Liniștea interioară, ca semn al sănătății duhovnicești, și factorii ce o pot distruge

 

Trăind în spațiul urban, în miezul culturii de consum și în fluxul neîntrerupt de date al societății informaționale, suntem expuși neîntrerupt unor forme multiple de zgomot. Rezultatele cercetărilor științifice aduse în discuție în cadrul acestui articol arată că, în diversele lor forme, zgomotele slăbesc vigilența, împrăștie simțirea și fragmentează viața interioară. Observațiile Filocaliei se așază firesc în acest context: cultivarea vieții spirituale este indisolubil legată de măsuri atente pentru o viață ferită de zgomot, de alte perturbații senzoriale și de bruiajul noetic al lumii.

Nu ne desprindem cu ușurință de tumultul vieții cotidiene. Putem verifica aceasta îndepărtându-ne de oraș și de atracțiile lui pentru câteva zile. La scurt timp, în cazul multora dintre noi poate doar la câteva ceasuri, vom simți că zumzetul aglomerărilor din spațiile comerciale și forfota marilor piețe ne lipsesc deja… În condiția lui obișnuită, pustnicul, trăind departe de zgomotul așezărilor omenești, poate constata cu multă limpezime felul cum zarva și liniștea influențează gândurile și dispozițiile lăuntrice. Deși la prima vedere pare puțin important, liniștirea reprezintă un aspect esențial în cultivarea vieții spirituale.

Multe observații, formulate de autorii filocalici, evidențiază acest aspect. „Fără liniștire”, formulează spre exemplu Petru Damaschinul, „şi fără tăierea voilor proprii nu poate cineva să înveţe vreun meşteşug după toată ştiinţa şi amănunţimea”.

Cum era de așteptat, astăzi cultivarea liniștii lăuntrice reprezintă o întreprindere anevoioasă. Aceasta și pentru faptul că ea este strâns legată de mai multe aspecte de viață. O liniștire lăuntrică ar presupune, printre altele, liniștirea simțurilor, liniștirea gândurilor sau liniștirea dinspre patimi. În câteva dintre aceste aspecte, unele cercetări medicale surprind foarte bine provocările ascunse în decorul lumii, care ne împiedică să cultivăm liniștea.

Mediul în care trăim și în care ne-am obișnuit să ne desfășurăm activitatea nu permite lucrarea liniștirii interioare. Pentru aceasta sunt necesare o serie de măsuri generale, care privesc viața în ansamblul ei. Pe de o parte, este necesară îndepărtarea sau protejarea eficientă față de sursele de zgomot. Pe de altă parte, liniștea ca stare spirituală, așa cum este ea descrisă de experiența autorilor filocalici, depinde decisiv de o liniștire a simțurilor. De fapt, acest al doilea nivel al liniștirii se cultivă prin înfrânarea simțurilor. În multe locuri din Filocalie e subliniată importanța protejării continue față de provocările senzoriale ale lumii materiale, iar aceste observații sunt cu atât mai valabile astăzi, sub asediul semnalelor și al stimulilor din mesajele ce împânzesc societatea de consum.

Un alt nivel al liniștirii este legat de mișcarea gândurilor. Viața spirituală este strâns legată și de liniștirea minții, întrucât calmul mental permite, potrivit observațiilor autorilor filocalici, o lucrare lăuntrică nefragmentată, rugăciunea, meditația sau contemplația nefiind afectate de împrăștiere sau fragmentare. Dacă ar fi să ne oprim la aceste aspecte importante în demersul liniștirii, câteva constatări de pe urma unor cercetări științifice ne-ar putea lămuri de ce astăzi lucrarea liniștirii întâmpină foarte multe piedici.

Vacarmul urban ne împiedică să fim lucizi și perturbă liniștea interioară

Este evident că trăim în cea mai zgomotoasă civilizație din toate timpurile. Duduitul motoarelor de mare capacitate, claxoanele mașinilor, scrâșnetele frânelor, piuiturile sistemelor de securitate, alarmele diverselor unități de intervenție… un larg registru de frecvențe ne solicită constant eforturi considerabile de adaptare. Și chiar și atunci când aproape toate aceste mijloacele tehnice lipsesc, zgomotul de fond al vieții urbane rămâne încă prezent. Pentru că simpla prezență a unui număr crescut de oameni într-un anumit spațiu oferă deja forfota și zumzetul aglomerației.

