Monarhia AI

„Noi afirmăm că măreția lumii s-a îmbogățit cu o nouă frumusețe: frumusețea vitezei.

O mașină de curse a cărei capotă e împodobită cu țevi mari, ca niște șerpi cu suflare explozivă……. o mașină care urlă, care pare să ruleze pe mitralieră, este mai frumoasă decât Victoria din Samothrace. (……..)

De ce ar fi nevoie să privim înapoi, dacă vrem să dărâmăm misterioasele porți ale Imposibilului? Timpul și Spațiul au murit ieri. Din moment ce am creat deja eterna viteză omniprezentă, noi trăim deja în absolut.”

Aceste fraze au fost scrise în urmă cu mai bine de un secol, în anul 1909. Îi aparțin unui scriitor italian pe nume Filippo Tomasso Marinetti și fac parte dintr-un text denumit Manifestul Futurismului.

Futuriștii italieni, majoritatea oameni de litere, disprețuiau femeile, luptau împotriva moralismului și, fiindcă adăposteau trecutul, voiau ca muzeele și bibliotecile să fie distruse.

De proslăvit, proslăveau tehnologia, patriotismul și războiul, catalogat ca fiind „singura igienă din lume”.

Nu e de mirare că stilul acestor texte avea să devină o sursă de inspirație pentru fascismul lui Mussolini.

Dar ceea ce vă propunem să reținem din fragmentul de mai sus este această idee: dorința de a înainta cu viteză către viitor, de a grăbi evenimentele, de a înghiți timpul, de a elimina din cale tot ceea ce se arată a fi ezitant, meditativ, dubitativ, tot ceea ce împiedică sau întârzie eventuala dominație a omului asupra lumii exterioare.

Ne interesează această idee pentru a înțelege ce se petrece de când Donald Trump a redevenit președintele SUA.

Mai toate semnele indică această tendință: noua politică americană este radical diferită de ceea ce ne așteptam sau de ceea ce știam din istoria ultimilor 80 de ani. Noua politică americană pare tot mai mult inspirată din gândirea unor oameni care, pe de o parte, nu mai cred în democrație, iar, pe de altă parte, nu mai au răbdare să trăiască în acest prezent global.

Noua politică americană nu mai preamărește viteza, ca în visurile futuriștilor de la începutul secolului XX, ci alege direct accelerația: apăsarea pe pedala tehnologiei întru atingerea cât mai rapidă a unui viitor imaginat ca încununare a eficienței.

„Move fast and break things!” (tr. „Mișcă-te repede și distruge lucruri, aspecte!”)

În demersul de a susține această ipoteză, am pornit de la câteva personaje-cheie din jurul lui Donald Trump pentru a căuta să aflăm dacă ideile lor au ceva în comun – dacă există sau nu un nucleu filosofic al noii puteri americane.

Din această perspectivă, care este una doctrinară, cel mai important personaj nu este Elon Musk.

El ar fi „regina” lăsată să zburde pe tablă, „brațul armat” căruia i s-a dat libertate să aplice deciziile strategice, însă nu și strategul însuși.

Cel mai important personaj, din perspectiva aducerii viitorului în prezent, pare a fi un alt miliardar: Peter Thiel.

Născut în Germania, emigrat de mic în America, cu înclinații excepționale către matematică, absolvent de filosofie la Stanford, discipol al lui René Girard (care i-a fost și vecin), co-fondator al PayPal – membru marcant, de altfel, al grupului care este denumit, în „folclorul” tech global, „PayPal Mafia” –, prim finanțator extern la Facebook, deținător al unei averi estimate la peste 11 miliarde de dolari, Thiel a fondat mai multe startupuri, companii tech și fonduri de investiții care operează în domenii conectate la viitor: inteligență artificială, armament, analiză a datelor (celebrul Palantir), prelungirea vieții sau construirea de orășele în largul mărilor (seasteading).

Thiel a colaborat cu Musk, la începutul anilor 2000, în perioada în care PayPal era cumpărat de eBay.

Prin intermediul unuia dintre aceste fonduri, Founders Fund, Peter Thiel s-a numărat printre investitori timpurii în două afaceri faimoase ale lui Elon Musk: SpaceX (transporturi și explorări spațiale) și Neuralink (implanturi cerebrale).

Cu alte cuvinte, în relația dintre ei, ascendentul nu este de partea lui Musk. Poate dimpotrivă.

Dar care este legătura lui Thiel cu Trump?

