MEMORIU adresat Procurorului General Ilie Botoş – mai 2005

Domnule Procuror General,  

Subsemnatul, Trandafir Claudiu, vicepreşedinte al Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut (M.I.S.A.) sunt considerat, la comanda unor interese obscure, învinuit în dosarul nr. 6D / P / 2004 al Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bucureşti, împreună cu alte 18 persoane.

Vă rugăm respectuos să aprobaţi cererea noastră de stopare a tuturor abuzurilor şi închiderea dosarelor făcute împotriva Şcolii de Yoga M.I.S.A. Cerem aceasta întrucât am constatat în numeroase rânduri caracterul lipsit de obiectivitate şi chiar vădita rea intenţie cu care s-au desfăşurat cercetările în acest caz.

Vom urmări să vă supunem atenţiei o serie întreagă de inadvertenţe, ilegalităţi, abuzuri şi mai ales mistificări, evidente denaturări ale adevărului, care se întâlnesc în aceste dosare. Imaginea generală pe care nenumăratele aşa-zise infracţiuni o generează este una pur şi simplu monstruoasă, care incită la o aspră incriminare, şi constatăm că nu este prezentat câtuşi de puţin adevărul cu privire la Şcoala de Yoga M.I.S.A., la activitatea şi idealurile sale.

Scopul acestui memoriu este şi acela de a vă prezenta câteva dintre concepţiile şi idealurile tradiţionale ale spiritualităţii orientale, care stau la baza şcolii noastre de yoga, pentru ca o serie întreagă de aspecte invocate în cadrul anchetei să fie înţelese în sensul lor real.

Am constatat existenţa unei strategii perfide a procurorilor, încă din momentul în care s-au dispus percheziţiile din 18 martie 2004. Nu ne referim acum la metodele abuzive care s-au aplicat cu această ocazie, în legătură cu care am protestat, aproape fără nici un rezultat, în numeroase rânduri, ci la faptul că percheziţia a vizat în acelaşi timp atât case în care locuiau, în mici comunităţi, practicanţi yoga (aşezăminte denumite în mod tradiţional ashram-uri), cât şi două imobile, sedii de firmă în care se ştia că se desfăşoară activităţi de tip videochat. Asocierea dintre micile comunităţi de yoghini (ashram-uri) şi cele două locaţii în care anumite persoane (dintre care unele nici măcar nu mai practicau yoga în cadrul cursurilor noastre în acel moment) desfăşurau activităţi de tip videochat este evident forţată şi tendenţioasă. Aşa cum s-a putut constata şi în cadrul percheziţiilor, în cadrul ashram-urilor nu se desfăşoară activităţi videochat şi de altfel nici o activitate de profil economic, deoarece preocupările şi în general viaţa într-un astfel de aşezământ au un pronunţat caracter spiritual.

După acele intervenţii şocante şi persecuţii umilitoare îndrepate împotriva unor oameni complet nevinovaţi, yoghinii au asistat neputincioşi la un alt şir de mistificări pline de cinism. Pe baza filmărilor puse la dispoziţie de procurori ai Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, mass-media a afirmat că în locuinţele yoghinilor (ashram-uri) se desfăşurau activităţi de videochat şi se consumau droguri. În urma acestor afirmaţii complet neadevărate, zeci de persoane din cele care locuiau în aceste case au decis să meargă la Institutul Medico-legal şi au făcut probe de analiză a sângelui şi au dovedit prompt prin aceasta că ei nu s-au drogat niciodată. Aceasta a reprezentat o altă acţiune dezonorantă, pe care yoghinii în aceste împrejurări au realizat-o, deşi ştiau foarte bine că nu au absolut nici o vină.