Zgomotul afectează funcțiile cognitive. Încă din anii ʼ70 s-a evidențiat în cadrul unui studiu că elevii care aveau clasa amplasată într-o aripă a școlii situată în apropierea unei linii de cale ferată au avut întârzieri considerabile în privința aptitudinilor care vizează calculele matematice, în raport cu cei situați în aripa diametral opusă, deși avuseseră aceeași profesori.

Într-un alt studiu, cercetătorii au investigat modul în care performanțele cognitive și atenția copiilor sunt influențate de existența în vecinătate a unui aeroport. Conform studiilor efectuate, memoria pe termen lung, memoria pe termen scurt și capacitatea de a citi a copiilor au fost afectate. Mai mult chiar, expuși la zgomotul traficului aerian mai multă vreme, copiii s-au adaptat fondului sonor, însă odată cu această adaptare (desensibilizare) ei au pierdut din viteza de răspuns la apelative, în cazul în care erau strigați pe nume (cercetarea a avut în atenție 326 de copii, cu vârsta medie de 10,4 ani, în două situații distincte, cu ocazia mutării aeroportului din München).

Iar o cercetare recentă a arătat că o expunere periodică la un zgomot de 100 decibeli, chiar pe durate scurte de un minut, poate provoca, pe lângă deteriorarea ireversibilă a receptorilor auditivi, și o afectare severă a răspunsului neuronilor din cortexul auditiv, ceea ce înseamnă de fapt o diminuare severă a capacității de înțelegere a mesajelor auditive.

Rezultate de acest gen ne spun că, în situația în care urmărim să dobândim o stare de liniște lăuntrică, nu putem ignora zgomotele lumii. Sfântul Ioan Scărarul scrie că „începutul liniştirii stă în alungarea zgomotelor ca a unora ce tulbură adâncul…” De fapt, suntem mai degrabă echipați pentru liniște, pentru sunetele aducătoare de calm ale naturii (susurul unui râu, foșnetul frunzelor sau cântul păsărilor) decât pentru zgomot. Aceasta ar însemna că nevoia de liniștire reprezintă un semn al sănătății sufletești.

Cultura publicitară – zgomot pentru simțuri și bruiaj spiritual

Însă vacarmul produs de artefactele și de utilajele industriale nu reprezintă singurul factor perturbator, de care este necesar să ne ferim, în intenția de a cultiva liniștea interioară. Afișele stradale, vitrinele puternic luminate, ecranele colorate, aromele și mirosurile cu care ne întâmpină spațiile comerciale, food-court-urile, aromele diverselor băuturi, gusturile rafinate și complexe întâlnite în varietatea impresionantă de mâncăruri ce îmbie în multitudinea de restaurante din marile orașe, cromatica și texturile fine din articolele vestimentare din vitrinele marilor magazine formează împreună un torent neîntrerupt de stimuli. Prezența lor face să trăim stări de suprasolicitare senzorială. În tramvai sau în autobuz, în stațiile de metrou, în aeroporturi, prin panourile publicitare de pe marginea autostrăzilor, în timpul filmelor și emisiunilor tv, în centrul orașelor prin bannere gigantice, peste tot și în diverse forme, suntem însoțiți de un flux tot mai dens de stimuli.

Care ar fi problema? Unele cercetări au arătat că suprastimularea senzorială împiedică autoreflecția. Porțiunile cerebrale care intervin în activitatea introspectivă și în aceea care corespunde prelucrării senzoriale sunt distincte. Cercetătorii au reușit să evidențieze o separare destul de evidentă între regiunile creierului active în timpul procesării senzoriale și cele care intră în joc în momentele de autoreflecție. Atunci când suntem sub o ploaie intensă de stimuli senzoriali, activitatea reflexivă diminuează simțitor.

Dar suprastimularea senzorială nu generează piedici doar în procesarea semnalelor, ci și în reflecția pe marginea lor. În fața numeroaselor reclame, care combină abil stimuli rafinați, dorințele se trezesc și se multiplică, voința se consumă, impulsivitatea crește, iar autocontrolul scade. De aici și grija sporită a celui ce se străduiește să-și controleze simțurile pentru a se liniști. De aceea, liniștirea interioară e cumva diametral opusă simțurilor tulburate, stârnite de stimuli puternici din afară. Găsim o astfel de observație în textele Filocaliei: „Liniştirea omoară simţurile din afară şi le trezeşte pe cele din lăuntru”.

Data smog – un fond de bruiaj pentru minte

Și în privința celui de-al treilea nivel al liniștii, care ține de universul gândurilor, civilizația actuală ne aduce provocări importante. Un amplu conținut informațional, cu știri, mesaje, articole sau diverse texte, date de diverse tipuri, semne și simboluri, se adresează, se cer receptate și analizate în fiecare ceas.

