Motivarea verdictului de la Cluj: faptele de care au fost acuzaţi yoghinii nu au fost săvârşite

Procurorii au mizat pe circul mediatic pentru a acoperi inconsistenţa dosarului şi pentru a justifica brutalitatea măsurilor represive împotriva yoghinilor

de Angela Anghel

Citiţi aici articolul anterior:
A fost făcută publică motivarea verdictului din procesul de la Cluj

În procesul care a fost judecat la Cluj, 21 de yoghini au fost achitaţi după ce fuseseră acuzaţi de către procurori de infracţiunea de trafic de persoane. La patru luni după pronunţarea verdictului, a fost făcută publică motivarea deciziei instanţei. În ciuda speculaţiilor presei, cel mai probabil această întârziere se datorează dimensiunii rechizitoriului (peste 1000 de pagini). Documentul redactat de magistratul Ariana Ilieş de la Secţia Penală a Tribunalului Cluj justifică decizia instanţei, conform căreia cei 21 de yoghini sunt nevinovaţi. Printre alte argumente din această motivare, evidenţiem faptul că magistratul semnalează interpretarea abuzivă, deplasată pe care procurorii o dau infracţiunii de trafic de persoane, precum şi ideea că aşa-zisele victime au cerut ca daune sume enorme (de exemplu 5 milioane de euro), fără a aduce nicio justificare pentru aceste pretenţii. În plus, motivarea semnalează pertinent manipularea mediatică din acest caz şi tratamentul abuziv, discriminatoriu, aplicat yoghinilor în urma evenimentelor din 18 martie 2004. Întregul document demască abuzurile organelor de anchetă, manipularea mediatică în acest caz, precum şi încălcarea gravă a prezumţiei de nevinovăţie. Continuăm prezentarea unor fragmente din motivarea semnată de magistratul Ariana Ilieş.

Interpretare abuzivă a traficului de persoane

Procurorii care au anchetat cazul MISA au interpretat în mod fantasmagoric legislaţia în vigoare, urmărind să aducă sub incidenţa „traficului de persoane” munca voluntară realizată benevol de practicanţii yoga. Presa a făcut mare vâlvă pe această acuzaţie de trafic de persoane, deoarece ea este asociată de marea majoritate a publicului cu munca la negru, dar mai ales cu prostituţia. În realitate, în interpretarea procurorilor, „traficul de persoane” despre care este vorba în acest dosar se referă la activităţile elementare de autogospodărire din cadrul locuinţelor yoghinilor. Iată însă care este punctul de vedere al instanţei care a analizat Rechizitoriul, aşa-zisele probe şi declaraţiile martorilor acuzării.
„Practic acest dosar se bazează în întregime doar pe interpretarea complet ilegală şi în afara textului încriminator pe care Parchetul o face termenului de „karma-yoga” pe care îl defineşte ca fiind „muncă obligatorie”. Declaraţiile martorilor, atât ai acuzării, cât şi ai apărării, luate de instanţa de judecată, arată însă care este semnificaţia acestui concept şi de ce el nu poate fi asociat cu nici o formă de exploatare.”
Chiar şi în aceste condiţii, procurorii ar fi trebuit să precizeze explicit în ce anume a constat „traficul de persoane” la care se referă. Ori, iată opinia judecătorului: „Nu se poate să nu se remarce totuşi lipsa completă a unei rigori necesare în întocmirea unui rechizitoriu… Astfel, cu ocazia descrierii faptei sunt făcute mai întâi doar nişte afirmaţii foarte generale fără a se indica apoi în mod concret: în ce a constat abuzul de autoritate exercitat de inculpat. Parchetul nu indică în mod concret în ce a constat fapta de trafic de persoane şi care sunt probele cu care se susţin aceste acuzaţii indicate pentru fiecare parte civilă separat.”

