M-am decis să trec pragul, însă cu greu am reuşit

Tocmai o emisiune TV de scandal m-a făcut curioasă şi am intrat pe site-ul dvs., nu ca să vă caut nod-în-papură, ci ca să vă povestesc ceva, o scurtă experienţă pe care am avut-o la vârsta de 21 de ani.
 

Eram în sesiune, foarte, foarte obosită şi am chemat un electrician să-mi repare un bec. În timp ce-l aşteptam, m-am uitat la ceas, apoi am adormit fără să vreau, dar oarecum cu conştiinţa trează (fiindu-mi frică să nu mă fure somnul şi să nu-l aud când bate la uşă). Iniţial totul a început ca un vis, eram într-un amfiteatru şi nu-mi găseam locul potrivit pentru un examen. Eram ameninţată că voi fi dată afară. Deodată am zărit prin primele rânduri un bărbat, pe care în realitate l-am iubit foarte mult. M-am gândit să urc mai în vârful amfiteatrului ca să-l pot privi mai bine.

Până aici totul a fost ca un vis obişnuit, însă atunci când m-am gândit să mă duc pe rândul cel mai de sus, imediat am şi ajuns acolo, prin puterea gândului, fără a mai fi nevoie să urc treptele. De acolo, amfiteatrul nu mai arăta ca unul obişnuit, ci avea formă de spirală. Pe acel bărbat (pentru care mă urcasem acolo) nu l-am mai văzut, însă ştiam că a luat pauză şi că e undeva afară. M-am hotărât să ies şi eu, numai că m-am pomenit că eram pe un hol, într-un acoperiş, unde totul era întunecat, în nuanţe de gri, iar eu nu ştiam pe unde să merg. M-am întâlnit cu o femeie ciudată, cu batic pe cap, ca o soră medicală de pe timpul războiului, mai înaltă cu aproape 50 de centrimetri decât mine, care avea privirea unei femei nebune. Din priviri (adică telepatic) m-a întrebat pe care uşă să intre (erau 2 uşi înalte pe holul acela), iar eu, tot telepatic, i-am sugerat una dintre uşi, iar ea a dispărut pe acolo. Eu m-am gândit să intru pe cealaltă uşă, tocmai ca nu cumva să mă mai întâlnesc cu femeia aceea ciudată.

Când am pătruns pe cealaltă uşă, era o lumină şi un senin de nedescris… Eram undeva sus, parcă în cer, simţeam nevoia să păşesc pragul acelei uşi, însă, în sinea mea nu mă simţeam vrednică, parcă eram stânjenită, ziceam că n-o meritam. M-am decis să trec pragul, însă cu greu am reuşit. Trecerea pragului parcă a durat un minut, nu câteva secunde cum ar fi fost normal. În timp ce îl treceam, mă cuprindeau valuri-valuri de lumină călduţă şi simţeam o stare de beatitudine, pe care nu o pot descrie decât ca fiind foarte, foarte intensă, că abia puteam să o suport…
Ajunsă de cealaltă parte a pragului, în plin senin, m-am uitat în jos, vrând să văd parcă unde ajunsesem. La picioarele mele se întindeau nişte trepte albe, cărora nu le vedeam capătul, întrucât se pierdeau undeva în nori. De acolo, de jos, s-a ridicat o siluetă de femeie, foarte înaltă (cam de 3 metri, şatenă şi având vreo 45-50 ani) şi mi-a spus telepatic că am dreptul să-i pun o singură întrebare, iar eu, tot telepatic, am întrebat-o dacă voi mai fi vreodată împreună cu bărbatul acela. Femeia mi-a răspuns, în acelaşi mod, că nu. Dezamagită, am simţit că acela era adevărul.
Vroiam să mă trezesc din acest somn, dar nu mă puteam mişca, parcă eram înţepenită, simţeam nişte vibraţii foarte puternice în gât şi gura îmi era încleştată. M-am gândit să spun rugăciunea „Tatăl nostru”, ca să-mi revin, însă nici nu puteam să încep… am făcut totuşi eforturi, iar în momentul în care am rostit primele litere, mi-am revenit, m-am trezit şi, uluită, m-am uitat la ceas, crezând că am dormit foarte mult. În realitate trecuseră doar vreo patru minute.

 
Cam aceasta a fost experienţa mea şi, într-adevăr chiar dacă am încercat în anii care au urmat, nu am mai putut relua relaţia cu acel bărbat… După această trăire, am mai avut trăiri, stări asemănătoare, ce începeau tot cu niste vibraţii în gât, iar eu parcă înţepeneam (de obicei când mă aşezam seara la culcare). Dar am încercat să mi le reprim, fiindu-mi frică de moarte. Au trecut opt ani de atunci şi aş dori să-mi explicaţi dacă aceasta a fost o dedublare sau a fost un vis? Poate aş găsi răspunsul la dvs. pe site, dar am considerat că e mai bine ca întâi să vă descriu visul cu cuvintele mele, ca să nu fiu influenţată de ceea ce citesc acolo, urmând ca acuşi să mă apuc să văd ce scrie pe site…
 

…Îmi amintesc o emisiune TV în care Gregorian Bivolaru a fost „testat” de prezentator şi rugat să înfăptuiască ceva, o mică minune… iar el a spus telespectatorilor să se concentreze, că vor simţi o stare de fericire. Eram adolescentă pe atunci, dar ştiu că am simţit, tot aşa, nişte vibraţii pe coloană şi că am fost foarte, foarte fericită… ca şi cum aş fi râs o zi întreagă.

Vă mulţumesc că m-aţi ascultat!
Doamne ajută!

Axinte Petronela
 
*****
Trimite-ne şi tu relatări despre trăirile tale spirituale pe adresa redactie@yogaesoteric.net.  Cele mai frumoase scrisori de la cititori vor fi publicate pe site-ul nostru, iar relatările spirituale extraordinare vor fi premiate. 

Citiți și:

Teoria trezirii din somn

Cum să ai o experienţă de dedublare

yogaesoteric
21 octombrie 2011

 

 

Also available in: English

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More