Lockdown-ul sau carantina generală nu este o metodă eficientă de control a coronavirusului: 24 de studii o confirmă (II)
Se pune întrebarea dacă lockdown-urile (blocările) au funcționat pentru a controla virusul într-un mod ce poate fi verificabil din punct de vedere științific. Pe baza următoarelor studii, răspunsul este NU și asta din mai multe motive: date incorecte, lipsă de corelații, lipsă de demonstrații cauzale, excepții aberante și așa mai departe.
Citiţi prima parte a articolului
13. „Gândire inteligentă, lockdown și covid-19: Implicaţii pentru politicile publice” de Morris Altman. Journal of Behavioral Economics for Policy, 2020.
„Răspunsul la covid-19 a fost, într-o măsură copleşitoare, acela de a bloca o mare parte din economiile lumii pentru a reduce la minimum ratele de deces precum și efectele nefaste imediate ale covid-19. Susțin că o astfel de politică este prea adesea scoasă din context, deoarece ignoră externalitățile politicii, presupune că sunt corecte calculele ratei mortalității și presupune că a te concentra asupra efectelor directe ale covid-19 pentru a maximiza bunăstarea umană este o abordare potrivită. Ca urmare a acestei abordări, politica actuală poate fi direcționată greșit și cu efecte foarte nefaste asupra bunăstării umane. Mai mult, astfel de politici pot avea nechibzuitul rezultat de a nu minimiza nicidecum ratele de deces (încorporarea externalităților), mai ales pe termen lung. O astfel de politică greșită și cu rezultate proaste este un produs al factorilor de decizie care utilizează modele mentale inadecvate, care au lipsuri într-o serie de domenii cheie şi eșecul de a adopta o perspectivă macro mai cuprinzătoare pentru abordarea virusului, folosind euristică proastă sau instrumente de luare a deciziilor, nerecunoscând în consecință efectele diferențiale ale virusului și adoptând strategia de urmare a liderului în elaborarea politicii. Îmbunătățirea mediului de luare a deciziilor, inclusiv asigurarea unei guvernări mai înţelepte și îmbunătățirea modelelor mentale ar putea avea rezultate pretutindeni în lume, producând astfel niveluri mult mai ridicate de bunăstare umană.”
14. „Valurile SARS-CoV-2 în Europa: o soluție model SEIRS cu 2 straturi” de Levan Djaparidze și Federico Lois. MedRxiv pre-print, 23 octombrie 2020.
„Am constatat că 180 de zile de izolare obligatorie pentru cei sănătoşi cu vârsta sub 60 de ani (de pildă, școli și locuri de muncă închise) produc în final mai multe decese dacă data vaccinării este mai târzie de (Madrid: 23 februarie 2021; Catalonia: 28 decembrie 2020; Paris: 14 ianuarie 2021; Londra: 22 ianuarie 2021). De asemenea, am realizat modelul pentru felul în care nivelurile medii de izolare modifică probabilitatea de infectare pentru o singură persoană care se izolează diferit față de medie. Acest aspect ne-a determinat să înţelegem că daunele cauzate terților de răspândirea virusului pot fi calculate și să postulăm că o persoană are dreptul să evite izolarea în timpul epidemiilor (SARS-CoV-2 sau oricare altul).”
15. „A funcționat lockdown-ul? O comparație între țări din perspectiva unui economist” de Christian Bjørnskov. Document de lucru SSRN, 2 august 2020.
„Blocajele din majoritatea țărilor occidentale au aruncat lumea în cea mai severă recesiune de după cel de-al Doilea Război Mondial și în recesiunea cu cea mai rapidă desfăşurare care s-a văzut vreodată în economiile de piață mature. Acestea au provocat, de asemenea, o eroziune a drepturilor fundamentale și separarea puterilor într-o mare parte a lumii, întrucât atât regimurile democratice, cât și cele autocratice și-au folosit în mod greșit forţele de urgență și au ignorat limitele constituționale în elaborarea politicilor (Bjørnskov și Voigt, 2020). Prin urmare, este important să se evalueze dacă și în ce măsură blocajele au funcționat conform intențiilor oficiale, respectiv la împiedicarea răspândirii virusului SARS-CoV-2 și prevenirea deceselor asociate acestuia. Comparând mortalitatea săptămânală în 24 de țări europene, datele revelate de această lucrare sugerează că politicile de blocare mai severe nu au fost asociate cu o mortalitate mai mică. Cu alte cuvinte, lockdown-urile nu au funcționat conform intenției.”
16. „Patru fapte stilizate despre covid-19” de Andrew Atkeson, Karen Kopecky și Tao Zha. Documentul de lucru NBER 27719, august 2020.
