La ora actuală, pentru cei lucizi, inteligenţi şi intuitivi există deja o mulţime de dovezi că extratereştrii sunt aici, pe această planetă şi acţionează în taină, în multe moduri!
de profesor de yoga Gregorian Bivolaru
Ce rost are ca noi să căutăm cu înfrigurare prezenţa extratereştrilor pe alte planete îndepărtate, în timp ce ei se plimbă nestingheriţi chiar în diferite locuri de pe această planetă şi zboară pe cerul ei? Dacă această afirmaţie vi se pare a fi de necrezut, puteţi să studiaţi miile de cazuri şi fotografii despre OZN-uri şi să descoperiţi apoi unele situaţii tulburătoare. La această secţiune, am grupat unele mărturii veridice şi cu totul extraordinare despre OZN-uri.
Deşi la prima vedere pare a fi incredibil, totuşi este adevărat. Este chiar culmea… Imaginaţi-vă: noi răscolim înfriguraţi profunzimile cele mai îndepărtate ale Universului în căutarea unor dovezi despre existenţa extraterestră, în timp ce o mulţime de dovezi de acest gen sunt deja aici sub ochii noștrii. Mulţi dintre voi veţi replica prompt: „Cum aşa, sub ochii noștrii?”. „Chiar aşa!” vă vom răspunde. Existenţa extratereştrilor este evidentă la ora actuală pe această planetă. Manifestările neîncetate ale extratereştrilor implică apariţia lor, împreună cu farfuriile lor zburătoare sau cu lungile lor aşa-zise „ţigarete” luminoase, toate acestea fiind, de fapt, apariţii încă neexplicate pe care le grupăm sub numele de „OZN” (Obiecte Zburătoare Neidentificate).
La ora actuală există, fără îndoială, zeci de mii de fotografii sau chiar filmări autentice care sunt probe incontestabile. Toate aceste filmări, toate aceste fotografii sunt dovada manifestării pe planeta Pământ a unor inteligenţe extraterestre.
Unii dintre voi, mai ales cei naivi sau cei îndârjiţi şi sceptici veţi spune: „Toate acestea sunt halucinaţii, păcăleli, confuzii legate de anumite fenomene naturale” (cum ar fi fulgere globulare, meteoriţi arzând în atmosferă, nori…). Nu contestăm că există şi astfel de situaţii, dar este cazul să ne gândim că nu toate fenomenele de acest gen sunt numai astfel de păcăleli, confuzii sau halucinaţii.
Spre exemplu, în multe țări din Europa, există servicii speciale, un fel de centre naţionale de studii spaţiale care repertoriază şi uneori chiar fotografiază OZN-urile ce au fost văzute pe teritoriul anumitor țări. Astfel de centre, unde sunt stocate asemenea informaţii, urmăresc apoi să găsească o explicație. În Franţa, un astfel de centru de studii spaţiale numit Geipan (Grupul de studiu şi informaţii asupra fenomenelor aerospaţiale neidentificate) nu a putut să ofere răspunsuri „raţionale” în 23% dintre cele 1600 de cazuri ce au fost studiate, mai ales că fenomenele ce au fost constatate s-au derulat cu adevărat, pentru că ele au fost descrise cu precizie de anumiţi martori demni de încredere.
Dacă luăm în considerare acest procentaj de 23% numai pentru Franţa, putem totodată să ne dăm seama că acesta este enorm cu atât mai mult cu cât OZN-urile nu au o predilecţie pentru această ţară. Astfel de cazuri de apariţii de OZN-uri au fost înregistrate de multe ori, chiar şi în România.
Încă de la primul caz de apariţie de OZN ce a fost înregistrat în SUA în 1947, pe toate continentele s-au observat, apoi, o mulţime de astfel de apariţii OZN, s-au realizat fotografii, s-au făcut o mulţime de filmări şi la ora actuală există, fără îndoială, o cantitate enormă de informaţii, fotografii şi filmări care atestă prezența OZN-urilor, ce implică totodată manifestarea pe planeta Pământ a extratereştrilor.
În cazul unor manifestări de acest gen, se ştie cu precizie că au existat chiar contacte directe, care pot fi considerate cu atât mai mult drept probe ale existenţei vieţii extraterestre ce persistă şi se manifestă pe planeta Pământ. Luând în consideraţie toate aceste probe, nu putem să ne permitem să dăm la o parte această ipoteză extraordinară. În cele ce urmează, am selecţionat câteva astfel de mărturii care sunt veridice şi profund tulburătoare.