Pe de altă parte, chiar şi acuzaţiile care sunt aduse acelor cursanţi yoga care deţineau asemenea firme de videochat au fost exagerate şi făcute să apară drept infracţiuni deosebit de grave, deşi ele în general, cel puţin în momentul de faţă, în România, nu sunt văzute şi tratate astfel. Şcoala de Yoga M.I.S.A. a afirmat în repetate rânduri, în toată această perioadă, că dacă există cursanţi yoga care, în viaţa lor privată, au realizat acţiuni care încalcă legile statului, aceştia trebuie în mod evident să răspundă pentru faptele lor. Dar nu putem fi de acord cu mistificările nenumărate care s-au făcut la adresa lor şi cu circumstanţele agravante legate de faptul că aceştia practică yoga. De altfel, tot ca o expresie a discriminării la care au fost supuşi practicanţii cursului de yoga, vă informăm că absolut toate firmele celor ce figurează a fi cursanţi yoga au fost verificate în decursul acestui an de către Garda Financiară cu o mare asiduitate şi mai ales s-au căutat orice fel de legături între acestea şi M.I.S.A..Nu ne propunem să fim avocaţii sau susţinătorii celor care au deţinut activitaţi de tip videochat, dar atâta vreme cât într-un ziar precum Săptămâna Financiară Nr.11 din 16.05.2005 se dau indicaţii complete despre cum să fie demarată o astfel de afacere şi chiar sunt oferite adresele unor astfel de site-uri din România, putem deduce că o astfel de activitate este cel puţin tolerată, mai ales atâta vreme cât sunt achitate obligaţiile financiare către stat.

În conformitate cu un cod tradiţional de reguli morale şi etice yoghine (denumit Yama şi Niyama), o serie de principii morale care dacă sunt încălcate fac ca respectiva persoană să devină incompatibilă cu statutul de yoghin şi ca atare, în funcţie de gravitatea problemei, ea este suspendată pentru o perioadă de mai mulţi ani sau chiar este exclusă definitiv de la cursurile de yoga ale Şcolii M.I.S.A.. Printre aceste fapte reprobabile enumerăm violenţa fizică, furtul, înşelăciunea, prostituţia, consumul de droguri. Acest aspect este cunoscut de către toţi cursanţii yoga. Prin urmare, în cazul în care am fi aflat că anumite persoane practică prostituţia, ele ar fi fost imediat excluse din cadrul şcolii de yoga.  Cunoaştem profilul moral al celor care practică yoga, ce sunt motivaţi în primul rând de anumite idealuri spirituale şi de aceea tindem să credem că nu a existat nici un astfel de caz, ba mai mult, putem afirma că faptul că o persoană practică yoga reprezintă o veritabilă garanţie morală.