„Una dintre întrebările fundamentale despre politicile referitoare la pandemia covid-19 este cea cu privire la intervențiile non-farmaceutice pe care guvernele le-ar putea folosi pentru a influența transmiterea bolii. Capacitatea noastră de a identifica empiric care dintre intervenţiile non-farmaceutice au impact asupra transmiterii bolii şi care este acest impact depinde de existența unor variații independente atât în intervenţiile non-farma cât și în transmiterea bolii între locuri, precum și de existenţa unor proceduri solide pentru controlul altor factori observați și neobservați care ar putea influența transmiterea bolii. Faptele pe care le documentăm în această lucrare pun la îndoială această premisă… Literatura existentă a concluzionat că politica intervenţiilor non-farmaceutice și distanțarea socială au fost esențiale pentru reducerea răspândirii covid-19 și a numărului de decese cauzate de această pandemie mortală. Faptele stabilite în această lucrare contestă această concluzie.”
17. „Cum are Belarus una dintre cele mai scăzute rate de mortalitate din Europa?” de Kata Karáth. British Medical Journal, 15 septembrie 2020.
„Guvernul hărţuit al Belarusului rămâne netulburat în faţa covid-19. Președintele Aleksandr Lukaşenko, care se află la putere din 1994, a negat categoric gravitatea pandemiei, refuzând să impună un blocaj, să închidă școlile sau să anuleze evenimente de masă precum liga de fotbal din Belarus sau parada Zilei Victoriei. Cu toate acestea, rata mortalității țării este printre cele mai scăzute din Europa – puțin peste 700 într-o populație de 9,5 milioane, cu peste 73.000 de cazuri confirmate”.
18. „Asocierea dintre a locui împreună cu copii și urmările covid-19: un studiu de grup OpenSafely asupra a 12 milioane de adulți din Anglia” de Harriet Forbes, Caroline E Morton, Seb Bacon și colab., MedRxiv, 2 noiembrie 2020.
„Printre 9.157.814 adulți cu vârste de cel mult 65 de ani, a locui cu copii de 0-11 ani nu a fost asociat cu riscuri crescute de infecție cu SARS-CoV-2, cu spitalizare legată de covid-19 sau internare în ATI, însă a fost asociat cu un risc redus de deces din cauza covid-19 (HR 0,75, IC 95% 0,62-0,92). A locui cu copii cu vârsta cuprinsă între 12-18 ani a fost asociat cu un risc uşor crescut de infecție cu SARS-CoV-2 (HR 1,08, 95% CI 1,03-1,13), dar nu asociat cu alte rezultate legate de covid-19. A locui cu copii de orice vârstă a fost, de asemenea, asociat cu un risc mai mic de a muri din cauze non-covid-19. Între 2.567.671 adulți cu vârsta mai mare de 65 de ani nu a existat nicio asociere între a locui cu copii și efecte legate de SARS-CoV-2. Nu am observat modificări semnificative ale riscului după închiderea școlilor.”
19. „Explorarea mortalității prin coronavirus la nivel de ţări” de Trevor Nell, Ian McGorian, Nick Hudson. Pandata, 7 iulie 2020.
„Pentru fiecare țară prezentată ca exemplu, de obicei, într-o comparație pereche și cu o explicație bazată pe o cauză unică, există o serie de țări care nu îndeplinesc aşteptările rezultate. Ne-am propus să creăm un model legat de boală pentru fiecare probabilitate de eșec. În alegerea variabilelor a fost evident de la bun început că vor exista rezultate contradictorii în lumea reală. Dar au existat anumite variabile care păreau a fi markeri fiabili, deoarece au apărut în mare parte din mass-media și din lucrările ştiinţifice pregătite spre publicare. Acestea includ vârsta, prevalența comorbidității și nivelurile aparent mai ușoare ale mortalității populației în țările mai sărace decât în cele mai bogate. Chiar și cele mai grav afectate dintre țările în curs de dezvoltare – o mulțime de țări din America Latină ecuatorială – au cunoscut o mortalitate generală a populației mai mică decât lumea dezvoltată. Prin urmare, scopul nostru nu a fost acela de a formula răspunsul final, ci mai degrabă de a căuta variabile legate de cauze comune care să ofere o explicație și să stimuleze discuțiile. Există unele deviaţii extreme faţă de medie în această teorie, Japonia nefiind cea mai mică dintre ele. Testăm și descoperim a fi necorespunzătoare noțiunile populare cum că lockdown-urile cu distanțarea lor socială însoțitoare și diverse alte intervenţii non-farmaceutice conferă protecție.”
20. „Mortalitatea covid-19: o chestiune de vulnerabilitate printre națiunile care se confruntă cu posibilități limitate de adaptare” de Quentin De Larochelambert, Andy Marc, Juliana Antero, Eric Le Bourg și Jean-François Toussaint. Frontiere în sănătate publică, 19 noiembrie 2020.
