Lăcrămioarele – Aceste minunate flori ale primăverii au beneficii medicale nebănuite!

 

Lăcrămioarele, aceste flori zglobii care îşi fac apariţia primăvara, ascund foarte multe proprietăţi medicale dincolo de aspectul lor vesel şi de mireasma lor plăcută.

Datorită conţinutului în compuşi chimici foarte valoroşi, atât frunzele, cât şi florile de lăcrămioare prezintă proprietăţi cardiotonice, diuretice, sedative, antispastice, hemolitice, coronarodilatatoare, uşor purgative şi revigorante.

În scopuri terapeutice se recoltează florile înainte şi în timpul deschiderii complete (lunile aprilie – mai), precum şi frunzele fără peţiol, adunate înainte de formarea fructelor (lunile mai – iunie). Dacă se culeg mai târziu îşi modifică uşor culoarea în timpul uscării. Recoltarea se face pe timp uscat, după ce s-a ridicat roua. Uscarea frunzelor se face artificial, în uscătorii cu aer cald la temperaturi de 60-100ºC, asigurându-se astfel conservarea principiilor active şi păstrarea culorii verzi. Uscarea lentă la soare sau la umbră măreşte riscul de îngălbenire a frunzelor. Florile se usucă la umbră în camere bine aerisite. Pentru a obţine un kilogram produs uscat sunt necesare opt kilograme flori sau şase kilograme frunze proaspete.

Toate părţile plantei conţin glicozide sterolice, asemănătoare cu cele din seminţele de Strophantus – o specie africană, având acţiune cardiotonică.

Datorită conţinutului în heterozide şi saponozide, atât frunzele, cât şi florile au proprietăţi cardiotonice, cu efecte rapide, dar de scurtă durată, în comparaţie cu medicamentele digitalice. În plus, se constată acţiuni diuretice, sedative, antispastice, hemolitice, coronarodilatatoare, uşor purgative şi revigorante.

La unele popoare, infuzia în vin a florilor de lăcrămioare era considerată „mai scumpă decât aurul şi bună la toate bolile“, inclusiv în caz de paralizie şi epilepsie, pentru liniştirea colicilor, crampe cu leşin la prunci şi la lăuze, dureri de ochi şi friguri.

Pe baza unor îndelungate experimentări, s-a stabilit că frunzele de lăcrămioare au efecte benefice directe în bolile de inimă, respectiv infarct miocardic, decompensare, insuficientă cardiacă de natură sclerotică, scleroză coronariană, ateroscleroză, aritmie (reglează ritmul cardiac fără a ridica valoarea tensiunii arteriale), bradicardie, palpitaţii, angină pectorală şi hipertrofia inimii.
Fără rezerve, sunt recomandate în cazul leziunilor cardiace cauzate de eforturile sportive excesive (box, fotbal, haltere).

În bolile renale şi genitale acţionează eficient în caz de nefrite, hidropizie renală, sarcină şi menopauză.

În tratamente supravegheate de medic, preparatele pe bază de lăcrămioare dau bune rezultate în afecţiunile sistemului nervos la persoane cu ameţeli, nevralgii, migrene de natură nervoasă, dureri de cap, nevroze cardiace, epilepsie şi apoplexie.

La nivelul aparatului respirator sunt utile în dureri de piept, gripă şi pneumonie.

Rezultate bune s-au constatat şi în tratamentul reumatismului şi al gutei, precum şi la persoane cu boala Basedow (guşă).

Cândva, exista obiceiul de a pune tulpini florifere de lăcrămioare în cada de baie a copiilor anemici, pentru întărirea sistemului muscular şi nervos.

În cosmetică se recomandă maceratul la rece din 30-40 g frunze şi flori la un litru de apă, cu care se curăţa tenul, având efecte tonice şi revigorante.

Forme de utilizare

Ca tonic cardiac, se recomandă în cazul intoleranţei la tratamentul cu glicozide digitalice. De aceea, în multe ţări se prepară diferite medicamente din frunze şi flori de lăcrămioare (Convacard, Corloges, Miroton), administrate sub control medical.

În tratamentele naturiste se folosesc:

– macerat la rece dintr-o linguriţă de frunze uscate la 250 ml apă plată; după macerarea timp de 6-8 ore, se îndulceşte după gust şi se ia câte o lingură de 3-4 ori pe zi, atunci când apar crize dureroase de inimă sau palpitaţii cardiace;

– tinctură din o parte flori şi trei părţi alcool, care se lasă la macerat, cu agitare zilnică, timp de 14 zile, după care se strecoară şi se consumă câte 10 picături de trei ori pe zi, în caz de migrene nervoase, nevralgii şi ameţeli;

– tinctură din 100 g masă proaspătă de frunze şi flori care se stoarce, iar peste suc se adaugă 18 ml alcool de 90º, 15 g glicerină şi se completează cu apă până la 100 ml; după două-trei zile de macerare se iau câte 30-40 picături de două-trei ori pe zi, în cazul crizelor cardiace acute;

– oţet de lăcrămioare obţinut prin macerarea florilor proaspete în oţet de vin timp de 8-10 zile; se strecoară în sticle brune şi se miroase în caz de nevralgii şi dureri de cap;

– pulbere din flori şi frunze uscate şi măcinate fin, din care se ia câte un vârf de cuţit în puţină apă, la crize cardiace, ameţeli apărute după suflarea nasului, la scurgerile cronice de ochi şi urechi, în nevralgii şi cefalee;

– amestec de flori proaspete (2 g) cu miere de albine, având efecte purgative sau contra palpitaţiilor;

– injecţii intravenoase cu convalatoxină contra insuficienţei cardiace.

Atenţie! La supradozare, preparatele din lăcrămioare devin toxice, scad tensiunea arterială, măresc ritmul cardiac, provoacă tulburări cardiace şi respiratorii, poliurie, ameţeli, sufocare, greţuri, crampe, dureri abdominale, spasme, ajungând până la stop cardiac.
Aceste efecte contrare, de vindecare pentru inimă, pe de o parte, şi toxice, pe de altă parte, simbolizează pentru lăcrămioare două laturi opuse: iubirea şi ura, dragostea şi moartea.

De asemenea, este necesar să ştiţi că fructele lăcrămioarelor, de culoare roşie, sunt foarte toxice şi se interzice consumarea lor.

Citiţi şi:

Toporaşii – delicate remedii de primăvară

Din darurile naturii: verdețuri de primăvară (I)

 

yogaesoteric
17 martie 2020

 

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More