În ceea ce priveşte Karma Yoga, acesta este un concept tradiţional oriental complex, care poate fi înţeles cu adevărat – aşa cum afirmă în această direcţie şi Mircea Eliade – decât în măsura în care această formă de yoga este practicată efectiv. Interpretările reducţioniste şi denaturate ale anchetatorilor cum că ar fi un fel de muncă neretribuită sau şi mai grav, „spălare de creiere” în care oamenii sunt obligaţi să-şi doneze bunuri sau să muncească în folosul unor membrii M.I.S.A. care îi trafichează, sunt de-a dreptul revoltătoare şi nu au absolut nici o legătură cu faptele şi cu convingerile noastre. Prin urmare, Karma Yoga este în primul rând o stare de spirit în care o persoană realizează acţiunile zilnice având drept motivaţie dragostea de oameni, armonia cu întregul mediu înconjurător, iubirea de Dumnezeu. De aceea, în măsura în care aceste persoane au trăit astfel se poate spune că au practicat Karma Yoga, aceasta fără să implice absolut în nici un fel obligativitatea de a dona banii câştigaţi individual sau prestarea unei munci forţate. Ştim că există în dosar câteva declaraţii care afirmă altfel, dar nici nu ne surprinde aceasta, în condiţiile în care anchetatorii au desfăşurat cu obstinaţie, timp de un an, o veritabilă vânătoare a tuturor celor care sunt împotriva cursului de Yoga, datorită unor percepţii personale eronate sau pentru că au fost excluşi ca urmare a unor abateri de genul celor menţionate anterior. Având în vedere că de-a lungul timpului la cursurile Şcolii de Yoga M.I.S.A. s-au perindat zeci de mii sau poate chiar mai mult de o sută de mii de persoane, mărturisim că nu ne surprinde existenţa câtorva oameni care şi-au manifestat ura şi răutatea în declaraţiile incriminatoare, incorecte şi uneori chiar false pe care le-au făcut. Dar dacă caracterul meschin şi subiectivismul acestor oameni nu poate fi condamnat decât într-o mică măsură, căci ţine de răutatea şi minciuna în care au ales ei să trăiască, nu acelaşi lucru se poate spune despre organele judiciare care aveau şi au datoria să realizeze o anchetă obiectivă şi să se intereseze cu imparţialitate de activitatea şi de ce nu chiar de viziunea spirituală şi concepţiile yoghine străvechi ce stau la baza ideologiei Şcolii de Yoga M.I.S.A.. Aceasta ar fi putut să o afle în primul rând de la miile de practicanţi care continuă să urmeze aceste cursuri, pentru simplul motiv că ştiu foarte bine care este adevărul şi pentru că practica yoga le conferă nenumărate rezultate benefice atât la nivel fizic, cât şi în plan emoţional, mental şi spiritual. Astfel se explică de ce atât de mulţi oameni continuă să practice yoga, în pofida intimidărilor şi a umilirilor la care au fost supuşi. Această apropiere de cursanţii yoga era absolut necesară, dacă se dorea cu onestitate înţelegerea veritabilului fenomen social pe care yoga în general şi Şcoala de Yoga M.I.S.A. l-au declanşat în România, precum şi motivul pentru care ea este atât de apreciată în multe ţări din întreaga lume. S-a preferat însă căutarea obsesivă a tuturor detractorilor, bârfitorilor, calomniatorilor, ingraţilor, a celor excluşi de la cursurile de yoga pentru că au furat sau au făcut excrocherii. Mai mult decât atât, pentru declaraţiile făcute, unii dintre ei sunt sfătuiţi  de procurori să se constituie în părţi vătămate. Astfel, anchetatorii îi incită să se constituie în părţi civile şi să ceară ceea ce nu li se cuvine doar pentru a-i motiva într-o manieră abjectă de a da declaraţii incrimtoare la adresa M.I.S.A. şi a noastră personal, creându-le convingerea că pentru toate acestea se vor alege cu mari sume de bani. Anchetatorii astfel au urcat în mod artificial valoarea pretinselor prejudicii la sume colosale tocmai pentru a putea acapara toate bunurile practicanţilor yoga, ale M.I.S.A. şi ale TARA (Fundaţia de terapii naturiste şi yoga).

Pentru a înţelege caracterul abominabil al unui astfel de proces de intenţie, să ne imaginăm cum ar arăta un dosar instrumentat împotriva Bisericii Ortodoxe Române, în care timp de un an procurorii ar strânge şi ar lua în consideraţie numai declaraţiile calomniatorilor, a preoţilor caterisiţi, a celor care au fost excluşi din mănăstiri etc.

În acest context, referitor la profilul moral al acestor aşa-zişi martori ai acuzării, putem oferi câteva referinţe semnificative şi putem dovedi în cadrul procedurilor judiciare profilul lor moral îndoielnic.

Acuzaţiile de aşa-zis trafic de persoane şi crimă organizată se referă de fapt la presupusa exploatare a celor 7 martori escroci de către cele 19 persoane acuzate. În acelaşi timp însă există sute, poate mii de practicanţi care pot depune mărturie despre ajutorul oferit de ei de bună voie şi dezinteresat în folosul comunităţii yoghine, ca expresie a unor credinţe şi idealuri comune. Cu privire la persoanele învinuite în dosar că ar fi traficat şi deci ar fi profitat de munca celorlalţi s-ar fi putut afla că mulţi dintre aceştia sunt printre cei care au desfăşurat cu cea mai mare dăruire şi abnegaţie eforturi dezinteresate, motivate doar de idealurile spirituale la care au aderat. Totodată, procurorii, în abuzul revoltător pe care îl realizează prin această acţiune dictatorială, nu au administrat nici un fel de probe, obligatorii în orice cercetare penală, care să stabilească legătura de cauzalitate dintre plângerile părţilor vătămate şi persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost sechestrate imobilele. Printre cei 19  învinuiţi există unii care nu au avut niciodată o discuţie personală sau care nici măcar nu i-au cunoscut pe vreunul dintre cei care cer în momentul de faţă despăgubiri.