Apariţii multiple de OZN-uri în Peru, în anul 2007
Mii de martori oculari au văzut apărând pe cerul oraşului Lima, capitala statului Peru, un număr de aproximativ 30 de sfere albe. Deocamdată, nicio tentativă de explicaţie nu a rămas în picioare. Era, oare, vorba de o lansare de baloane? Cu siguranţă nu, pentru că vântul le-ar fi împrăştiat rapid. Ori, ceea ce este straniu este că acele sfere au rămas, în cea mai mare parte, nemişcate, timp de peste 2 ore şi jumătate, înainte de a se deplasa, cu mişcări neregulate, pe care existenţa vântului nu le-ar putea explica. În cazul acelor apariţii, s-a constatat în mod evident că nu era vorba de maşini zburătoare de provenienţă umană, dotate cu motor. În primul rând, toate acele sfere nu se asemănau cu aşa ceva şi apoi, este misterios faptul că sferele, ce se aflau la o altitudine de aproximativ 2000 de metri, nu scoteau niciun fel de zgomot.
O apariţie misterioasă la Teheran, în anul 1976
În noaptea de 18 spre 19 septembrie a anului 1976, în jurul orei 1:30, un avion de vânătoare F4 al armatei aeriene iraniene a decolat în cadrul unei misiuni fulger din apropierea capitalei, Teheran. Acest avion de vânătoare avea misiunea să intercepteze imediat un obiect zburător neidentificat ce fusese văzut de către un mare număr de martori, în partea de nord a oraşului Teheran. Printre aceşti martori se afla şi Hossain Perouzi, care era responsabilul turnului de control al aeroportului. El a văzut atunci cu binoclul un obiect cilindric foarte luminos, mai degrabă alb, dar cu străluciri roşii şi verzi. Piloţii respectivului avion de vânătoare nu au întârziat în a localiza cu exactitate ţinta. Uimitoarea luminozitate a acestui obiect cilindric îl făcea vizibil de la mai multe zeci de kilometri. După mărturiile pilotului şi ale copilotului, o astfel de lumină nu putea proveni nici de la o stea, nici de la un avion. Întrebarea care se pune este: „Oare de la ce provenea, atunci, acea lumină?”. Este imposibil de răspuns. Ei nu distingeau niciun detaliu… Erau însă optimişti şi sperau să afle mai multe apropiindu-se cu toată viteza de țintă. Iată, însă, că la un moment dat a apărut un element surpriză.
Cam la 45 de km distanţă de obiectul respectiv, s-a manifestat fulgerător o misterioasă ecranare totală a comunicaţiilor, care a făcut să nu mai funcţioneze niciun mijloc care ar fi permis avionului de vânătoare să ia legătura cu baza. Pur şi simplu, sistemul de comunicare al avionului părea a fi în pană. Pilotul a decis, atunci, să se întoarcă la bază. Iar atunci când a făcut virajul de întoarcere, o nouă surpriză. De îndată ce s-a îndepărtat, toate instrumentele de comunicare ale avionului de vânătoare au reînceput să funcţioneze.
La scurt timp după aceea, un al doilea avion F4 a decolat. El avea aceeaşi misiune, iar la comenzile celui de-al doilea avion se afla locotenentul Parviz Jafari.
Copilotul care îl însoţea a observat obiectul pe radarul său. În mod evident, nu era vorba de o halucinaţie. Avionul F4 s-a îndreptat apoi către ţintă… dar cu toate acestea, i-a fost imposibil să o ajungă, aceasta menţinând permanent o distanţă de aproximativ 45 de km față de avion. Deodată, echipajul avionului a văzut un OZN ceva mai mic, care s-a desprins din obiectul „ţigară” şi s-a îndreptat cu viteză către ei. Cei doi membrii ai echipajului şi-au pus întrebarea: „Este vorba de un atac?”
Fără a mai sta pe gânduri, Jafari a intenţionat să lanseze către obiectul respectiv o rachetă. Pentru aceasta, el a acţionat comenzile specifice, dar stupoare! Comenzile de declanşare a tirului rachetei respective nu mai funcţionau. Imediat după aceea, instrumentele de comunicaţie ale avionului au încetat să mai funcţioneze, întocmai precum în cazul primului avion. Singura sa şansă era să fugă! Avionul F4 a făcut imediat manevra de întoarcere, dar a fost de îndată ajuns din urmă de micul OZN care l-a depăşit, i-a tăiat calea şi apoi s-a întors şi s-a îndreptat către OZN-ul care l-a lansat. Imediat după aceea, echipajul avionului respectiv a văzut un al doilea OZN care a părăsit „vehiculul mamă” şi apoi a aterizat pe fundul unui lac secat, iluminând solul în zona de aterizare.
