Material informativ privind acuzaţiile de punere în pericol a siguranţei naţionale aduse MISA de către SRI
În legătură cu implicarea total abuzivă şi ilegală a SRI în campania autorităţilor române împotriva MISA, punctăm următoarele aspecte:
La câteva zile după descinderile brutale din data de 18 martie 2004, reprezentanţi ai Serviciului Român de Informaţii şi şeful UM 0962 au declarat oficial că s-a monitorizat activitatea fostului deţinut politic Gregorian Bivolaru şi a Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut (MISA) aproximativ din 1995, întrucât s-a considerat că gruparea fondată de către acesta, ca şi el însuşi de altfel, desfăşoară activităţi de natură a leza siguranţa naţională a României.
Folosindu-se de acest fals pretext, SRI a declanşat o acţiune total ilegală care viza interceptarea tuturor convorbirilor lui Gregorian Bivolaru şi ale altor membri MISA, fiind desfăşurate şi alte activităţi specifice de monitorizare. Chiar brutalitatea şi violenţa percheziţiilor din martie 2004, când 300 de jandarmi şi procurori au luat cu asalt 16 locuinţe aparţinând unor yoghini, a fost justificată oficial prin informaţiile puse la dispoziţie de către SRI, conform cărora yoghinii urmau să riposteze violent.
Potrivit legii, SRI ar fi trebuit să se limiteze la înregistrarea convorbirilor care aveau legatură cu domeniul său strict de activitate, respectiv siguranţa naţională a României. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât art. 4 alin. 2 din Legea siguranţei naţionale a României statuează, în acord cu prevederile art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului că„nici o persoană nu poate face obiectul unei imixtiuni în viaţa sa particulară, în domeniul sau proprietăţile sale ori în corespondenţă sau comunicaţii, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale, dacă nu săvârşeşte vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o ameninţare la adresa siguranţei naţionale”, iar art.16 prevede, de asemenea, că „mijloacele de obţinere a informaţiilor nu trebuie să lezeze, în nici un fel, drepturile sau libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, viaţa particulară, onoarea sau reputaţia lor, ori să îi supună la îngrădiri ilegale. Orice persoană este protejată prin lege împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri. Cei vinovaţi de iniţierea, transmiterea ori executarea unor asemenea măsuri, fără temei legal, precum şi de aplicarea abuzivă a măsurilor de prevenire, descoperire sau contracarare a ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale răspund civil, administrativ sau penal, după caz”.
După patru ani de monitorizare ilegală a cursanţilor yoga, la data de 1 februarie 1999, Serviciul Român de Informaţii a sesizat în mod abuziv organele de urmărire penală cu privire la faptul că numiţii Roşu Camelia şi Roşu Petru, practicanţi yoga, coordonaţi nemijlocit de Gregorian Bivolaru, ar fi desfăşurat în perioada 1997-1998 activităţi care erau de natură a leza siguranţa naţională a României.
Prin declanşarea la sesizarea SRI a acestei anchete abuzive privind cercetarea unor infracţiuni împotriva siguranţei statului, s-a creat premeditat oportunitatea să se dispună, în conformitate cu dispoziţiile art.13 alin.2 din Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională, interceptarea convorbirilor telefonice ale domnului Gregorian Bivolaru şi ale unui mare număr de cursanţi yoga.
După verificări temeinice efectuate timp de aproape doi ani, în urma cărora nu s-a confirmat nici una dintre gravele acuzaţii făcute de SRI, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (PCAB) a închis ancheta şi a dispus în mod corect prin Rezoluţia nr.500/P/1999 din 30.10.2000 neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea unor infracţiuni privitoare la siguranţa naţională, infirmându-se astfel falsele acuzaţii aduse de SRI prin sesizările făcute.
Este de remarcat şi faptul că prin această soluţie, care arată nevinovăţia lui Gregorian Bivolaru şi a celorlalţi membri MISA cercetaţi, dispărea efectiv aşa-zisa „justificare legală” a autorizării interceptărilor convorbirilor telefonice ale cursanţilor yoga.
Totuşi monitorizarea yoghinilor MISA a continuat în mod ilegal, şi de aceea, ulterior, în urma unor noi presiuni de natură politică exercitate ca urmare a acestei incomode soluţii, SRI face o nouă sesizare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ) la data de 27.05.2002. Astfel, în dispreţul soluţiei legale din data de 30.10.2000, PÎCCJ dispune la data de 14.06.2002, prin Rezoluţia nr.2038/P/2002, infirmarea primei soluţii de neîncepere a urmăririi penale şi reluarea cercetărilor pentru săvârşirea de infracţiuni ce aduc atingerea siguranţei naţionale.
Şi de această dată însă, prin Rezoluţia nr.500/P/1999 din 07.04.2003, PCAB constată în mod corect că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor cercetate şi dispune prin urmare din nou soluţia de neîncepere a urmăririi penale, infirmându-se şi de această dată acuzaţiile false aduse de SRI.
