși se afla în mod evident într-o stare de sănătate foarte precară (inclusiv metroragie, anemie și alte consecințe ale acelui avort spontan), procurorii anchetatori s-au purtat extrem de inuman, de abuziv și amenințător cu ea; în plus, au despărțit-o și de avocatul ei, dându-l afară pe acesta din biroul de anchetă.
– i-au aplicat numeroase amenzi judiciare pentru datele la care, din motive întemeiate și dovedite, Dumitru Ionela Cristina nu se putea prezenta la audieri. În decurs de numai 3 săptămâni, procurorii i-au aplicat de 4 ori maximul cuantumului amenzii, contravaloarea acestora echivalând cu suma de 40 milioane lei vechi. Mai mult, cu un imens cinism plin de dispreț, procurorul anchetator Virginia Chiriță, deși constată că adeverințele medicale aduse de Dumitru Cristina (și verificate cu minuțiozitate de procurori, chiar la cabinetele medicale respective!) recomandă „repaos în casă și repaos fizic din cauză: avort spontan, metroragii disfuncționale, anemie secundară”, respinge cererea Cristinei Dumitru de a fi scutită de amenzile judiciare și cele 4 plângeri pe care aceasta le-a formulat personal, pe „motiv” că: „Din examinarea înscrisurilor depuse de numita Dumitru Ionela Cristina nu rezultă că starea sa de sănătate a constituit un impediment ca martora să se prezinte la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vedera efectuării activității judiciare stabilite în cauză”!!
– în data de 24.06.2004, după ce Dumitru Cristina și-a retractat din nou declarația dată în 19.03.2004 și după ce formulase deja și plângeri pentru abuz în serviciu împotriva procurorilor anchetatori, aceștia au dispus supunerea ei la testul poligraf (sau altfel spus, la detectorul de minciuni) pentru constatarea eventualului ei comportament simulat.
– începând cu luna iulie 2004 și până când a fost învinuită propriu-zis, procurorii au declanșat o adevărată acțiune națională și internațională de căutare împotriva ei, aceasta demonstrând cu claritate „miza” pe care o reprezenta pentru procurori acest martor în fabricarea dosarului împotriva lui Gregorian Bivolaru, deoarece adevărul gol-goluț este că procurorii au fabricat împotriva profesorului de yoga Gregorian Bivolaru un dosar însăilat cu declarații mincinoase ori smulse prin amenințări și șantaj, de la… doar o mână de persoane!
Chiar merită să ne gândim, dacă am presupune prin absurd (și totodată, cu mult umor) că la MISA se practica traficul de persoane și că, până la descinderile procurorilor, presupușii oameni traficați nu îndrăzneau să se plângă ori să denunțe această stare de fapt deoarece ei ar fi fost grozav de înfricoșați de „fioroșii” lor coordonatori din așezămintele în care locuiau (dar din care, culmea, puteau pleca oricând voiau ei!), atunci, continuând acest raționament prin reducere la absurd, imediat după ce procurorii, jandarmii și polițiștii au intrat în respectivele așezăminte și „i-au eliberat” astfel de la cumplitul trafic de persoane la care, în viziunea procurorilor, ei ar fi fost supuși, ar fi trebuit ca imediat după aceea, cu mic cu mare, să ia cu toții cu asalt procuratura pentru a da declarații peste declarații în care să descrie cu lux de amănunte cât au mai suferit ei și ce rău le-a făcut lor MISA și Gregorian Bivolaru!
Realitatea este însă ca NIMENI nu a făcut așa ceva, iar în dosarul (fabricat la comandă politică) al lui Gregorian Bivolaru nu există decât aceleași câteva persoane (între unele dintre ele existând de altfel și legături de rudenie de gradul întâi) pe declarațiile mincinoase ale cărora se sprijină întreaga fază de urmărire penală! Este deci evident că, date fiind aceste fapte, procurorii s-au agățat cu disperare de oricine le putea oferi ceva care să justifice cât de cât întreaga operațiune (de o amploare încă neegalată, în România post-revoluționară) ce a fost declanșată la comandă politică de către fostul prim-ministru Adrian Năstase împotriva lui Gregorian Bivolaru și a școlii de yoga MISA.
De aceea, după ce Dumitru Ionela Cristina a dat declarația din 23.06.2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a început imediat urmărirea penală împotriva ei pentru complicitate la infracțiunea de trafic de minori și i-a pus și sechestru pe casa ei din București. Dar – și aceasta este se pare o premieră absolută în justiția românească! – deși s-a luat măsura punerii sub învinuire a lui Dumitru Ionela Cristina, împotriva ei nu s-au mai efectuat niciun fel de activități de urmărire penală! Adică, după ce ea avea calitatea de martor, hodoronc tronc („la răzbunare”, am putea spune) procurorii au decretat că ea nu mai este martoră ci învinuită, fără a aduce însă nici cea mai mică probă în această direcție (pentru a dovedi pe baza căror fapte a primit ea calitatea de învinuit)!
După aceasta însă, la Dumitru Cristina a apărut o modificare radicală în declarațiile sale. Hărțuirea, șantajul, agresivitatea și abuzurile anchetatorilor, la care s-a adăugat teama de a nu fi condamnată pe nedrept la o pedeapsă cu închisoarea – deoarece așa era amenințată în permanență de procurori – precum și teama de a nu își pierde imobilul proprietate personală (care îi era deja pus sub sechestru) au determinat-o în cele din urmă să facă o înțelegere cu Parchetul, în sensul de a accepta să își modifice declarația din 23.06.2004 și de a face afirmații mincinoase împotriva lui Gregorian Bivolaru atunci când va fi audiată în fața instanței de fond, în schimbul scoaterii sale de sub urmărire penală și ridicării sechestrului de pe imobilul său.
Citiți aici continuarea acestui articol
Citiţi şi:
Avocaţii sunt indignaţi de abuzurile şi nedreptăţile cu care se judecă dosarul lui Gregorian Bivolaru
Sinteza abuzurilor autorităţilor române asupra lui Gregorian Bivolaru
yogaesoteric
17 mai 2013