Fiind foarte uimiţi, cei doi membri ai echipajului au fost nevoiți să mai aştepte câteva minute înainte să aterizeze la bază. A doua zi, examinarea atentă a locului de aterizare a celui de-al doilea OZN nu a scos la iveală nimic special, cu excepţia locuitorilor speriaţi, ce au fost treziţi în plină noapte de un zgomot foarte puternic şi de o lumină extraordinar de intensă. Nici până în ziua de azi, acest eveniment nu a primit nicio explicaţie.
O apariţie misterioasă într-o anumită zonă din Marea Mânecii
Pe data de 23 aprilie 2007, comandantul Ray Bowyer, care se afla la bordul unui avion ce a decolat din localitatea Southamptton, îndreptându-se către insula anglo-normandă Aurigni, a observat un obiect având o formă stranie deasupra Mării Mânecii, la aproximativ 20 de km distanţă de insula Guernesei. Ceea ce era cu atât mai straniu era faptul acel obiect semăna cu un tub lung luminos.
Mărimea sa? De-a dreptul înfricoşătoare, aproximativ 1 km lungime! Pe bună dreptate, pilotul s-a întrebat cum era posibil ca o asemenea imensitate ciudată să apară pe cer? Comandantul navei a avertizat imediat controlorii de trafic francezi, care i-au răspuns că nu văd nimic de acest gen pe radare. Să fi înnebunit oare comandantul Ray Bowyer? Cu siguranţă că nu, deoarece mulţi dintre pasagerii avionului au confirmat la rândul lor mărturia acestuia. Unul dintre ei a reuşit chiar să facă o fotografie a „tubului”, dar pe care nu se distinge niciun detaliu.
Continuându-şi zborul la aproximativ 50 de km de acel loc, Bowyer a observat un al doilea OZN, identic cu primul. În acelaşi timp un alt pilot al companiei Blueisland semnala, de asemenea, un OZN controlorilor de trafic aerian britanici. Descrierea pe care el a făcut-o este identică. Şi în acest caz, pasagerii avionului au confirmat, la rândul lor, această apariţie. Câteva ore mai târziu, Bowyer, aflat încă sub stare de şoc, a depus mărturie în faţa unui post de televiziune local despre extraordinara sa întâlnire din văzduh.
Dat fiind faptul că avea peste 20 de ani de experiență în zbor, el cunoştea foarte bine feluritele fenomene aeriene, pentru a putea afirma cu tărie că nu a fost vorba nici de un fenomen meteorologic şi nici de un avion. Numărul mare de martori şi seriozitatea piloţilor nu a lăsat loc la niciun fel de îndoială. Toţi au văzut ceva deasupra Marii Mânecii, în ziua de 23 aprilie 2007. Ce anume au văzut atunci cu toţii? Aceasta continuă să rămână un mister de nepătruns.
Demonstraţia pertinentă, făcută prin reducere la absurd
În logica matematică, ,,reducerea la absurd” este o tehnică de demonstrare a adevărului unei afirmaţii, care porneşte de la presupunerea „prin absurd” că afirmaţia ar fi falsă. Se ajunge apoi, printr-o serie de deducţii logice care rezultă pe cale de consecinţă din negarea afirmaţiei noastre, la o propoziţie despre care se ştie cu certitudine că este falsă şi absurdă, ceea ce face cu neputinţă negarea primei afirmaţii.
Demonstraţia prin reducere la absurd urmăreşte, deci, să dovedească, pornind oarecum invers, adevărul unei afirmaţii, reducând negarea sau contrariul ei la absurd.