Procurorul General al PCAB, George Bălan, a infirmat însă în mod abuziv şi total nelegal prin Ordonanţa nr.500/P/1999 din 12.02.2004 şi cea de-a doua soluţie legală de neîncepere a urmăririi penale, dispunând continuarea cercetărilor privind săvârşirea de infracţiuni contra siguranţei statului.
Această atitudine a Parchetului, de a redeschide la presiunile SRI o anchetă care a mai fost deja finalizată de două ori este în sine un argument suficient de puternic pentru demonstrarea discriminării şi abuzurilor la care sunt supuşi practicanţii yoga în România. Este uimitor că Parchetul dispune redeschiderea unei cauze cercetată deja şi soluţionată prin „neînceperea urmăririi penale” doar la sesizarea SRI. Aceasta arată în mod evident că în România ne confruntăm şi în prezent cu structurile de tip comunist, în care SRI este nu numai o instituţie cu rol de informare, dar şi o instituţie care deţine şi o evidentă putere de decizie, întrucât sesizările sale au caracter „obligatoriu”.
Nu putem afirma decât că este extrem de grav că în România, ţară în care se doreşte integrarea într-o Europă unită şi democratică, dreptul constituţional al individului la exprimarea liberă a opiniilor personale privind orice aspect al vieţii sociale, este în mod grav încălcat, exercitarea lui fiind considerată în mod abuziv un atentat la siguranţa naţională.
Arătăm totodată că angajaţi din cadrul SRI au făcut afirmaţii calomnioase cu privire atât la Asociaţia MISA, cât şi la unii membri ai acesteia, deşi – din informaţiile obţinute din presă – nu exista un raport definitivat despre MISA şi membrii ei, activităţile de strângere de informaţii fiind în curs de derulare, şi deşi nici unul dintre membrii şi simpatizanţii Asociaţiei noastre nu a fost judecat sau condamnat definitiv şi irevocabil pentru vreuna din infracţiunile ce fac obiectul “informării” mass-media din surse SRI.
Considerăm că SRI a încălcat în mod flagrant prevederile legale, lansând un veritabil ATAC PSIHOLOGIC împotriva Şcolii noastre de yoga şi a cursanţilor ei, dezinformând presa şi organele de anchetă în mod repetat şi lansând acuze grave, calomnioase împotriva noastră prin intermediul presei.
De asemenea, considerăm că această acţiune a SRI face parte dintr-un plan mai amplu al acestui serviciu care, împreună cu unităţi specializate de strângere de informaţii din cadrul Ministerului Administaţiei şi Internelor, în speţă unitatea militară 0962 condusă de Virgil Ardeleanu, au desfăşurat de-a lungul timpului activităţi de veritabil spionaj cu privire la Asociaţia MISA şi la membrii şi simpatizanţii acesteia, încălcându-se astfel în mod extrem de grav drepturi fundamnetale ale omului, respectiv dreptul la intimitate şi dreptul la viaţă privată, şi creându-se anumite situaţii discriminatorii cu privire la practicanţii yoga din România.
În acest sens, am remarcat cu uimire cum SRI caută să pună în aplicare un plan de limitare a dezvoltării Asociaţiei noastre şi a numărului de persoane care doresc să urmeze cursurile pe care le organizăm, prin acţiuni directe de intimidare şi ameninţare şi prin crearea unui baraj mediatic abil construit prin metode de dezinformare publică menit să îi îndepărteze pe cei care doresc să practice yoga.
Amintim doar momentul de acum şase ani, când la Sala de Conferinţe de la Palatul Copiilor, directorul acestei săli a fost ameninţat de persoane care făceau parte din SRI să nu mai permită a se ţine conferinţa de deschidere a cursului de yoga MISA, pentru a se bloca astfel deschiderea noului an de curs.
Asemenea acţiuni ce tind să lezeze dreptul de exprimare, dreptul la asociere liberă, dreptul de a practica liber o anumită disciplină, încalcă în mod grav drepturile omului şi constituie un imens abuz din partea SRI.
În Anexa acestui material se găsesc o selecţie de titluri şi citate din articole apărute în presă, care se constituie în argumente în favoarea dovedirii existenţei campaniei de presă furibunde orchestrate chiar de persoane din cadrul SRI, dar şi din cadrul Unităţilor specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, care au lansat periodic calomnii şi acuze defăimătoare la adresa Şcolii de yoga MISA, precum şi a unuia dintre fondatorii acesteia, domnul Gregorian Bivolaru.
SRI nu a dezminţit niciodată public toate aceste minciuni ce se defineau de către reporteri ca fiind „din sursă SRI”, în condiţiile în care aceste categorii de „ştiri” depăşeau cu mult conţinutul obişnuitelor comunicate ale agenţiilor de presă. Conform principiului „cine tace, consimte” este evident că şi SRI a consimţit tacit că este sursa lor, validândându-le astfel prin lipsa totală de reacţie şi prin neinfirmarea lor.
