Luupiii Băăă!!!

un articol de Stan Păţitu


Era odată un voinic ce păzea oile sus în deal, la stână. De plictis, din când în când, obişnuia să-şi pună palmele căuş la gură şi să strige cât îl ţineau plămânii: “Luupiiiii Băăă!!!”. Imediat sătenii săreau cu mic cu mare, puneau mâna pe furci şi coase şi fugeau într-un suflet să apere stâna de lupi. Dar odată ajunşi acolo, ia lupii de unde nu-s. Straşnic se mai distra voinicul nostru de fiecare dată când îi păcălea pe săteni. Până-ntr-o zi, când lupii au atacat stâna şi degeaba a mai strigat voinicul nostru “Luupiiiii Băăă!!!”. Crezând că iarăşi îşi va bate joc de ei, sătenii n-au mai venit.


Despre MISA s-au strigat în toate zările aproape toate acuzaţiile posibile şi imposibile. Am fost acuzaţi că ne drogăm, că facem trafic cu arme, că despărţim familii, că spălăm creieri, că facem sex în grup, urinoterapie, că nu facem yoga şi câte şi mai câte. Ecoul strigătului “Luupiiiii Băăă!!!” n-a apucat niciodată să dispară, că un alt strigăt apărea. Asta da, distracţie! Oare nu de asta are nevoie vulgul votant? De circ? Că pentru pâine îi trebuiesc bani…


Ziarul Libertatea din 25.11.2004 publica articolul lui Claudiu Valimareanu „MISA a testat “forţa” serviciilor secrete”, în care scria, cu mâna pe semnalul de alarmă al trenului: „Chiar dacă activitatea unor astfel de secte nu este întotdeauna relevantă în planul siguranţei naţionale, de această dată SRI a creditat ideea unui posibil pericol venit dinspre MISA. Şirul evenimentelor a dovedit acest lucru, mai ales că de fiecare dată capii mişcării au contraatacat prin diverse acţiuni, dând dovadă de o pregatire bună şi o organizare aproape perfectă.”


De când se ştie, românului i s-au tot arătat duşmani cu degetul. Ba au fost grofii, ba chiaburii, ba comuniştii, ba teroriştii, ba “diverse partide care vor să vândă ţara”, ba studenţii din Piaţa Universităţii, ba, mai nou, yoghinii. Dacă nu pot “să-i strunească” pe yoghini, de ce nu-şi dau demisia?


Literatura de specialitate spune că atunci când avem de-a face cu un act de comunicare între două persoane, bagajul cultural al acestora joacă un rol esenţial. Aspectele culturale sunt, după complexitate,  simbolurile, valorile si miturile. Cu cât complexitatea creşte, cu atât amplificarea mesajului este mai mare. Aceste elemente reprezintă sistemul de referinţă al comunicării politice. Miturile fiind cele mai complexe, în cadrul lor (mituri fondatoare) distingem mitologia instituţiilor, adică statul, biserica, armata (implicit SRI) şi şcoala. Adică iarăşi se aude … “Luupiiiii Băăă!!!”.
 
Pe 24 ianuarie 2005, ziarele Ziua şi Gardianul se aliază unul cu celălalt, într-o campanie de “prindere a lui “guru” Bivolaru”.
“Cotidianele “Gardianul” şi “Ziua” acordă o recompensă de 50 milioane de lei celor care oferă informaţii esenţiale pentru prinderea liderului MISA, Gregorian Bivolaru! El se află în România! Cei care deţin informaţii pot suna la numarul de telefon 021.224.68.80. Iniţiativa celor două cotidiane este susţinută şi de o campanie de televiziune, care se derulează începând de astăzi, luni, 24 ianuarie 2004, pe posturile Realitatea TV, Prima TV, TVR 1 şi B1 TV. (Fără autor)”
 
Păi ia să stăm drept şi să judecăm drept. În primul rând, a pune cuvântul guru (n.n. învăţător, îndrumător, ghid) între ghilimele, este de natură a induce cititorului, în mod zeflemitor, ideea că Dl. Bivolaru nu ar fi aşa ceva. Deoarece bunul simţ presupune că pentru a judeca competenţa cuiva trebuie să fii tu însuţi instruit în acel domeniu, felicităm “autorul anonim” pentru cunoştinţele dobândite în domeniul hinduismului şi yoga. Dar, pe de altă parte, domnul Gregorian Bivolaru nu a susţinut niciodată că ar fi un guru, şi nici nu s-a autonumit astfel. Deci oricum am lua-o, în ghilimele sau nu, tot o nucă în perete este.


