KUNDALINI – uriaşa energie latentă a fiecărei fiinţe umane (I)

 

de prof. yoga Dan Bozaru

KUNDALINI este energia care se află într-o stare latentă în trupul uman, la baza coloanei vertebrale. Când această forţă este „trezită”, ea ţâşneşte în sus sau în jos (dacă SADHAKA, adică aspirantul la spiritualitate, realizează SHIRSHASANA – postura statului pe cap), de-a lungul axului central al corpului (coloana vertebrală) către coroana sau lotusul din creştet (SAHASRARA). Tradiţia tantrică menţionează existenţa a şapte centri energetici (CHAKRA-e), nivele care marchează totalitatea etapelor sau fazelor în procesul de creaţie. Când KUNDALINI se ridică din plan în plan primeşte diverse nume, conform CHAKRA-ei în care se stabileşte pentru o perioadă de timp. De exemplu, în CHAKRA inimii (ANAHATA) i se mai spune şi HAMSA, iar în CHAKRA din mijlocul frunţii (AJNA) este numită BINDU. Uneori KUNDALINI ascensionează astfel încât trece dincolo de creştetul capului. Odată ajunsă aici, determină apariţia unei stări mistice de conştiinţă, de extaz indescriptibil, în care dualitatea încetează.

KUNDALINI rezidă în trupul fiecărui om în aspectul de Putere Transcendentală care precede şi pătrunde întregul Macrocosmos. Această putere există pretutindeni în Univers. Materia, viaţa, conştiinţa şi supraconştiinţa nu sunt decât grade diferite (şi care prezintă diferite frecvenţe de vibraţie) ale revelării puterii adormite, KUNDALINI. Chiar şi într-un atom de materie există KUNDALINI „încolăcită” în nucleu. Puterea divină (MAHA VIDYA) îmbracă forma sufletelor individuale, limitându-se pe sine în timp şi spaţiu, dar şi forma materiei, înfăşurându-se în ea însăşi, sau, altfel spus, devenind adormită. La realizarea stării de transcendenţă, însă, se ajunge doar când KUNDALINI ascensionează pe deplin de la bază către locul său ideal din creştetul capului sau dincolo de acesta.

Activează temporar fiecare centru şi ascensionează absorbindu-şi energia

La fel ca toate vechile învăţături spirituale ale lumii, TANTRA YOGA priveşte fiinţa umană ca pe o reflexie fidelă a macrocosmosului. Puterea universală, neîngrădită, nelocalizată este prezentă în fiinţa umană într-un loc care corespunde regiunii anale şi care este asociat cu elementul pământ, simţul mirosului şi cu distribuirea generală în corp a forţei vitale (PRANA). Când KUNDALINI se ridică către creştet este experimentată beatitudinea şi este percepută o lumină foarte intensă. Lumina care însoţeşte trezirea lui KUNDALINI este una din constantele experienţei spirituale revelate de misticii tuturor tradiţiilor religioase.

În 1971, Gopi Krishna a confirmat următoarele: „Ori de câte ori îmi îndrept ochiul cunoaşterii mentale către fiinţa mea interioară, percep invariabil o lumină intensă înăuntrul şi în afara capului, într-o continuă şi constantă vibraţie, ca şi cum o substanţă strălucitoare şi extrem de subtilă ar urca pe coloană şi s-ar răspândi în şi dincolo de craniu, umplându-l şi înconjurându-l cu o radiaţie indescriptibilă”.

Energia KUNDALINI, trezită fiind, poate ascensiona de-a lungul celor trei canale: SUSHUMNA – central şi celelalte două încolăcite în jurul său – IDA şi PINGALA, care se unesc în AJNA CHAKRA. După explicaţiile tradiţionale, canalul drept are o funcţie de încălzire a corpului, în timp ce canalul stâng îl „răcoreşte”. În planul fiziologic, aceste trasee energetice corespund celor două sisteme nervoase, simpaticul şi parasimpaticul.