“MISA a fost obiectul unei anchete nefinalizate şi a unor rapoate ale SRI şi ale Crimei Organizate”, se specifică în articolul din 20 martie 2004 din Evenimentul Zilei semnat de Georgeta Ghidovat şi Christian Levant.
Într-un alt articol din Jurnalul Naţional – „Secta MISA – sex şi droguri”, semnat Mirona Pasa şi Ion Alexandru, se precizează de către Virgil Ardelean, şeful Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă a MAI că: “ofiţerii din subordinea sa au identificat 24 de organizaţii şi grupări care, prin activitatea pe care o desfăşoară în România, nesocotesc prerogativele statului de drept şi valorile democraţiei. Organizaţiile în cauză sunt conduse de persoane denumite lideri, guru, şefi sau discipoli şi “coagulează conştiinţe pentru a le manipula şi distorsionează personalitatea umană”.
Ceea ce este revoltător este faptul că în toată această campanie de distrugere a Şcolii de yoga MISA, se percheziţionează 16 locuinţe, se bulversează toată viaţa privată a sute de oameni (ridicându-se tone de bunuri şi audiindu-se cu încălcarea dispoziţiilor procedurale zeci de persoane) şi sunt fabricate dosare în care sunt învinuite zeci de persoane fără a exista probe împotriva lor.
În fapt, ne aflăm în faţa unei monitorizări ilegale, de peste 16 ani, bazate pe considerente discriminatorii legate de convingerile filosofice şi religioase ale unor cetăţeni români care nu fac decât să practice în mod paşnic yoga, monitorizare căreia i s-a creat o aparenţă de legalitate, prin invocarea aşa-zisei apărări a siguranţei naţionale. Caracterul profund ilegal si nedemocratic al supravegherii a mii de persoane, ascuns în spatele unor infracţiuni imaginare şi nedovedite (nici după cheltuirea a milioane de euro din banii publici) a fost sesizat atât de către magistraţii Curtii Supreme a Suediei, care au respins cererea de extrădare a lui Gregorian Bivolaru formulată de statul român, cât şi de către Guvernul Suediei, care i-a acordat acestuia statut de refugiat pentru considerente politice.
Din toate articolele apărute în presa din momentul descinderilor din luna martie 2004, ne frapează un amănunt semnificativ: faptul că majoritatea surselor afirmă că SRI a indicat Parchetului faptul că la MISA au loc infracţiuni ce privesc trafic de droguri şi prostituţie.
Evident că participarea celor 20 cadre din cadrul SRI din data de 18 martie 2004, aşa cum informează ziarele vremii, arată atât implicarea SRI cât şi un grav abuz de putere. Deşi, în urma monitorizărilor efectuate de cadrele sale, SRI cunoştea faptul că în locuinţele yoghinilor nu se face trafic de droguri şi prostituţie, totuşi acest serviciu a furnizat Parchetului informaţii false în acest sens, pentru a-i determina să organizeze acţiuni de o violenţă fără precedent în România. Practic SRI a pus la cale toată această înscenare cu scopul evident de a denigra MISA, de a o desfiinţa prin forţă şi intimidare, prin teroare, prin violenţă şi ameninţare. Ura şi violenţa cu care s-a acţionat împotriva cursanţilor yoga ne aduce aminte de prigoana împotriva intelectualităţii române din perioada comunistă.
Precizăm că acuzele iniţiale formulate pe baza informaţiilor de la SRI au fost de trafic de droguri şi prostituţie, iar apoi au fost retrase întrucât nu s-au descoperit astfel de activităţi ilegale în locuinţele yoghinilor. De altfel, toţi cei găsiţi în acele imobile percheziţionate în data de 18 martie 2004 au fost imediat la Institutul de Medicină Legală şi au realizat teste anti-drog si s-a descoperit ca nici una dintre acele persoane nu consumase droguri.
Rezultatul deosebit de periculos şi distructiv pentru membrii şi simpatizanţii MISA al acţiunilor întreprinse de către SRI împotriva acestora constă în principal în:
– inducerea unei stări de teamă, de frică în rândurile persoanelor care practică yoga la cursurile MISA;
– discriminarea acestor persoane de către populaţia care fiind instigată de către angajaţi ai SRI, în special prin intermediul presei, marginalizează şi discriminează practicanţii de yoga, precum şi oprobiul public la care sunt supuşi practicanţii yoga, atât în familie cât şi în societate datorită calomniilor de tot felul răspândite la adresa lor;
– anchetele penale ilegale şi abuzive care au fost declanşate cu sprijinul şi susţinerea SRI-ului şi care în continuare aduc un prejudiciu enorm, atât din punct de vedere material cât şi din punct de vedere moral Asociaţiei noastre şi practicanţilor yoga din România.
18 mai 2006
yogaesoteric