În campania pentru alegerile prezidențiale din 2016, Thiel a fost unicul suporter declarat al lui Trump din Silicon Valley, care era pe atunci un fief al Partidului Democrat. Între timp, majoritatea marilor investitori din Silicon Valley au întors armele: de ce, explică un alt lider al giganților tech, în acest podcast.

Atunci, în 2016, Thiel a și vorbit la Convenția Națională Republicană în favoarea lui Trump, iar acesta, odată ales, l-a răsplătit numindu-i unul dintre protejați, pe Michael Kratsios (care lucrase la fondul Thiel Capital), în funcția de șef al Biroului pentru Știință și Tehnologie de la Casa Albă (Chief Technology Officer of the United States).

Dar și mai interesante sunt personajele conectate cu Peter Thiel pe care Donald Trump le-a cooptat în noua sa echipă de conducere.

Pentru cel mai important dintre aceste personaje, este necesar să ne întoarcem în 2011, când Thiel a ținut o conferință la Facultatea de Drept a universității Yale.

Printre studenți se afla și un tânăr din Ohio care fusese timp de 4 ani jurnalist în trupele de Marină și care avea deja o licență în filosofie. Numele său: James David Vance.

Întâlnirea lor de atunci, din 2011, avea să ducă, peste câțiva ani, la angajarea lui Vance într-una dintre firmele lui Thiel, Mithril Capital (nume legat de pasiunea lui Thiel pentru cărțile lui Tolkien), iar peste alți câțiva ani, la o finanțare de 15 milioane de dolari pentru o campanie electorală în urma căreia, beneficiind și de susținerea lui Donald Trump, JD Vance devenea, în 2022, senator de Ohio.

Momentul hotărâtor în relația dintre Trump și Vance se petrecuse în 2021: însoțit de Peter Thiel, JD Vance fusese primit la Mar-a-Lago și „iertat” pentru declarația sa din 2016, în care îl compara pe Trump cu Hitler și în care adăuga: „I’m a Never Trump guy” (tr. „Nu voi fi niciodată omul lui Trump”).

Astăzi, JD Vance este vicepreședinte al Statelor Unite și, potrivit unor comentatori americani, una dintre cele mai reușite „investiții” ale lui Peter Thiel.

Dar nu doar Vance este un fost angajat sau partener de-ai lui Thiel care să fi ajuns în primul cerc concentric din jurul președintelui Trump. Aici mai sunt de menționat cel puțin două nume:

• David Sacks, fost CEO la PayPal, este noul „AI and crypto czar” (Țarul AI și crypto) de la Casa Albă, adică funcția care gestionează proiectele de inteligență artificială și criptomonede;
• Jim O’Neill, fost CEO al Fundației Thiel și apoi director general al firmei care administrează Mithril Capital, a fost ales de Trump pentru a fi numărul 2 la ministerul Sănătății (Chief Operating Officer of the United States Department of Health and Human Services).

Ce ne arată aceste numiri, împreună cu altele din aceeași categorie?

O preferință pentru oameni de afaceri care au gestionat bugete de sute de milioane, dacă nu de miliarde de dolari. Pe scurt, oameni care au condus entități imense și care știu să facă bani. Oameni care, la fel ca Trump, văd lumea aproape exclusiv prin „lentile” de CEO.

Iar cu această preferință ajungem la nucleul doctrinar al noii puteri de la Casa Albă.

Să nu uităm de unde am pornit: accelerarea spre viitor. Desprinderea de tot ceea ce marele capital percepe drept stagnare.

Cu alte cuvinte, „decolarea” către un orizont în care să nu mai fie posibile „sabotaje”, fie acestea ideologice sau administrative.

Care este, în viziunea acestor investitori, principalul obstacol în calea libertății, ceea ce ar întârzia sau chiar ar împiedica materializarea viziunii lor privind tehno-eficiența?

Răspuns: democrația reprezentativă. Sistemul parlamentar. Votul universal. Politica, în general, așa cum a fost înțeles acest termen în America din ultimii 100 de ani.

Peter Thiel a spus aceasta încă din 2009, într-o prelegere susținută pentru un institut politic de orientare libertariană:

„Nu mai cred că libertatea și democrația sunt compatibile. (…….) Anii 1920 au fost ultimul deceniu din istoria Americii în care puteai fi optimist cu privire la politică.

De atunci încoace, creșterea vastă a asistenței sociale și extinderea dreptului de vot la femei au făcut ca noțiunea de «democrație capitalistă» să devină un oximoron”.