Odată trezită, trebuie condusă numai prin canalul central

Lucrările de factură tantrică şi scrierile HATHA-YOGA sunt foarte categorice asupra faptului că, odată trezită, KUNDALINI trebuie condusă numai prin canalul central pentru a evita efectele secundare neplăcute şi chiar periculoase. În timpul ascensiunii, diferiţii centrii de forţă devin activi şi, după unele păreri autorizate, capătă viaţă, de fapt, numai în acel moment. Trecând prin fiecare centru, KUNDALINI îl energizează temporar apoi merge mai departe, absorbindu-i energia. Pe măsură ce KUNDALINI atinge centrul imediat următor, restul corpului este golit de bioenergie, iar extremităţile inferioare tind să devină reci şi cadavelice.

Aceste fenomene fiziologice contrastează izbitor cu starea intensă de beatitudine, lumină şi superluciditate, resimţită atunci când curentul de forţă KUNDALINI pătrunde în SAHASRARA. Experienţa nu este una cataleptică, ci extazul fără formă sau NIRVIKALPA SAMADHI.

La început ascensiunea completă a lui KUNDALINI durează o perioadă foarte scurtă de timp (secunde sau minute). Această forţă gigantică coboară apoi într-unul din centrii inferiori. Până când KUNDALINI se va stabili definitiv în centrul coronar (SAHASRARA), aspirantul trebuie să retrăiască această stare elevată cât de des posibil. De obicei yoghinul este sfătuit de Ghidul său spiritual să ghideze conştient coborârea lui KUNDALINI şi să nu-i permită să treacă mai jos de centrul inimii. Activitatea lui KUNDALINI în primii trei centri se pare că este adesea plină de primejdii pentru că include amplificarea ego-ului şi dorinţa sexuală nestăpânită.

Dizolvă punctele de concentrare a stresurilor

Trezirea puterii KUNDALINI este privită tradiţional ca un intens proces de purificare care duce la transcenderea trupului şi a minţii, încununând starea de unificare extatică a subiectului cu obiectul.

În timpul mişcării sale ascensionale, KUNDALINI întâmpină tot felul de impurităţi care sunt arse prin activitatea sa dinamică. Scrierile sanscrite menţionează trei blocaje structurale majore, cunoscute ca „noduri” sau „GRANTHI-uri”. După cum spune tradiţia, aceste noduri sunt localizate în centrul sau regiunea anală (BRAHMA GRANTHI), în centrul inimii (VISHNU GRANTHI) şi în centrul dintre sprâncene (RUDRA GRANTHI).

Dar KUNDALINI poate fi blocată oriunde de-a lungul traiectoriei sale ascendente. Aceste blocaje sunt de fapt puncte de concentrare a stresurilor. Astfel, în ascensiune, KUNDALINI determină sistemul nervos central să se debaraseze de ele. Această experienţă este de obicei însoţită de durere. Când KUNDALINI întâlneşte aceste blocaje, acţionează asupra lor până le dizolvă. Odată blocajul dizolvat, ea curge liber mai departe prin acel punct de stres. Mai mult, energia KUNDALINI poate difuza, astfel încât ea să acţioneze pe mai multe niveluri deodată, eliminând simultan diferite puncte de stres.

KUNDALINI se mişcă spre în sus până atinge ultimul centru. Chiar dacă se mai dispersează pe parcurs, atunci când ajunge în SAHASRARA ea devine coerentă. După scrierile tradiţionale yoghine şi tantrice, această mişcare are loc la baza coloanei, de-a lungul axului spinal, descriere care coincide cu ceea ce au spus Swami Muktananda şi Gopi Krishna. Însă unele relatări non-hinduse arată că traseul lui KUNDALINI porneşte de la picioare, de-a lungul coloanei, până la cap, de aici coborând prin faţă de-a lungul gâtului, pieptului şi terminându-se în zona abdominală.

În YOGA taoistă a lui Charles Luk, „orbita microscopică” a focului interior începe la baza coloanei, urcă spre creier şi de acolo se întoarce în punctul de plecare. Însă yoghinul care se raliază vechilor tehnici de ridicare a lui KUNDALINI se bazează pe modelul clasic. El se aşteaptă ca energia să se trezească în centrul bazal şi să urce spre creştet, loc unde va genera extazul inefabil. Este explicabil atunci de ce se va ignora orice fenomen care nu se încadrează în aceste indicaţii.