Trăind în miezul culturii informaționale, în abundența de date aflate în circulație în diferite medii, abundența informațiilor de slabă calitate e inevitabilă. Capacitatea de procesare a informației de care dispune omul e limitată. Acest balast informațional, denumit „data-smog”, produce supraîncărcarea cognitivă a oricărei persoane care caută să rămână conectată la cerințele și ofertele cotidiene.

Desigur, expunerea prelungită la fluxul de informații împiedică liniștirea. Unele studii au constatat că supraexpunerea la un flux de informații e mai degrabă inamicul atenției decât antrenorul ei. Herbert Simon (economist laureat al Premiului Nobel) avertiza că informația consumă atenție și că o bogăție de informație înseamnă o sărăcire a atenției.

În general, obișnuința conectării prelungite la un flux de informații sau acțiuni este însoțită, de la un moment dat încolo, de o frică de deconectare și o slăbire a putinței de deconectare și de autoliniștire. Utilizarea excesivă a tehnologiei digitale, pentru informare, corespondență și divertisment, combinată cu manipularea și memorarea unor date și informații din sfera profesională, provoacă dificultăți majore în atingerea stării de calm.

Aici se poate vedea cum cultivarea liniștii interioare necesită o selecție atentă a datelor și știrilor și reprize de autoizolare informațională, care să protejeze mintea de împrăștiere, de tulburare și de gânduri rele. Și în această privință, autorii Filocaliei observă, de pe urma experienței lor, că liniștirea interioară se obține prin tăierea curiozității pentru lucruri nefolositoare. „Câştigă-ţi o stare sufletească neiscoditoare” ‒ scrie Sfântul Ioan Scărarul ‒ „căci curiozitatea poate întina liniştea, cum nu o poate face altceva.”

Liniștea interioară și cunoașterea duhovnicească

Toate formele de zgomot ne împiedică să funcționăm la întreaga capacitate sufletească. Iar starea de liniște se dovedește esențială, în parcursul duhovnicesc, tocmai pentru că generează dispoziția potrivită pentru ca toate celelalte lucrări ale sufletului să fie roditoare.

„Rugăciunea”, scrie Petru Damaschinul, „e ajutată de citirea în linişte”. Și Sfântul Isaac Sirul subliniază apăsat folosul cititului pentru viața spirituală, însă remarcă faptul că în vremea lecturii este importantă liniștea. „Stăruie citind în linişte”, scrie el, „ca mintea ta să fie călăuzită pururea spre cele minunate ale lui Dumnezeu… dar citirea ta să o faci liniştit din partea tuturor şi în vremea ei să fii liber de multa grijă pentru trup şi de tulburarea din partea lucrurilor, ca să te împărtăşeşti în sufletul tău de cea mai dulce gustare a celor dumnezeieşti, prin dulcea înţelegere cea mai presus de toată simţirea şi să le simtă sufletul în îndeletnicirea lui cu ele.”

Suntem deci îndemnați de autorii Filocaliei să cultivăm liniștea lăuntrică, aceasta fiind esențială pentru viața spirituală. Nu este vorba de o lucrare a liniștirii destinată exclusiv nevoitorilor pustiei. Pentru a risipi această îndoială, Petru Damaschinul scrie că „toţi oamenii avem trebuinţă de această îndeletnicire fie în parte, fie în întregime”.

În căutarea vieții spirituale și trăind în cea mai zgomotoasă dintre civilizațiile istoriei, suntem puși în fața unei sarcini nesfârșite, aceea de a ne proteja cu înțelepciune de multiplele zgomote ale lumii și de risipirea ființei care se naște din ele. Aceasta pentru că lucrarea liniștirii lăuntrice „… e mai mare decât toate, şi fără de aceasta nu ne putem curăţa şi cunoaşte neputinţa noastră…”, și este imposibil ca să ajungă cineva „la cunoştinţa duhovnicească şi la smerita cugetare pentru a înţelege tainele ascunse în dumnezeieştile Scripturi şi în toate făpturile”.

Citiți și:

Sfaturi pline de înţelepciune pentru voi

Postura taoistă ce conferă pacea cea profundă a minţii sau, altfel spus, postura care conferă tainica tăcere a nemuririi

19 sfaturi practice pentru a avea o stare de liniște interioară în lumea de astăzi!

 

yogaesoteric
7 aprilie 2019