Mult mai recent, aceeași idee, a piedicii pe care ar reprezenta-o democrația, a explicat-o un alt miliardar şi antreprenor legendar din Silicon Valley, care a trecut din tabăra democrată în tabăra lui Trump: Marc Andreessen – fondator Netscape, unul dintre primele browsere web și partener al unui influent fond de investiții, a16z.

Andreessen Horowitz (a16z) a investit, printre multe altele, chiar și în……. Substack.

Într-un interviu din ianuarie 2025, Andreessen – care l-a ajutat pe Trump cu interviurile de angajare în perioada dintre alegerile prezidențiale și învestitura acestuia – citează un politolog italian din secolul XX, Robert Michels, care a propus conceptul „legea de fier a oligarhiei”.

Potrivit acestui concept, orice formă de organizare socială, indiferent cât de democratică ar încerca să fie la început, ajunge să devină o oligarhie, deci o adevărată democrație ar fi imposibilă, mai ales când vine vorba despre populații mari.

Explicația ar fi că masele nu se pot organiza și că, mai devreme sau mai târziu, puterea este acaparată oricum de o elită restrânsă (nomenclatură).

Grecia antică și Florența din vremea familiei de Medici ar fi fost tentative de a înfăptui o democrație directă, dar ambele, potrivit lui Michels, ar fi eșuat lamentabil.

În fine, cel mai vehement critic al democrației este un gânditor excentric, al cărui nume nu însemna nimic în Europa, dar care a devenit relevant în noul context politic din America deoarece este considerat „filosoful de casă” al lui……. Peter Thiel.

Se numește Curtis Yarvin și are 52 de ani, dar arată și se poartă mai degrabă ca un adolescent imatur decât ca un strateg cu profunzime. E prieten cu Thiel și cu JD Vance și a devenit cunoscut mai ales datorită unui blog unde semna cu pseudonimul Mencius Moldbug.

În ianuarie 2025, după învestirea noului-vechiului președinte american, Politico.com titra:

„Ideile lui Curtis Yarvin erau marginale. Acum, ele străbat Washingtonul lui Trump”.

În aceeași lună, într-un interviu pentru New York Times, Curtis Yarvin spunea că democrația este foarte slabă și dădea ca exemplu faptul că, în ciuda unei majorități solide care i se opune, fenomenul de imigrație în masă persistă.

Dar poate cele mai provocatoare fraze din acel interviu, cel puțin pentru publicul celebrului ziar american, sunt următoarele:

„Cred că votul furnizează un soi de stimul pornografic. A ajuns să semene cu susținerea echipei de fotbal favorite. Cred că pe majoritatea oamenilor îi face să creadă că ei ar conta cât de cât, dar acest sentiment e complet iluzoriu și îi împiedică să se întrebe de ce nu avem o guvernare care să fie cu adevărat bună”.

A devenit relevant, în contextul discursului rostit de JD Vance la Munchen, și un alt text provocator al lui Yarvin. Acesta propunea, pe Substack, în ianuarie 2022, deci cu o lună înaintea intervenției militare ruse în Ucraina, ca SUA să se retragă complet din Europa după ce acest atac se va fi produs.

• O traducere în limba română găsiți aici.
• Despre admirația pe care Vance i-o poartă lui Yarvin, video aici.

Ajunși în acest punct, întrebarea esențială devine următoarea: sunt aceste idei doar niște rătăciri sau avem de-a face cu o concepție structurată, cu un ansamblu consistent și coerent din punct de vedere filosofic?

Această mișcare, care consideră că democrația a devenit o piedică în calea capitalismului, se numește neo-reacționară, prescurtat NRx.

Mișcării i se mai spune „Dark Enlightenment” (care s-ar traduce ca „Iluminismul întunecat”). Expresia îi aparține unui filosof englez pe nume Nick Land și este și titlul uneia dintre cărțile sale.

Și cu asta ajungem în miezul problemei filosofice, fiindcă, de fapt, cea mai adecvată explicație pentru tot ceea ce ne miră în America acestor zile este una filosofică, din care decurg consecințele politice, economice și sociale.

Născut în 1962, Nick Land a predat filosofie la universitatea Warwick din 1987 până în 1998, când a demisionat. Este un nonconformist și a fost considerat marginal, dar scrierile sale au revenit în actualitate odată cu ascensiunea partidelor de dreapta și cu progresele spectaculoase ale inteligenței artificiale.