„Dansul îmi ridică pe spate num-ul fierbinte şi mă face să tremur”

Nord-vestul Botswanei este locul de baştină al populaţiei Kung din deşertul Kalahari. Antropologul american Richard Katz a făcut o relatare cuprinzătoare despre practicile mistice ale acestor oameni. El descria cum băştinaşii kung  dansează ore în şir pentru a „înfierbânta” num-ul ca să obţină starea de kia. Katz notează că num-ul este analog cu KUNDALINI, iar kia este condiţia de transcendenţă. Această stare merge dincolo de ceea ce este în general numit „experienţa de vârf”, în care conştiinţa obişnuită trează este transcensă temporar pentru a face loc sentimentelor extatice. Condiţia kia este astfel identică cu SATORI din YEN  sau cu anumite forme de SAMADHI (din sistemul YOGA), care nu sunt în mod necesar însoţite de o pierdere a conştiinţei senzoriale.

Un om din tribul Kung, iniţiat în secretele num-ului, este învăţat cum să trezească această putere şi cum să îşi stăpânească teama inevitabilă pe care o va avea când va cunoaşte  teribila forţă interioară care ameninţă să eclipseze propria judecată. Odată trecut acest prag al fricii, el atinge starea kia.

Se spune că num-ul rezidă în cavitatea stomacală. Cum se încălzeşte, se ridică spre cap şi aici apare kia. Un membru al tribului mărturisea: „Dansezi, dansezi, dansezi. Atunci num-ul se ridică pe spate şi pe urmă începi să te înfiori. Num-ul te face să tremuri, e fierbinte. Ochii sunt deschişi, dar nu priveşti în jur, te uiţi numai înainte. Doar când ajungi în kia te uiţi în jur. Pentru că atunci poţi să vezi orice. Respiraţia rapidă duce num-ul în sus, apoi intră în fiecare parte a corpului, până în tălpile picioarelor şi chiar în păr.” Un alt membru din trib spunea: „Simt pe coloană ceva rece care urcă continuu. Apoi baza coloanei începe să tremure şi tremură, tremură, tremură.”

Uroboros este şi un exerciţiu de acumulare a energiei

Uroboros – şarpele care îşi înghite coada – este un simbol străvechi al continuităţii, al marelui principiu vital şi al uniunii dintre cer şi pământ. Uneori trupul acestui şarpe care se auto-înghite este reprezentat jumătate luminat, jumătate întunecat, similar simbolului chinezesc YIN-YANG, indicând atât jocul polarităţilor în natură cât şi armonizarea opoziţiilor aparente. În sensul ultimei afirmaţii, Uroboros servea ca simbol important în tradiţia gnostică, ai cărei iniţiaţi aspirau la o conştiinţă unificată, transcenzând personalitatea egotică şi mintea.

Acesta este şi simbolul arhetipal care i-a fost revelat în vis chimistului Kekule, în secolul al XIX-lea, şi care i-a dat ideea că structura moleculară a benzenului este un inel închis de şase atomi de carbon.

În şcoala modernă ezoterică Arica, fondată de Oscar Ichazo, Uroboros este un exerciţiu în care energia este acumulată în fiinţă prin controlul respiraţiei. La inspiraţie, atenţia este focalizată asupra zonei perineale, pentru a simţi energia la acest nivel, ca apoi să fie direcţionată pe coloană, de la bază spre creştet. Apoi energia se curbează de-a lungul craniului şi îşi începe drumul descendent o dată cu expiraţia. Se mişcă astfel din creştetul capului spre frunte, loc unde se împarte, mergând către ochi şi coborând de o parte şi de alta a nasului şi buzei superioare, unindu-se  din nou la bărbie. Energia continuă să coboare prin zona pieptului până în regiunea abdomenului şi a organelor genitale. În timpul practicării exerciţiului, aspirantul percepe o lumină atât în zona capului, cât şi pe parcursul întregului circuit energetic.