În cazul nostru, dacă am considera că în întregul Univers fizic viaţa, şi chiar mai mult decât atât, o civilizaţie avansată există doar pe planeta Pământ, atunci această presupunere ar evidenţia, totodată, inutilitatea deplină şi absurdă a tot ceea ce Dumnezeu a manifestat în întregul Univers fizic, care, după cum ştim, cuprinde miliarde de galaxii. Dacă am considera, prin reducere la absurd, că singura planetă din tot Universul fizic pe care există viaţă şi, totodată, o civilizaţie avansată este planeta Pământ, întrebarea firească ce s-ar pune este „De ce ar fi fost, atunci, necesar să facă Dumnezeu Tatăl o asemenea risipă, manifestând, totodată, miliarde de alte galaxii?” Este pur şi simplu absurd, pueril şi complet lipsit de înţelepciune să continuăm să gândim în mod dogmatic, şi aceasta în condiţiile în care apar tot mai multe argumente împotriva acestei convingeri, că în tot acest imens Univers fizic ‒ în care este evident, la ora actuală, că există miliarde de galaxii, dintre care cele mai multe se află, în plus, în afara puterii noastre de cuprindere ‒ Dumnezeu a făcut să apară şi să existe o singură civilizaţie, şi anume aceea care se află pe planeta Pământ.
Este de la sine înţeles că acest argument are valoare numai pentru fiinţele umane înzestrate cu inteligență, intuiţie şi bun-simţ. În cazul celor proști, acest argument pertinent nu înseamnă nimic. În cazul celor sceptici, de asemenea, acest argument nu are nicio valoare.
Dincolo de toate acestea, noi suntem siguri că în viitorul apropiat vor apare dovezi evidente, incontestabile, ce vor proba existenţa vieţii extraterestre şi a civilizaţilor extraterestre avansate.
Fragment din prefaţa lucrării Adevărul dezvăluit despre extratereştrii benefici, de Steven Greer
Citiți și:
Contactul dintre mayași și extratereștri este dovedit
Corey Goode: Experienţe cu extratereştri (I)
Baza secretă Dulce ascunde cele mai mari secrete despre speciile extraterestre de pe Terra
yogaesoteric
27 mai 2021
Extratereştri există şi sunt mai multe rase care studiază Pământul. S-ar părea totuşi că cei înalţi şi blonzi sunt rasa dominantă. Cândva ei au însămânţat viaţa şi pe Terra. Atlanţii, pelasgii şi geţii ca descendenţi ai lui Noe (prin Geter, fiul lui SEM, conform cu Nicolo Zeno) au fost înalţi de 2,3 – 2,4 m.
Am fost răpit de cei înalţi de la vârsta de 5 ani. Şi ce pot face ei cu nişte copii pentru care îşi consumă timp şi energie ca să-i răpească? Personal cred că la acea vârstă ni se fac ceva vaccinuri universale (împotriva a f. multe boli). Niciodată nu am avut mai mult decât răceli trecătoare. Nu am diabet, nu am avut gripă niciodată şi m-am expus la covid fără să contactez boala. Singura bizererie este aceea că sunt alergic la orice chimicală, adică organismul are un răspuns prompt la asaltul anumitor substanţe, cum ar fi veninul unor insecte. Spre ex. am făcut şoc anafilactic la anestezic, ceea ce pt. medici a fost un caz unic (am fost operat de hernie inghinală).
Acele fiinţe înalte şi blonde sunt interesate doar de oamenii cu sânge albastru (Rh negativ).
S-ar părea că ei sunt de pe Pământ, plecaţi cândva înainte de marile cataclisme.
Chiar şi sumerienii, care au fost o civilizaţie dezvoltată au migrat în spaţiu înainte de ultimul potop (din 2500 î.e.n.).
A se vedea tăbliţele de lut găsite în Irak în 2006 (tăbliţa V – sfânta migraţie) https://www.evolutiespirituala.ro/tablitele-sumeriene/
Atunci pe pământ au rămas bătrânii, iar tinerii au migrat în spaţiu. Au mai rămas pe Terra să întâmpine Potopul şi oamenii clonaţi de sumerieni, care erau folosiţi la muncă. Ei au fost un amestec genetic între oamenii adamici şi maimuţă (probabil Rhesus). Primul om clonat s-a numit LULU (a se vedea textul Atrahasis). După potop s-au salvat, alături de Noe şi ai săi şi mulţi din neamul lui LULU.
Cu timpul clonaţii au început să domine numeric, deoarece se înmulţeau mai repede şi s-au răzvrătit, dorind să fie liberi. Au început să ridice cetăţi şi să se războiască cu oamenii adamici. Tot timpul ei au făcut incursiuni de jaf şi cotropire în teritoriile oamenilor adamici. Prin Imperiul roman clonaţii (cei cu Rh pozitiv) au dominat lumea. Dacii au fost ultima redută a oamenilor originali adamici. De aceea s-au ascuns cărţile despre daci, căci ei au fost stăpânii, învăţaţii, cei scoborâtori din zei.
