Macul roşu, o plantă nu numai decorativă, ci şi curativă

Macul roșu de câmp (Papavere rhoeas) este o specie de mac care crește spontan decorând și înviorând cu roșul florilor sale lanurile de grâu, pajiștile, terenurile părăsite, fânețele, marginea drumurilor, începând din luna mai până la sfârşitul lunii iulie. Este o plantă sălbatică, anuală, ierboasă, ramificată, originară din zona Turciei, ce poate atinge până la un metru înălțime.

În greaca veche, numele macului este „rhoeas”, însemnând „roşu”. În limba latină, el este numit „papaver”, adică „mamelon”, o referire la sucul lăptos al macului. Mai este cunoscut și sub denumirea populară de mac iepuresc, macul cucului, mac păsăresc, mac sălbatic, măcuț, paparoane, pipiloare, pipaci. În Evul Mediu, macul era numit fumul pământului, datorită superstiţiei că fumul produs de arderea acestei plante avea darul de a alunga spiritele rele.

Urme de mac au fost descoperite în mormintele egiptene vechi de peste 3 000 de ani. În Grecia antică, macul era un simbol al fertilităţii, o amuletă de dragoste, iar planta era folosită ca un ameliorator al sănătăţii şi vigorii (inclusiv de către atleţii greci). Conform legendei, zeiţa Demetra a creat macul pentru a-i aduce alinare după pierderea fiicei ei, Persefona. Într-un alt mit, macul fusese făurit de către Hypnos, zeul somnului, tot pentru a alina durerea provocată zeiţei Demetra de lipsa fetei sale. Cei doi fraţi gemeni Hypnos şi Thanatos (Somnul şi Moartea) erau reprezentaţi purtând pe cap cununi din flori de mac sau având în mâini flori de mac. În literatura persană macul roșu este considerat floarea iubirii. Romanii credeau că macul poate fi folosit ca un remediu pentru rănile sufleteşti ale iubirii. Florile de mac au fost remarcate în timpul campaniilor lui Napoleon, pentru că înfloreau în jurul mormintelor proaspete ale soldaţilor, existând credinţa că aceştia răsăreau din sângele vărsat de către cei căzuţi în război. De altfel, macul a devenit un simbol al victimelor tuturor războaielor. Într-o expoziție ce a avut loc în anul 2014 la Turnul Londrei, în Anglia, ostașii morți în Primul Război Mondial au fost comemorați prin 888.246 de maci din ceramică.

Din antichitate, macului i-au fost atribuite unele proprietăţi medicinale. Hipocrate descria prin secolul 4 î.e.n. mai multe modalităţi de întrebuinţare a macilor, pentru inducerea somnului şi pentru ameliorarea stărilor de rău, în special a celor legate de digestie şi respiraţie. Dioscoride, Pliniu cel Bătrân și Galenus au reconfirmat şi adâncit cunoştinţele vremii despre mac. Pliniu relata că macul consumat în mari cantităţi „produce un somn ce poate ajunge până la moarte”.

Fitoterapia utilizează din macul de câmp doar petalele (paparoanele), deoarece, cu excepţia acestora, planta este toxică. Repetăm deoarece este important de reținut: doar petalele macului pot fi administrate în scop medicinal, restul componentelor fiind otrăvitoare. Petalele macului roșu de câmp se recoltează manual, petală cu petală, la începutul înfloririi, pe vreme cu soare, uscarea se face la umbră în spaţii bine aerisite, paparoanele fiind valoroase, atât din punct de vedere terapeutic, cât și material.
Prin prezenţa ponderată a alcaloizilor (unul dintre aceștia numit rhoeadină), petalele macului roşu de câmp prezintă efecte uşor sedative şi uşor hipnotice, antibiotice, emoliente, antitusive, sudorifice şi antitumorale.

Cele mai bune rezultate le oferă în cadrul tratamentelor împotriva afecţiunilor aparatului respirator şi a insomniei. Se recomandă administrarea în cantităţi foarte mici și nu se depășește doza de 2 grame pe zi. Petalele uscate se macină în pulbere fină și apoi se administrează sublingual (se țin sub limbă 15-20 de minute, apoi sunt înghițite cu puţină apă) de 1-4 ori pe zi, preferabil înainte de mese. Petalele florilor de mac sunt foarte eficiente în a trata tusea uscată şi răguşeala. În astmul bronşic alergic, în faza de debut, petalele de flori de mac sunt deosebit de benefice. Petalele de flori de mac sunt utile şi în caz de migrenă, dureri de cap, bronşită acută, laringită acută, angină pectorală şi gripă. De asemenea, ele au efecte sedative şi limitează nervozitatea, anxietatea şi emotivitatea. În afecţiunile nervoase, nu este recomandată asocierea petalelor de flori de mac cu alte plante sedative.

Migrena şi durerile de cap se pot trata și prin cure de câte două săptămâni cu tinctură din petale de flori de mac. Aceasta se administrează în doze de 15 picături, de două ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. Această tinctură se poate prepara cu ușurință acasă. Se folosesc 10 g de petale şi 500 ml de alcool de 70 de grade. Se toarnă alcoolul peste petale şi se lasă la macerat timp de 14 zile, la loc întunecos şi rece. După două săptămâni, tinctura de strecoară printr-un tifon şi se păstrează în sticluţe mici, închise la culoare. Înainte de fiecare utilizare se agită bine sticluţele.

O floare atât de frumoasă nu putea fi ignorată în tratamentele pentru frumuseţe. Loţiunea tonică din petale de flori de mac previne ridurile şi le este indicată celor cu piele uscată şi sensibilă. Se mai poate realiza un gomaj preparat cu petale de mac uscate. Se amestecă o lingură de fulgi de ovăz, o lingură de pudră de migdale, un pumn de petale de mac uscate şi sfărâmate şi o lingură de ulei de migdale dulci. Dacă ţi se pare prea gros amestecul, îl poţi subţia adăugând ulei de migdale dulci. Aplică pe faţă şi masează cu mişcări circulare, timp de câteva minute.

Preparatele din petale de flori de mac nu sunt recomandate femeilor însărcinate sau care alăptează şi nici copiilor mai mici de 7 ani.

Citiți și:

Florile vindecătoare

Sânzienele – planta ce ne pune în legătură cu sânzienele și care alungă cancerul
 

yogaesoteric
10 iunie 2016