            Un alt element care evidenţiază modul tendenţios în care s-a realizat ancheta, ţine de faptul că absolut tuturor martorilor din dosar li se cere să declare (în cazul în care nu aveau gratuitate la aceste cursuri), că au plătit taxa la cursul de yoga fără să primească chitanţă. În realitate, încasările se făceau conform unor reglementări perfect legale. Activitatea contabilă a M.I.S.A. a fost verificată în nenumărate rânduri şi dacă acest mod de evidenţă a fost acceptat de Administraţia Financiară, este evident că prin aceasta nu s-a comis nici o ilegalitate. Ştiind foarte bine aceasta, anchetatorii, dacă ar fi fost cu adevărat obiectivi, nu ar mai fi avut de ce să insiste la declaraţia fiecărui martor asupra acestui aspect. Ceea ce procurorii vor să sugereze în mod insidios prin acest paragraf, care este nelipsit din declaraţiile fiecărui martor, este că taxele la cursurile de yoga se încasau fără a exista o evidenţă legală, ceea ce este însă complet fals.

Acuzaţii foarte grave precum „traficul de persoane realizat în cadrul unui grup infracţional organizat” au ajuns să reprezinte de fapt pretextul şi justificarea pe baza cărora s-au făcut şi se fac în continuare grave abuzuri. Faţă de astfel de acuzaţii se ajunge foarte uşor să se considere justificate chiar şi cele mai draconice măsuri. Totuşi, legea invocată, art. 12 al.1 şi al.2 lit.a coroborat cu art. 2 al.2 lit. b din Legea nr.678/2001, nu are nici o legătură nici cu activitatea şi nici cu felul în care se desfăşoară activitatea Şcolii de Yoga M.I.S.A.

Art12: (1)Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persone, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2)Traficul de persoane, săvârşit în următoarele împrejurări:

a) de două sau de mai multe persoane împreună se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

 Art.2 al.2 lit.b:

Prin exploatarea unei persoane se înţelege: ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire.

            Este interesant de remarcat faptul că deşi anchetatorii au vehiculat ideea că traficul de persoane are la bază exploatarea prin efectuarea unor munci neretribuite acuzaţia care este adusă celor 17 învinuiţi, se referă la exploatarea unor persoane, în care termenul de exploatare, este înţeles în conjunctura de faţă conform Art.2 al.2 lit.b. ca fiind ţinerea  în stare de sclavie sau folosirea altor procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire.

O astfel de acuzaţie nu poate fi însă susţinută nici măcar de cele mai incriminatorii declaraţii din dosar. Din câte ştim, nimeni nu a declarat o asemenea minciună şi oricum, este de domeniul evidenţei că nu s-au produs asemenea infracţiuni, iar în legătură cu aceasta pot depune mărturie toţi cei de bună credinţă care au locuit sau locuiesc în aceste clădiri. Chiar dacă am presupune prin absurd că aceasta este premiza de la care pornesc procurorii ancheta, ne întrebăm cum pot fi acuzaţi cei 19 învinuiţi că au ţinut în stare de sclavie sau de aservire pe cele 7 aşa-zis victime, atâta vreme cât nici măcar în propriile lor declaraţii şi plângeri nu figurează asemenea acuze. Totuşi, în pofida acestor evidenţe, împotriva celor 19 „învinuiţi” fără acuzaţii au fost luate deja măsura preventivă de obligare de a nu mai părăsi teritoriul României şi de asemenea, pe acelaşi temei au fost sechestrate, într-un mod cu totul inexplicabil, 70 de imobile. Acest fapt prin sine însuşi face inutile orice alte discuţii cu privire la această temă.

Nici în legătură cu modalităţile prin care se ajunge să se realizeze această presupusă exploatare de persoane, modalităţi definite în Art. 12 al.1, nu există vreo declaraţie a unora dintre cele 7 victime care să facă referire la ameninţare, violenţă sau la alte forme de constrângere, răpire, înşelăciune, abuz de autoritate sau la faptul că s-a profitat de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.