„Urcând ca un şarpe, curentul spiritual îmi atinge capul şi intru în SAMADHI”

Swami Narayananda (1960), autor al primei cărţi detaliate despre experienţa KUNDALINI, făcea distincţia între trezirea parţială şi totală a acestei energii. În timp ce trezirea parţială poate duce la tot felul de complicaţii fizice şi mentale, ascensiunea completă a lui KUNDALINI spre centrul coronar (Sahasrara) va trezi adevăratul impuls spre realizarea lui Dumnezeu (sau eliberarea spirituală) şi va aduce mult dorita revoluţie a conştiinţei. Numai atunci trupul poate fi transcens în purul şi desăvârşitul extaz al iluminării. Trezirea puterii lui KUNDALINI este însoţită de senzaţii şi experienţe diferite. Swami Narayanananda a realizat o listă cronologică a simptomelor:

1. Există o ardere puternică, mai întâi de-a lungul spatelui şi apoi în întreg trupul.

2. Intrarea lui KUNDALINI în canalul central spinal numit SUSHUMNA este însoţită de durere. Swami Narayanananda face chiar o menţiune specială prin care atenţionează că niciunul dintre fenomenele perturbatoare nu trebuie să fie luat drept semn de boală.

3. Când KUNDALINI atinge inima se pot înregistra palpitaţii.

4. Poate apărea o senzaţie de furnicături prin degete şi uneori întregul trup începe să tremure. Urcarea percepută pe spate în spre creştet poate fi simţită uneori ca târârea înceată a unei furnici, ca mişcarea sinuoasă a unui şarpe, alteori ca ţopăitul din loc în loc al unei păsărele, ca înaintarea lentă a unui peşte printr-o apă liniştită sau ca saltul unei maimuţe pe o creangă îndepărtată.

Toate aceste semne sunt menţionate în scripturile tradiţionale ale hinduismului, mai ales în cele de YOGA şi tantrism. Acesta poate fi un argument pentru natura obiectivă a procesului KUNDALINI.

Înţeleptul şi marele yoghin Ramakrishna, unul dintre cei mai mari Ghizi spirituali ai misticismului din India modernă, descria experienţele sale cu privire la KUNDALINI în termeni aproape similari. Vorbind despre variatele stări extatice către care era în mod natural „înclinat” spunea: „În aceste stări extatice de SAMADHI poate fi resimţită senzaţia Curentului Spiritual ca o mişcare a unei furnici, a unui peşte, maimuţă, pasăre sau şarpe. Uneori Curentul Spiritual urcă prin coloană, târându-se ca o furnică. Alteori, în SAMADHI, sufletul înoată fericit în oceanul extazului divin, ca un peşte. Când mă întind pe o parte, simt Curentul Spiritual împingându-mă ca o maimuţă şi jucându-se vesel cu mine. Eu rămân liniştit. Acest curent poate atinge SAHASRARA dintr-o singură săritură, asemenea unei maimuţe. Iată de ce mă vedeţi sărind în sus câteodată. Din când în când Curentul Spiritual urcă precum o pasăre, ţopăind din ram în ram. În locul unde se opreşte îl simt ca de foc… Uneori Curentul Spiritual urcă precum o pasăre, se ondulează ca un şarpe. Urcând în zigzag, în final îmi atinge capul şi intru în SAMADHI. Conştiinţa spirituală a unui om nu este trezită până ce nu se ridică KUNDALINI.”

Muktananda simţea parfumuri şi gust de nectar

O autobiografie bogată în detalii descriptive este cea a lui Swami Muktananda, Ghid spiritual al tradiţiei indiene a SIDDHA-şilor, care a atras numeroşi discipoli occidentali. El semnala mişcări involuntare ale trupului, încremenire în posturi ciudate, curgeri puternice de energie prin corp, modalităţi neobişnuite de respiraţie, lumini şi sunete interioare, viziuni şi audiţii terifiante (voci, sunete) şi multe alte extraordinare fenomene mistice. De exemplu, în timpul meditaţiei simţea parfumuri, gust de nectar şi experimenta deseori extazul.

