Mircea Miclea, despre urmele lăsate de cele 2 luni de izolare: La nivel de societate, cred că se va accentua cultul siguranței, noua religie


Pe termen scurt vom avea, la mulți oameni, o prelungire a anxietăților, vor fi mult mai sensibili la orice sursă de risc


Care au fost efectele personale și societale ale celor 2 luni de izolare din cauza pandemiei? Mircea Miclea, psiholog, profesor la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea Babeș-Bolyai și fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, a făcut cu o evaluare a situației în care s-au aflat românii la capătul unei perioade fără precedent: pe 15 mai 2020, România a ieșit din starea de urgență care a impus izolarea socială. Vom repeta această experienţă, odată cu „al doilea val” din această toamnă?

La nivel de organizații, unele „vor învăța că blendingul, combinarea dintre procedurile tradiționale și cele digitale este obligatorie. Că va fi nevoie să avem blended learning, e-mental health, proceduri hibride de telemuncă și munca tradițională“, a declarat Miclea, pentru Edupedu.ro. „La nivel de societate, cred că se va accentua cultul siguranței, noua religie. Preocupați până la obsesie de a se simți în siguranță, oamenii o să renunțe la libertate. Și asta este grav, extrem de grav!“, a avertizat acesta.

Contactat de Edupedu.ro, Mircea Miclea a explicat și cum putem crește reziliența copiilor în fața unor astfel de evenimente. „Expunerea gradată, adică ponderată, dar continuă, la situațiile de care ne temem, este calea cea mai eficientă de a scăpa de frici. Asta nu este o părere, este un fapt științific“, a declarat Miclea.

Reporter: Care sunt urmele pe care le-au lăsat în profilul românilor cele 2 luni de izolare? Efectele izolării, din punct de vedere al sănătății mintale.

Mircea Miclea: Să facem o deosebire, întâi, între efectele pe termen scurt și cele pe termen lung.

Pe termen scurt vom avea, la mulți oameni, o prelungire a anxietăților trăite în această perioadă de criză. Vor fi mult mai sensibili la orice sursă de risc. Un strănut, care poate veni de la o alergie, de pildă, îi va face să fie foarte atenți și precauți. Și vor evita excesiv anumite situații și persoane, ca să se simtă mai în siguranță.
Hipersensibilitatea și hiperreactivitatea vor fi semnele anxietății, chiar dacă ea nu e conștientizată ca atare.

Pe termen lung, vom avea 3 reacții:
1. Majoritatea oamenilor vor reveni la nivelul de funcționare emoțională de dinaintea crizei.
2. Aproximativ 8-10% vor avea o intensificare și o cronicizare a stărilor de anxietate sau depresie (vor avea o tulburare de stres post-traumatic),
3. iar 8-10% vor funcționa mai bine decât înaintea crizei (asta se numește Posttraumatic growth, dezvoltare posttraumatică). Cei care au folosit criza ca să-și realizeze un scop, demult amânat, au fost mai disciplinați, au învățat ceva nou, i-au ajutat pe alții – ies bine, vor avea o dezvoltare posttraumatică.
Cei care s-au lăsat copleșiți de stările nefaste, care au renunțat la orice ca să se supra-protejeze, care au făcut din protecție un cult, devin vulnerabili la reacții posttraumatice nefaste. Protecția excesivă costă mult.

N-ar fi rău dacă fiecare dintre noi s-ar opri să reflecteze la două întrebări: „Ce am învățat din această criză? Ce am de făcut, de acum încolo?”
O experiență prin care treci, dacă reflectezi asupra ei, devine o extraordinară sursă de învățare. Una din care n-ai extras niște învățăminte a venit degeaba. Ar fi păcat să pierdem această oportunitate de învățare.
Nu numai persoanele ar fi binevenit să facă aceasta, ci și familiile, organizațiile, statul. Dezvoltarea noastră de acum încolo depinde mult de ceea ce facem din ce ni s-a petrecut.

Rep.: La ce modificări comportamentale să ne așteptăm unii de la ceilalți?

Mircea Miclea: Păi depinde la ce nivel gândim. La nivel personal vor fi cele 3 categorii de reacții despre care vorbeam înainte.

La nivel de organizații (=firme, instituții), totul depinde de capacitatea de învățare și modificare. Unele vor învăța și se vor adapta. De exemplu, vor învăța că blendingul, combinarea dintre procedurile tradiționale și cele digitale este obligatorie. Că va fi nevoie să avem blended learning, e-mental health, proceduri hibride de telemuncă și munca tradițională.

Altele, vor suferi de debilitate și nu vor învăța nimic. Vor trăi după cum zicea un cântec anii trecuți: „Las-o, bă, că mergea-așa/ Ne-am obișnuit cu ea”.

La nivel de societate, cred că se va accentua cultul siguranței, noua religie. Preocupați până la obsesie de a se simți în siguranță, oamenii o să renunțe la libertate. Și asta este grav, extrem de grav! Vom fi ca peștii în acvariu: în siguranță, dar monitorizați permanent.

Rep.: Cu perspectiva unei noi izolări în toamnă, ce este necesar să facă părinții ca să le crească reziliența copiilor și un eventual val II al pandemiei să nu îi lovească dur?

Mircea Miclea: Copiii, cei mici, mai ales, citesc realitatea în funcție de atitudinile pe care părinții lor le au despre realitate. Dacă eu ca părinte reacționez anxios la o situație, să nu mă mir că şi copilul meu va considera situația aceea ca un mare pericol și va deveni anxios. Semnificația pe care el o dă realității depinde de atitudinea mea față de ea.

Așa că părinții ar fi necesar să se uite la atitudinile lor, să reflecteze ce consecințe vor avea acestea pentru copiii lor și să procedeze spre binele copilului.

De exemplu, expunerea gradată, adică ponderată, dar continuă, la situațiile de care ne temem, este calea cea mai eficientă de a scăpa de frici. Asta nu este o părere, este un fapt științific.


Citiţi şi:
Psihicul uman în pandemie. Cum se va transforma omul
Adevărata pandemie: incertitudinea, frica şi lipsa speranţei

 

yogaesoteric
20 octombrie 2020


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More