„Se observă rate mai mari de mortalitate covid în latitudinea [25/65°] și în intervalele de longitudine [-35/-125°]. Criteriile naționale cele mai asociate cu rata mortalității sunt speranța de viață și încetinirea acesteia, contextul sănătății publice (rata bolilor metabolice și netransmisibile (NCD) vs. prevalența bolilor infecțioase), economia (creșterea produsului național, sprijin financiar) și mediul (temperatura, indicele ultravioletelor). Rigurozitatea măsurilor stabilite pentru combaterea pandemiei, inclusiv blocarea, nu pare să fie legată de rata mortalității. Țările care au cunoscut deja o stagnare sau o regresie a speranței de viață, cu venituri ridicate și niveluri ridicate de NCD, au avut cel mai mare preț de plătit. Această povară nu a fost atenuată de decizii publice mai stricte. Factorii inerenţi au predeterminat mortalitatea covid-19: înțelegerea lor poate îmbunătăţi strategiile de prevenire prin creşterea rezistenţei populației, printr-o mai bună formă fizică și imunitate.”
21. „Statele cu cele mai puține restricții legate de coronavirus” de Adam McCann. WalletHub, 6 octombrie 2020.
Acest studiu evaluează și clasifică măsurile strictele din SUA în funcție de state. Rezultatele sunt reprezentate în funcție de decesele pe cap de locuitor și șomaj. Graficele nu dezvăluie nicio relație între gradul de strictețe şi ratele de deces, însă găsește o relație clară între restricţii și șomaj.
22. „Misterul Taiwanului: Comentariu la Studiul Lancet din Taiwan și Noua Zeelandă”, de Amelia Janaskie. Institutul American pentru Cercetări Economice, 2 noiembrie 2020.
„Cazul taiwanez dezvăluie ceva extraordinar despre răspunsul la pandemie. Oricât de mult şi-ar imagina autoritățile de sănătate publică că traiectoria unui nou virus poate fi influențată sau chiar controlată de politici și răspunsuri, experiențele curente și anterioare ale coronavirusului ilustrează un punct diferit. Severitatea unui nou virus ar putea avea mult mai mult de-a face cu factorii endogeni dintr-o populație decât cu răspunsul politic. Potrivit versiunii lockdown-urilor, Taiwanul a făcut aproape totul «greșit», dar a creat ceea ce ar putea fi, de fapt, cel mai bun rezultat în ceea ce privește sănătatea publică a oricărei țări din lume.”
23. „Anticiparea traiectoriei oricărei epidemii covid-19 conform celei mai drepte linii” de Michael Levitt, Andrea Scaiewicz, Francesco Zonta. MedRxiv, Pre-print, 30 iunie 2020.
„Compararea locurilor cu peste 50 de decese arată că toate focarele au o caracteristică comună: H(t) definit ca log (X(t)/X(t-1)) scade liniar pe o scară logaritmică, unde X(t) este numărul total de cazuri sau decese într-o zi t (folosim ln pentru log). Pantele descendente variază cu aproximativ un factor din trei cu constante de timp (1/panta) cuprinse între 1 și 3 săptămâni; aceasta sugerează că poate fi posibil să se prevadă când se va termina un focar. Este posibil să depășim aceasta și să efectuăm o predicție timpurie a rezultatului în ceea ce privește numărul unui eventual platou al totalului de cazuri confirmate sau decese? Testăm această ipoteză arătând că traiectoria cazurilor sau deceselor în orice focar poate fi convertită într-o linie dreaptă. În mod specific Y(t)≡−ln(ln(N/X(t)), este o linie dreaptă pentru valoarea corectă a platoului N, care este determinată de o nouă metodă, Best-Line Fitting (BLF). BLF implică o extrapolare a facilitării liniei drepte necesare pentru predicție; este impresionant de rapidă și de optimizabilă. Constatăm că, în unele locuri, întreaga traiectorie poate fi prezisă devreme, în timp ce altele necesită mai mult timp pentru a urma această formă funcțională simplă.”
24. „Blocările impuse de guvern nu reduc decesele cauzate de covid-19: implicații pentru evaluarea răspunsului strict al Noii Zeelande” de John Gibson. New Zealand Economic Papers, 25 august 2020.
„Răspunsul politicii din Noua Zeelandă la coronavirus a fost cel mai strict din lume în timpul blocării de nivel 4. Până la 10 miliarde de dolari (aproximativ 3,3% din PIB) s-au pierdut prin trecerea la nivelul 4 în loc de a se menţine nivelul 2, conform calculelor Trezoreriei. Pentru ca lockdown-ul să fie o măsură potrivită, sunt necesare beneficii mari pentru sănătate pentru a compensa pierderile economice. Decesele prognozate de modelele epidemiologice nu sunt susţinute postfactum din cauza identificării deficitare. În schimb, eu folosesc date empirice, bazate pe variații între statele SUA, dintre care peste o cincime au avut doar distanțare socială, nu lockdown. Motivaţiile politice ale lockdown-ului oferă posibilitatea identificării. Blocările nu reduc decesele cauzate de covid-19. Acest model este vizibil de fiecare dată când decizii esenţiale legate de lockdown au fost luate în Noua Zeelandă. Aparenta ineficiență a lockdown-urilor sugerează că Noua Zeelandă a suferit costuri economice mari pentru un beneficiu redus în ceea ce privește salvarea de vieți”.