Dar semnala şi efecte secundare neplăcute. „Tot trupul îmi era înfierbântat  şi capul îmi era greu. Fiecare celulă a corpului meu începea să geamă”. El a observat în mod special că zona sa anală era străbătută de durere. Mai mult, a menţionat cum era din când în când copleşit de dorinţă sexuală – confesiune făcută şi de practicanta sufită Irina Tweedie. Conexiunea dintre stimularea forţei vitale şi a energie sexuale a fost recunoscută de tradiţiile ezoterice, în special tantrism şi Taoism.

Perfecţionarea experienţei KUNDALINI a lui Swami Muktananda a durat câţiva ani şi a culminat atunci când el a trecut dincolo de astfel de experienţe pentru a se stabili permanent în „perfecta pace şi stăpânire de sine”.

În stadiile incipiente ale trezirii lui KUNDALINI, Swami Muktananda era adesea contrariat şi temător, neavând niciun control asupra mişcărilor trupului. Posturile erau realizate cu stângăcie, şi când închidea ochii îi apăreau lumini orbitoare în zona capului. O vreme el a crezut că e pe cale să înnebunească. E uşor de imaginat diagnosticul pe care l-ar fi primit dacă ar fi cerut ajutorul unui psihiatru şi nu al unui Ghid spiritual. Dar odată dificultăţile iniţiale depăşite, totul a decurs perfect şi ulterior, devenind Ghid spiritual a putut să ajute mulţi oameni în drumul lor spiritual.

„Am trăit torentul frenetic şi beatific al unei secreţii nervoase radiante”

Altă biografie care ne vorbeşte despre o trezire spontană a lui KUNDALINI este cea a lui Gopi Krishna, profesor şi administrator în Kashmir. Copil fiind, Gopi Krishna a avut diverse experienţe psihice. Cu toate acestea a devenit un agnostic, dar a practicat consecvent meditaţia timp de mai mulţi ani. Nu a avut trăiri mistice de niciun fel până în 1937, când la vârsta de 34 de ani a experimentat o trezire a lui KUNDALINI, care i-a transformat radical viaţa. De atunci a rămas permanent cu conştiinţa trează ca un câmp luminos, crescând şi descrescând misterios. Apoi, în anul 1943, a trăit o puternică experienţă KUNDALINI care l-a condus la SAMADHI. El a descris această stare astfel: „Am simţit distinct o incomparabilă senzaţie de beatitudine în toţi nervii, mişcându-se de la vârful degetelor de la mâini la picioare şi alte părţi ale trunchiului către coloană, unde, concentrată şi intensificată, a urcat până în regiunea superioară a creierului, făcându-mă să simt şi mai bine torentul beatific şi frenetic al unei extrem de rare secreţii nervoase radiante. În absenţa unei denumiri adecvate, am numit-o nectar…”

Această senzaţie inefabilă dispărea când el îşi concentra atenţia asupra ei, dar continua să curgă cu o şi mai mare intensitate când o ignora. Pe neaşteptate simţea un şuvoi de lumină lichidă, murmurând ca o cascadă, intrând în creier prin canalul spinal. Trupul începea să tremure şi era înconjurat de un halou de lumină. Devenea una cu mediul înconjurător şi se simţea copleşit de extaz.

Acestea au fost urmate de sentimente de teroare, de slăbiciune şi de indiferenţă faţă de ceilalţi. Simţea un gust amar în gură, gâtul îi era uscat, pârjolit şi îşi simţea frecvent trupul străpuns de nenumărate ace fierbinţi. Suferea de insomnie. În întuneric distingea o lumină roşiatică înconjurându-l. Din când în când suporta mari dureri de spate. Avea impresia că KUNDALINI opera în mod greşit şi că ar putea muri. Odată ce procesul KUNDALINI s-a trezit în el, Gopi Krishna a fost complet la discreţia lui. A trebuit să treacă ani pentru a ajunge la starea de echilibru fizic şi calm interior. Deja KUNDALINI stabilizată, Gopi Krishna a obţinut extraordinare daruri mentale pe care le-a perfecţionat gradat, creativitate superioară şi linişte desăvârşită.

Citiţi continuarea acestui articol

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 9

Citiţi şi:

Un eliberat pe calea Siddha Yoga: Swami Muktananda

SAMADHI – Starea supraconştientă de extaz divin

 

yogaesoteric

august 2008