În scrierile lor romanii îi numesc pe clonaţi plebei, iar citind tăbliţele de la Sinaia ale dacilor este evident că dacii se considerau rasă superioară romanilor pe care îi numeau „cioroi, zdrenţăroşi, tuciurii, jegoşi, nespălaţi, negri soldaţi, cei întunecaţi, etc (vezi bibliografie 1).
Evreii îi numesc pe cei cu gena Rh în genotip goimi, cu sensul că nu ar avea suflet. Fiind făcuţi în eprubeta sumerienilor, e clar că „ceva” le lipseşte şi nu sunt o creaţie perfectă din punctul de vedere al energiilor subtile. Actual planeta a căzut în mâna clonaţilor, care sunt dominanţi, şi din lipsa acelui „ceva” ei sunt gata să distrugă planeta.
Extraterestrii antici s-au întors şi ei au făcut un recensământ al oamenilor adamici (răpirile celor fără gena Rhesus, care s-au încheiat prin 2004), au pus în vedere Guvernului mondial despre cum stau lucrurile şi vor iniţia atacuri asupra lor pentru a recâştiga planeta, care le aparţine.
Într-un trecut greu de precizat ei au intervenit asupra unor corpuri cereşti din sistemul solar şi în parametri lor dinamici şi fizici au fost înscrise anumite numere sacre. Sunt un fel de peceţi numerice sau semnături inteligente prin care şi-au marcat acele corpuri cosmice care le aparţine.
Toate aceste SEMNE au fost încifrate şi în Piramida-Keops, care este un fel de testament în piatră al oamenilor adamici antediluvieni.
Personal am descoperit aceste semne (numere sacre) din Piramida egipteană şi din sistemul solar în anul 2003 şi le-am publicat în 2017 (a se vedea https://biransblogblog.wordpress.com/category/carti/
Iisus a spus că atunci când vor fi descoperite aceste SEMNE se apropie termenul celei de a doua veniri (Luca 21/25).
Enoh a spus explicit că atunci când vor fi descoperite aceste taine (SEMNELE) „…din acel moment, stăpânii pământului vor înceta de a mai avea putere şi autoritate” (Cartea lui Enoh).
Nostradamus a dat şi el ca reper temporal descoperirea SEMNELOR, când, spune el, acceleratorul de particule de la Geneva va exploda („vor fi SEMNE în cer înainte de aceasta” afirmă Nostradamus). Acest eveniment va avea loc chiar înainte de venirea lui Iisus.
Părintele Arsenie a spus că descoperirea SEMNELOR din astre se va face din România, ceea ce ar fi o profeţie împlinită.
Conform lui Enoh tot acum „…rasa sfântă şi binecuvântată va coborî din înălţimea cerului şi generaţia sa va trăi laolaltă cu fiii oamenilor”.
Totul ar avea un final fericit dacă cei cu gena Rhesus ar lăsa conducerea ţărilor în mâna celor cu sânge albastru (care nu au gena maimuţei Rhesus). Dar nu vor ceda şi de aceea vor avea loc ceva cataclisme care să-i împuţineze. Înainte de aceste cataclisme Iisus va veni să-i răpească pe cei aleşi (Rh negativii). Cu toţii suntem marcaţi (genetic) cu semnul crucii pe mâna dreaptă.
Există chiar în Biblie citate rămase necenzurate din care rezultă că va fi o triere genetică. Spre exemplu Maleahi afirmă că „toţi cei mândri şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde (…) şi nu se va lăsa (din ei) nici rădăcină şi nici ramură” (4/1).
Înainte de aceste vremuri Iisus va trimite pe Enoh să vorbească despre Peceţile divine, ca dovezi ale creaţiei şi pe Ilie ca să reîntoarcă lumea la credinţă.
Vor fi ultimele avertismente înainte de intervenţia celor de sus.
S-ar părea că generaţia noastră va trăi aceste momente cruciale şi totul se va derula pe măsură ce ne apropiem de anul 2044, care poate marca prăbuşirea civilizaţiei actuale.
Dar viaţa va fi dusă înainte de „cei aleşi”.
După potopul anterior din 2500 î.e.n. s-a întâmplat la fel şi, după cum spune Enoh în cartea sa, „viaţa a fost răsădită într-un loc sfânt către miazănoapte…”
Numai bine!
Bibliografie
1. „Tainele tăbliţelor de la Sinaia”, Adrian Bucurescu, Ed. Arhetip, Buc. 2005.