Redactarea articolului într-un mod alert, folosind semne de exclamare, doreşte să inducă cititorului o stare gen “Sări că arde!”, deşi realitatea este cu totul alta. Totuşi nu putem să nu ne întrebăm cum de tocmai acum“arde”, după atâta timp?!!


Dacă ne uităm la cuantumul recompensei (doar 50 milioane), nu înţelegem tonul panicard al articolului. Adică “Pericolul Public nr. 1 din România” valorează doar 50 de milioane??? Ia gândiţi-vă ce s-ar fi putut face cu aceşti 50 de milioane, plus alte câteva sute de milioane plătite pe campania TV. Nu ar fi făcut să zâmbească fericiţi mai mulţi bătrâni în câteva azile sau cămine? Deh, e mai de senzaţie să vânăm umbra lui Mircea la Cozia. Să avem pardon!


Finalul articolului, (Iniţiativa celor două cotidiane este sustinută şi de o campanie de televiziune, care se derulează începând de astăzi, luni, 24 ianuarie 2004, pe posturile Realitatea TV, Prima TV, TVR 1 şi B1 TV), la o citire neatentă ar induce cititorului ideea de amploare şi importanţă a acestei acţiuni. Păi ce, e de colo să vezi că-şi dau mâna două cotidiene şi patru televiziuni într-o acţiune comună? Dacă textul ar fi fost redactat cu acurateţe aţi fi citit că cele două cotidiene au plătit o campanie publicitară care se desfăşoară pe posturile de televiziune mai sus menţionate. Să recapitulăm: redactare ba alertantă, ba evazivă, două ziare al căror management aparţine aceluiaşi om – Sorin Roşca STĂNESCU, inamic important, dar recompensă minusculă … cam sună a “Luupiiiii Băăă!!!”


Mai deunăzi, în ediţia din 22.11.2004, ziarul Ziua se bătea în piept cu următorul articol: „Diplomă masonică pentru Sorin Roşca Stănescu” 
“Ritul de York România a decernat, cu ocazia împlinirii a cinci ani de existenţă, diplome jubiliare unor personalităţi ale vieţii publice. Printre cei care au distincţii se numără şi directorul cotidianului ZIUA, Sorin Roşca Stănescu. Medalia jubiliară a Ritului de York a fost acordată de către Ştefan Masu, Înalt Mare Preot al Supremului Capitul al Arcului Regal din România, unei serii de personalitaţi “ca o recunoaştere a credinţei şi devotamentului faţă de ţară şi poporul român”. (L.I.)


Iată un alt fel de circ menit să fure privirile celor care stau şi cască gura la el. Dacă ne aplecăm urechea la declaraţiile francmasonilor de până acum, Francmasoneria este o societate discretă (sic!) cu caracter filantropic.  Dacă ne uităm în DEX, “Mare Preot” înseamnă “conducătorul suprem al cultului” (pag. 842). Păi, de ce să batem toba pe “filantropic”, dacă suntem “un cult”? Şi dacă suntem “un cult”, pe cine venerăm? Curat murdar, Coane Fănică! A strigat cineva cumva “Luupiiiii Băăă!!!”? Deloc! Linişte totală. De ce?!
 
Pentru că tu, sărman om de bună credinţă, nu te mai pricepi să vezi că de mult Lupii sunt în interiorul stânii, îmbrăcaţi în blană de oaie şi strigă-n gura mare … “Luupiiiii Băăă!!!”.


1 februarie 2005


Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More