Land a fost supranumit „nașul acceleraționismului”, acesta fiind conceptul care ne interesează cu referire la politica americană (și uite cum închidem cercul deschis cu Manifestul Futurist).

El consideră că sistemul ideologic occidental, denumit „Catedrala”, sistem din care fac parte administrația statului, universitățile, presa și ONG-urile, operează ca o religie imanentă, o religie progresistă care supune și pedepsește orice părere contrară.

Ce este, deci, acceleraționismul?

Soluția propusă de Nick Land împotriva decăderii, a corupției și populismului aduse de „Catedrală”.

Înseamnă descătușarea energiilor capitalismului, eliberarea forțelor de producție și înlocuirea sistemului republican cu un soi de monarhie tehnologizată.

Accelerarea societății către viitor, full throttle, aceasta ar fi calea imaginată de mișcarea neo-reacționară.

De ce? Deoarece…….

„Capitalismul este totuna cu inteligența artificială.”

Propoziția îi aparține lui Nick Land și de înțelegerea ei ține înțelegerea a ceea ce, poate, ni se pregătește.

Argumentul lui sună așa: din moment ce dezvoltăm inteligența artificială doar pentru că putem să o facem, fără a avea niciun plan, fără a ști încotro mergem și, deci, fără a-i da un sens acestei entități, înseamnă că inteligența artificială își este propria cauză!

Asta înseamnă, ducând gândul mai departe, că nu noi, cei din prezent, schițăm și organizăm viitorul, ci viitorul este cel care impune măsurile din prezent. E ca și cum inteligența artificială, venită din viitor, își rezolvă și asigură venirea la existență.

De ce ar fi capitalismul echivalent cu inteligența artificială?

Pentru că și țelul capital(ism)ului este să se auto-reproducă și să înglobeze în mișcarea sa tot ceea ce îi stă în cale.

Și capitalismul, și inteligența artificială se hrănesc cu ceea ce în cibernetică se numește „feedback pozitiv”: ambele se extind când sunt atacate, contestate și perturbate.

Astfel, dacă acceptăm premisa că omenirea se îndreaptă inexorabil înspre stadiul în care inteligența artificială va deveni „specia” dominantă, atunci orice încercare de a ne mai prelungi agonia este inutilă.

Drept urmare, viziunea acceleraționistă este să grăbim evenimentele, să dăm drumul unui hiper-capitalism, unui tehno-capitalism total, unui anarho-capitalism, spuneți-i cum doriți, unui sistem de guvernare privată de tip monarhic, în care președintele să fie managerul general, CEO al comunității-companie, iar cetățenii să devină acționari ai acelui stat transformat și condus după principii capitaliste de eficiență și profit.

În viziune acceleraționistă, statele naționale sunt desuete și este necesar să fie înlocuite cu o rețea globală de orașe-state și teritorii autonome, dacă se poate construite de la zero.

Nick Land și Curtis Yarvin numesc această rețea „patchwork”.

Iar dacă vi se pare cumva că toate acestea sunt utopii, iată o știre: miliardarii de care v-am vorbit construiesc deja asemenea orășele, cumpărând pământ și organizând comunități de la temelie.

Această mișcare ține de o teorie care se numește „The Network State” (tr. Rețeaua Statului), descrisă într-o carte publicată în 2022 de un alt antreprenor-cheie din lumea tech: Balaji Srinivasan – fost CTO al Coinbase.

Conceptul are baze teoretice, ideologice și tehnice solide – un site dedicat și o conferință care are loc într-un oraș apropiat ca model de organizare: Singapore.

Se începe cu comunități digitale (grupări cu valori comune care sunt unite într-o rețea – atât în sens tehnic, cât și „spiritual”) și se ajunge la comunități fizice, la orașe optimizate din punct de vedere informatic.

Orice proiect blockchain, de exemplu, este și un „network state”: are un „crez”, o misiune, o comunitate, o economie proprie etc.

În această nouă paradigmă, instituțiile clasice, precum școlile, presa, tribunalele și băncile, pot fi înlocuite de entități private, administrate pe baze meritocratice, capitaliste, eficiente.

Pentru detalii, puteți căuta câteva proiecte deja existente: Culdesac în Arizona, Prospera în Honduras, Cabin în Texas, Neighborhood SF, NOMAD sau Praxis.

Unul dintre fondurile de investiții care cumpără pământ în diverse regiuni de pe glob și care amenajează deja noi orașe autonome se numește Pronomos.

Acest fond e gestionat de un investitor pe nume Patri Friedman, care este partener de afaceri cu….… Peter Thiel.