Referitor la ideea de „abuz de autoritate” care ar putea fi invocată, menţionăm că aceşti oameni au venit de bună voie din provincie solicitând ei înşişi, fiind în deplină cunoştinţă de cauză, să locuiască într-unul din ashram-uri şi să practice diferite forme de yoga, printre care şi Karma Yoga. Toate aceste forme de yoga reprezintă expresia unor ideologii şi concepţii despre viaţă la care, în funcţie de propriile valori şi aspiraţii, aderi sau nu. Cei care s-au decis să practice o anumită formă de yoga o vor face, fără să fie nevoie de existenţa unei persoane care să îi determine să facă aceasta. Ceea ce vrem să spunem este că de fapt fiecare concepţie îşi are autoritatea prin ea însăşi, şi exact aşa cum ar fi aberantă ideea de abuz de autoritate în urma căruia o persoană ar ajunge să fie constrânsă să practice Hatha Yoga (o formă de yoga în care accentul se pune pe posturi corporale şi pe anumite forme de respiraţie), Jnana Yoga (o formă de introspecţie meditativă), Bhakti Yoga (yoga iubirii faţă de oameni şi a devoţiunii faţă de Dumnezeu) – şi aici exemplele ar putea continua în legătură cu toate formele de yoga – tot astfel ar fi absurd să vorbeşti despre „abuz de autoritate” în cazul practicii Karma Yoga.

În plus faţă de toate acestea, Art. 16 din legea 678/2001 stipulează: „Consimţământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului”. Din cele 5 posibile forme de exploatare pe care legea 678 le defineşte în Art.2 al 2, literele a-e, este evident că acest consimţământ nu poate fi luat în discuţie decât în cazul al.2 literele c,d şi e (prostituţie, prelevare de organe, alte asemenea activităţi) şi este imposibil de imaginat în cazul al.2 literele a şi b (executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat şi ţinerea în stare de sclavie) pentru că ar intra în contradicţie cu însăşi definiţia care este dată în aceste cazuri exploatării de persoane. Deci infracţiunile de trafic de persoane prin exploatarea acestora prevăzute la al.2, literele a şi b exclud prin definiţie consimţământul persoanei.  Dar în toate cazurile pe care le invocă aşa-zisele victime este indubitabil că a existat consimţământul acestora.

Anchetatorii au urmărit să vehiculeze ideea că cei care realizează Karma Yoga sunt de fapt constrânşi sau influenţaţi, (eventual în baza unui abuz de autoritate, despre care am arătat că în cazul practicii yoga autentice nu poate să existe) să presteze diferite servicii. În realitate, noi toţi cei care integrăm în existenţa noastră această formă de yoga, o considerăm o expresie a propriilor noastre convingeri şi idealuri şi credem că prin aceasta suntem chiar mult mai liberi decât în cazul în care scopul acţiunilor noastre ar fi numai dobândirea de bani sau dorinţa de afirmare. Devotamentul pentru un ideal spiritual sau pentru o idee nobilă, aspiraţia sinceră de a pune în slujba celorlalţi, în mod necondiţionat, propriul potenţial creator,  reprezintă cu siguranţă năzuinţe care înnobilează fiinţa umană şi o eliberează de obsesia, care a devenit uneori atât de decadentă, a intereselor meschine exclusiv materiale. Prin urmare, conform unor concepţii străvechi, care ţin de tezaurul de înţelepciune al acestei planete, Karma Yoga nu constrânge, nu înlănţuie şi nu iluzionează fiinţa umană ci din contră, o face mai liberă şi mai conştientă.

