Menhirii, cărările spiritelor



Colonne du Nord sau menhirul din Locmariaquer, Franța, dominând peisajul de șes, magnific prin cei 20 de metri înălțime a fost, fără îndoială, cel mai mare și mai impunător monument din această clasă.

Dimensiunile și prelucrarea menhirului sunt, desigur, o taină în sine, acesta având o secțiune elipsoidală cu diametrele de doi și respectiv patru metri, iar greutatea totală este de 350 tone.

Motivele poziționării menhirului nu au fost elucidate, la fel ca și destinația acestuia, teoriile contrazicându-se reciproc și mergând de la simbol al fecundității, simbol falic, ceas solar, punct de orientare pentru corăbii, piatră de hotar și până la obiect cu semnificație de cult.

După unii cercetători, menhirul a fost unul dintre cele mai misterioase puncte de contact, a fost poate unul dintre conductorii cu rol de releu prin care ultrasunetele, undele electromagnetice sau magnetice erau captate și transmise mai departe într-o rețea energetică sau poate utilizate local în scopuri medicale, poate pentru anumite forme de comunicare.

Energiile puternice captate din subsolul amplasamentului și confruntate într-un moment anume cu o descărcare electrică de o forță și o intensitate ieșite din comun au condus, se pare, la spargerea menhirului în patru părți. Numai înfruntarea energiilor subterane imense cu altele la fel de mari provenite din ionizarea atmosferică putea să constituie cauza unui asemenea fenomen distructiv.

Cota de probabilitate ca menhirele să fie lovite de trăsnet este foarte mare, însă constructorii cunoșteau că structura și conductibilitatea lor pot proteja și evita un asemenea eveniment. Este neîndoielnic că în acest caz roca metamorfică din care a fost construit menhirul a prezentat anumite neregularități interne sau impurități care nu puteau fi constatate din exterior.

Aceste construcții sunt amplasate pe liniile Ley, numite și linii drepte ale locurilor sfinte. Unele dintre acestea, cum sunt cele de pe platoul de la Nazca, au o lungime de peste 30 de kilometri, altele sunt mai scurte și se numesc cărările spiritelor. Specialiștii consideră că aceste linii fac legătura cu liniile de forță magnetică, electromagnetică sau cu alte forme ale energiei terestre.

Studiind poziția mai multor menhire care sunt situate în apropierea complexului Stonehenge s-a ajuns la concluzia că între acestea și ciclurile de revoluție ale Soarelui, ale Lunii și ale altor corpuri cerești există o legătură. Specialiștii susțin că este imposibil ca poziționarea acestor megaliți să fie întâmplătoare.

Acești megaliți sunt un soi de sonde care extrag energia terestră pe care vechile civilizații au utilizat-o în diverse scopuri, inclusiv medicale, sau erau o punte de legătură cu Universul și lumea de dincolo.
 
 

Citiți și:

Dansul uriaşilor 
Complexul megalitic de la Stonehenge 
Peștera Magura adăpostește o sui generis bibliotecă rupestră în care este condensată cunoașterea oamenilor primitivi asupra lumii
 

 

yogaesoteric
30 ianuarie 2017

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More