Marea Britanie a ajuns în cel mai critic moment al istoriei sale. Se vor întoarce în vremurile în care nu aveau mâncare, căldură și locuri de muncă

Vremea trece și vremurile trec. Peste noi, prin noi, în noi și ne lasă gustul amar al întrebărilor fără răspuns. Întrebări care fără răspuns aduc și mai multe întrebări. Tot fără răspuns.

Vremuri întunecate, vremuri grele, vremuri încețoșate ca un nor negru ce se întinde peste oameni. A murit un monarh. Cu 70 de ani de domnie la activ. Bun sau mai puțin bun! Istoria reală, nu cea contrafăcută și cosmetizată, ne va spune care a fost realitatea. Poate noi nu o vom afla niciodată. Și poate este mai bine. Nu suntem în stare să privim adevărul. Nu avem nici dorința necesară și nici puterea de a-l accepta. Pentru că trăim în minciună. E mult mai comod.

A plecat o Autoritate, nu un monarh. Ea a reprezentat Autoritatea. Monarhia venea pe locul secund. Autoritatea de a opri în fașă lucrurile urâte și întunecate despre comportamentele unora. Apropiați. Autoritatea de a băga sub preș acțiuni oribile. Ale unui imperiu. Despre o împărțire a unei lumi apuse pe un șervețel. Cândva, în al Doilea Război Mondial. Când primul ei ministru a permis să se ridice o Cortină de Fier. Într-o Europă creștină! Când popoare întregi au fost aruncate la câini. Sovieticilor. A fost mai comod așa! A acceptat. Și și-a urmat drumul. Mulțumită!

Mulțumită de imperiul pe care-l moștenise și sub umbra căruia coloniile fuseseră „civilizate”! Un imperiu cu un braț lung și bine înarmat, numit SUA. Nu mai contează spolierea resurselor, înrobirea popoarelor, alinierea coloniilor la o politică a UK-ului. Importante au fost rezultatele. A început în vremuri cu o pușcărie-colonie penală, numită Australia (1788), se continuă peste vremuri cu două pușcării Australia și Canada (1763). Ăsta este rezultatul clar. Îl vedem toți astăzi.

Știm toți ce se petrece acolo. Nu vă întrebați de ce? De ce au fost girate ororile ce au avut loc în ultimii 2 ani și 7 luni în ținuturile acestea? Nu.

Sau aveți senzația că Autoritatea nu știa?

A urmat o Londră în care camerele de luat vederi sunt la tot pasul. Oamenii sunt urmăriți, scanați, evaluați în fiecare moment. Un control total! De ani de zile. Și vă întrebați de ce vi se spune că digitalizarea și lipsa intimității este viitorul. Pentru că în UK se face de ani de zile. Tot cu acceptul Autorității. S-a exportat pas cu pas. Cu un City financiar care dă tonul burselor din lume.

Migrația. A fost acceptată și cultivată în primul rând de UK. Metisarea a fost dorită și girată de toți primii miniștrii ai Autorității. UK în tot și toate. Brexitul a picat cum nu se poate mai bine! Ieși din UE pentru că știi ce urmează să se aleagă de Europa. Ceri Brexit, după care dai tonul la restricții, testări, înțepări, sancțiuni și politici sexuale de gen.

Nu ești în UE, dar faci legea. Nu ești în UE, dar obligi UE să sponsorizeze o mascaradă în Ucraina. Cu cine? Cu un alt fost imperiu. Cu care tu, UK, sigur ai înțelegeri pe sub masă, așa ca de la monarh la țar! Pentru că fiind majoritar, capitalul rusesc îți aduce beneficii. Majore! Și deschide uși. O ții langa cu binele Europei, dar o împingi în prăpastie cu unul nepieptănat de ani de zile. Susținut de tine, până în momentul în care îi ceri să se sacrifice pentru binele Coroanei. După care îl trimiți din nou în Ucraina.

UK a ajuns în cel mai critic moment al istoriei sale. A plecat o Autoritate. Prietenă cu Davoșii, cu Bilderbergii, cu toți psihopații omenirii. Viitorul rege al UK, împărtășește pe deplin ideile nebunilor. Oare de ce? Ca să fie sigur că urcă pe tron. Pe care și l-a dorit toată viața. Viitorul UK înseamnă viitorul Europei. Și al întregii lumi. Așa a fost mereu. Doar că totul s-a petrecut după o cortină grea, cu o mână de fier îmbrăcată în mănușă de catifea.

Englezii sunt într-un moment decisiv al existenței lor istorice. În lipsa oricărei Autorități, pentru că nu mai există, vor vedea cum vine nota de plată. Pentru toată politica de expansiune pe care au dus-o în timp. Vor avea de ales. În lipsa Autorității totul este permis. Se vor întoarce în vremurile în care nu aveau mâncare, căldură și locuri de muncă. Viața e rotundă.

Astfel că Europa cu un vârf de lance ca UK, se va întreba zadarnic: „Quo vadis, Domine”?

Vor fi nevoiți să aleagă între: Fă Revoluție! Sau Fă, Revoluție!

Altfel, toate bune!

Drum bun, Regină! După tine abia se va vedea Potopul!

Autor: Zoe Dantes

Citiți și:
Nu perfidul Albion, ci abjectul Albion
Sistemul colonial modern (I)

yogaesoteric
15 octombrie 2022