În ultima perioadă, la postul de televiziune ProTV au fost difuzate ştiri în legătură cu sechestrarea celor 70 de imobile. Nu vom face referire la acestea decât în măsura în care acestea evidenţiază anumite puncte de vedere ale anchetatorilor, deoarece este evident că jurnaliştii nu ar fi putut formula  asemenea opinii legate de probele din dosar. O ştire prezenta o aşa-zisă înregistrare video de ultimă oră pe care un practicant yoga i-a trimis-o lui Gregorian Bivolaru în Suedia, în care îi cerea anumite sfaturi în legătură cu o casă din localitatea Şirnea. În realitate, această înregistrare a fost făcută în vara anului 2003 şi a fost confiscată, împreună cu nenumărate alte obiecte cu caracter personal sau intim, odată cu percheziţiile abuzive şi ilegale din 18 martie 2004. Evident, acest aspect este cunoscut foarte bine de procurorii care, printr-un alt act ilegal, de încălcare a procedurilor, au oferit mass-mediei această casetă video exact acum, odată cu decizia de a se pune sechestru pe cele 70 de imobile. A furniza în vedera prezentării pe posturile de televiziune o înregistrare video veche de doi ani drept un document „de ultimă oră”, aceasta ca o presupusă pledoarie a acuzării făcută în mod discret de către procurori, deşi în realitate acel document nu conţine absolut nimic incriminator, reprezintă nu numai un act de neprofesionalism şi chiar ilegal, ci şi un gest de mare cinism şi un act de manipulare prin presă a opiniei publice. Aceasta reprezintă şi o violare a prevederilor art.10 din Convenţia Europeană, fiind în fapt o formă de prezentare a unor informaţii eronate masmediei de către organele judiciare în scopul denaturării adevărului şi a influenţării atât a opiniei publice cât şi a magistraţilor în instrumentarea acţiunilor penale, în scopul acuzării şi împotriva adevărului. Acest fapt este simptomatic pentru felul în care se realizează întreaga anchetă împotriva practicanţilor yoga, cu toate mistificările ei. Ce a reieşit totuşi foarte clar din această înregistrare, deşi ar putea părea la prima vedere nesemnificativ, este faptul că există practicanţi yoga care se decid să cumpere imobile în scop personal sau pentru a le pune, într-un mod complet dezinteresat şi la dispoziţia altor cursanţi yoga, iar aceasta nu poate reprezenta o infracţiune, cu atât mai puţin o infracţiune gravă care să necesite confiscarea imobilului. Chiar dacă yoghinii au devenit la ora actuală grupul cel mai defavorizat şi discriminat din România, ei sunt totuşi cetăţeni ai acestei ţări şi conform Constituţiei dreptul la proprietate le este garantat, în pofida dorinţei “tainice” a procurorilor Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel Bucureşti  de a anihila complet Şcoala de Yoga M.I.S.A. prin confiscarea tuturor proprietăţilor acesteia. 

Suntem conştienţi că toate aceste ilegalităţi, exagerări şi denaturări ale adevărului pe care le întâlnim în cadrul anchetei sunt făcute în efortul de a găsi o justificare pentru lipsa de profesionalism şi pentru abuzurile care au caracterizat descinderile din 18 martie 2004. Pe de altă parte, realizăm că deşi adevărul este de partea noastră, puterea organelor de anchetă poate cu uşurinţă să subjuge adevărul. Este o constatare cu caracter destul de general, ce ţine de realitatea tristă a unei ţări ce târăşte încă după ea mentalităţi absolutiste, conform cărora puterea ajunge să înrobească adevărul, în loc să îl slujească. Cei care practică yoga, au realizat însă ce forţă excepţională este iertarea, chiar şi a celor care ne-au făcut atât de mult rău. De aceea, în cazul în care începând de acum vor înceta toate abuzurile îndreptate împotriva Şcolii de Yoga M.I.S.A., iar anchetarea aspectelor care sunt neclare în cazul unora dintre practicanţii yoghini va fi continuată de alţi procurori, total obiectivi, suntem hotărâţi de comun acord să retragem absolut toate plângerile făcute împotriva procurorilor. Este o promisiune de onoare pe care ne-o asumăm şi pe care ne-o vom respecta. În definitiv, scopul nostru nu este să ne răzbunăm pe cineva, indiferent cât de mult rău ne-au făcut, ci să putem practica yoga cu adevărat liber în România.  

Cu deosebită consideraţie, 
Claudiu Trandafir
Vicepreşedinte MISA

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More