Lordul Sumption: suntem martorii supremei nebunii
În toiul pandemiei, peste tot prin Europa normele de bază ale unei societăți civilizate au făcut loc panicii. Nevaccinații au fost excluși dintr-un spectru larg de drepturi esențiale. În Austria au fost criminalizați. În Italia nu au mai avut dreptul să muncească. Poliția olandeză a tras asupra celor ce demonstrau împotriva restricțiilor, și mai multe persoane au fost rănite serios. Suntem martorii supremei nebunii a unor politicieni speriați, care nu-și pot accepta propria neputință în fața unui fenomen natural.
Dacă funcționează carantina, închiderea forțată a afacerilor și alte contra-măsuri brutale, atunci de ce au fost aceste țări la al cincilea val al pandemiei și la a treia sau a patra carantină? Cât mai durează până recunoaștem că aceste restricții nu au făcut decât să amâne valul de infectări până la perioada de după ridicarea lor?
Logica de a continua cu ele a ascuns intenția de a nu le mai ridica niciodată. Ceea ce a fost la un moment dat justificat ca măsuri temporare de menținere a unei poziții până la apariția „vaccinurilor”, a urmărit de fapt să devină schimbări permanente ale modului nostru de viață. Poate că cea mai urâtă caracteristică a acestei crize e dată de obiceiul politicienilor de a da vina pe alții pentru falimentul propriilor lor politici. Iar vaccinurile nu sunt nici pe departe eficiente împotriva infectării și a transmiterii covid, așa cum s-a crezut inițial.
Cancelarul Austriei a fost în linia întâi a jocului de-a „Cine-i vinovatul?”. Alții sunt tentați să-i calce pe urme. Cu toate acestea procentajul de oameni complet vaccinați din Austria este cu mult peste media europeană și nu departe de cel din Marea Britanie. Olanda și Belgia sunt printre cele mai riguros vaccinate țări din Europa și cu toate acestea au cunoscut unele dintre cele mai abrupte creșteri ale numărului de infectări. Între timp, dimensiunea morală este dată complet uitării. Problema principală este metoda de abordare a pandemiei, care tratează situația ca pe o chestiune pur tehnică de management al sănătății publice, când vorbim de fapt și despre o situație economică, socială și politică complexă.
Acest aspect ne conduce la presupunerea necugetată că nu există limite la ceea ce o majoritate înspăimântată poate impune altora în mod legitim, în speranța de a se proteja de infectare. Absența scrupulelor morale în numele a ceea ce se crede a fi binele public, este primul simptom al totalitarismului. Reducerea ființelor umane la simple instrumente ale politicii de stat este al doilea.
Interacțiunea socială cu alți oameni nu este o activitate de recreere opțională, ci o nevoie umană fundamentală. Un minimum de respect pentru autonomia personală a semenilor noștri este esențial dacă dorim să trăim împreună în orice fel de armonie. Aceste elemente ne fac să fim o comunitate. Guvernele care le ignoră transgresează o linie morală importantă și se găsesc în mod inevitabil angajați într-un asalt susținut al umanității din cetățenii lor.
Cei care refuză să se vaccineze au motivele lor. Dar dacă nu li se permite nici măcar să decidă prin ce proceduri medicale trec și ce medicamente vor intra în propriul lor trup, atunci nu mai rămâne mai nimic din autonomia lor ca ființe umane. Drumul către despotism și tulburări sociale fără sfârșit este larg deschis.
Noi restul putem doar să fim spectatori și să observăm cât de ușor poate fi subminată democrația liberală de către frică.
Autor: Lordul Sumption (Marea Britanie)
Citiți și:
De ce nu poate exista un popor liber fără libertatea de exprimare
Esența totalitară a „binelui” făcut cu forța versus cele mai „senioriale însușiri: libertatea și încrederea (credința)”
Libertatea – marele privilegiu care ne-a fost dat la creaţie. E marea taină a lumii oamenilor
yogaesoteric
29 mai 2022