Acesta i-a finanțat, în urmă cu peste 15 ani, institutul care studia posibilitatea de a crea orășele în largul mării (Seasteading Institute).

Un alt investitor care a construit deja o localitate nouă este iraniano-americanul Shervin Pishevar.

Într-un articol din 2020, intitulat „Ascensiunea orașelor-state”, el scria așa:

„Predicția mea pentru 2050 este că multe state naționale ar putea eșua – financiar, politic, militar, intelectual, moral și spiritual.

Invers, mici comunități (adesea denumite orașe-stat) vor fi în controlul propriei prosperități, cu cetățenie și proprietate.

Cetățenii acestor comunități locale vor împărți chiar și responsabilitatea pentru PIB-ul care le va determina capitalizarea de piață…”

Poate acum ne e mai limpede cum ar putea deveni fezabilă ideea cu transformarea Fâșiei Gaza în „Riviera Mediteranei de Est”…….

Apropo de Israel și de Palestina: această mișcare de accelerare către viitor este și pe placul influentelor cercuri evreiești de la Washington, fiind îmbrățișată și de grupările creștinilor evanghelici, care sunt extrem de puternice în cadrul Partidului Republican.

Motivul ține de acea ramură a teologiei care se numește escatologie și care are ca obiect sfârșitul lumii.

Astfel, atât evreii conservatori, cât și creștinii evanghelici sunt milenariști, adică își doresc ca Mesia să vină cât mai repede și să salveze omenirea: evreii încă așteaptă Prima Venire, în timp ce evanghelicii sunt nerăbdători să se producă A Doua Venire a lui Hristos.

Sintetizând, doctrina acceleraționistă ar împăca, într-un fel, și capra capitalismului, și varza milenarismului, și bogații, și săracii, și pragmaticii, și credincioșii – fapt care ar putea explica alăturarea aparent paradoxală a dogmelor religioase cu abordările futuristice promovate de noua administrație Trump, alături de mulți lideri din tech.

Lumea se schimbă sub ochii noștri și e imperios să înțelegem în ce direcție. Nu avem de-a face doar cu niște nazuri sau cu improvizații.

Nu pare deloc întâmplător nici că noua administrație americană vizează aparatul birocratic (vezi desființarea USAID) și presa (vezi declarațiile lui Musk and Co. despre Europa Liberă, Vocea Americii, NPR, Politico….… şi despre jurnalism și „legacy media”, în general).

Birocrația și presa sunt două dintre entitățile „Catedralei”, care, în nouă viziune, încurcă acceleraționismul.

Dacă aceste elemente dispar (sau sunt total decredibilizate), vor urma, foarte probabil, universitățile și ONG-urile.

Toate aceste instituții sunt considerate învechite și se va încerca înlocuirea sau reinventarea lor prin instituții paralele, care să folosească mai mult inteligența artificială, tehnologia, și să fie administrate precum niște firme private (care nu funcționează democratic, ci având la bază eficiența, meritocrația etc).

Mai profitabil. Dar mai bine?

Nu întâmplător, Andreessen aducea în discuția cu podcasterul Lex Friedman întrebări provocatoare precum:

„Cum ar fi dacă statul California ar fi deținut și operat de Apple?”

În ceea ce privește democrația, semnele ne arată zorii unei posibile republici americane de tip corporație, condusă de un „monarh” cu puteri cvasi-nelimitate.

A spus-o tot Andreessen, în interviul citat mai sus: soluția pentru a nu se mai repeta politicile identitare din ultimii 10 ani (Identity Politics) e un fel de „sandvici”, în care „monarhul”, pe de o parte, și populația, animată și informată prin social media, pe de altă parte, vor prinde la mijloc și vor „strivi” aparatul administrativ.

Eliminând „Catedrala” pentru turbo-capitalism, construind orașe-stat de la zero, cu instituții private în locul celor clasice, scăpând de statele naționale și de comunitățile unite de o limbă comună, transformând cetățeanul, prin blockchains și tokenizare, în acționar participant la profit, îmbrățișând inteligența artificială și grăbindu-i survenirea.

Iată acceleraționismul!

O lume cu totul diferită.

Citiţi şi:
Tehnocrații împotriva spiritului uman. „Pericolul nu este că IA va deveni umană, ci că oamenii vor deveni asemănători mașinilor”
Despre AI, limitele umane și goliciunea salvării algoritmice

 

yogaesoteric
5 iunie 2026