Parchetul a făcut presiuni pentru a obţine declaraţii împotriva lui Gregorian Bivolaru şi a celorlalţi yoghini
Un argument interesant adus de motivare în sprijinul inconsistenţei acuzaţiei de trafic de persoane este acela că, după percheziţiile din martie 2004, niciunul dintre yoghinii care au fost audiaţi nu au avut nicio reclamaţie sau acuzaţie împotriva profesorului yoga Gregorian Bivolaru sau a celorlalţi colegi şi instructori yoga.
„Percheziţiile brutale din data de 18.03.2004 efectuate în imobilele practicanţilor yoga au avut ca scop descoperirea unor aşa-zise activităţi ilegale ce implicau trafic de droguri, prostituţie, deţinerea de arme etc. Nu s-a descoperit nici o urmă a unor astfel de activităţi. Nici măcar unul dintre cele câteva sute de yoghini descoperiţi în casele percheziţionate nu a reclamat că ar fi victima traficului de persoane, a exploatării prin ţinerea în stare de aservire. Este evident că dacă cei aflaţi în imobilele practicanţilor yoga din cadrul MISA ar fi trăit experienţe traumatizante prin ţinerea lor în condiţii mizere cu scopul de a fi puşi la muncă forţată, atunci aşa-zisa „intervenţie a organelor de cercetare penală” s-ar fi dovedit una „eliberatoare”.”

„Victimele” prezentate de parchet se numără printre cei care părăsiseră de mult timp cursul de yoga, deoarece, în ciuda eforturilor procurorilor, ei nu au reuşit să convingă niciun cursant yoga să depună plângere la adresa inculpaţilor.
„Parchetul a făcut eforturi considerabile pentru a găsi câteva aşa-zise „victime” printre foştii cursanţi care să accepte să facă plângeri penale pentru a putea beneficia de eventuale despăgubiri materiale. Ei plecaseră de ani de zile de la cursul de yoga, dată de la care nu mai locuiau în imobilele numite „ashram”. La data plecării din MISA nu reclamaseră nici o faptă penală. Cu toate acestea, părţile civile din prezenta cauză au acceptat să formuleze aceste plângeri penale, referindu-se la presupuse fapte care ar fi avut loc cu ani de zile în urmă.”

Martorii acuzării nu au convins instanţa

Cine sunt aşa-zişii martori? Eu sunt doar membrii a trei familii. Faptul că cei care sunt prezentaţi a fi fost, chipurile, traficaţi nu au depus plângere din proprie iniţiativă este o dovadă în plus a faptului că toate aceste acuzaţii sunt mincinoase:
„Este foarte relevant pentru lipsa de veridicitate a acestor acuzaţii faptul că aceste persoane nu au făcut aceste plângeri din proprie iniţiativă, ci numai în urma intervenţiei şi solicitării formulate de organele de urmărire penală. De asemenea, părţile civile nu au propus probe pentru a fi administrate în susţinerea acuzaţiilor aduse.
Astfel, Parchetul întocmeşte un rechizitoriu practic doar pe baza declaraţiilor acestor aşa-zise „părţi vătămate”, fără a aduce în sprijinirea lor probe temeinice care să justifice trimiterea inculpaţilor în judecată.”

Lipsa de credibilitate a martorilor se datorează şi faptului că ei au cerut daune imense, fără a justifica în mod corespunzător aceste sume. Iată un singur exemplu: „Partea civilă Costea Cornel s-a constituit parte civilă în procesul penal printr-un înscris depus la dosarul cauzei în care arată că solicită suma de 4.953.305 de euro, din care 666.666 euro sunt daune morale. De asemenea, acesta specifică că din întreaga sumă solicită ca 666.000 euro să fie achitaţi de inc. Bivolaru Gregorian, fără a motiva în ce constă prejudiciul pe care i l-a produs acest inculpat şi de ce natură este. La dosarul cauzei nu se regăseşte nici o probă care să confirme existenţa acestor prejudicii şi a faptului că ele ar fi fost produse de către inculpatul Bivolaru Gregorian. Este extrem de edificator în ceea ce priveşte seriozitatea acuzaţiilor şi a solicitărilor de despăgubiri formulate în cauză modul în care a răspuns partea civilă la întrebarea instanţei privind semnificația sumei de 666.666 euro indicată pentru daunele morale: „Suma pe care am precizat-o ca pretenţii la daune morale este acea cifră fatidică, cu conotaţie malefică.””

Mai mult decât atât, declaraţiile date de aceşti martori în instanţă arată că ei nu au fost în niciun fel forţaţi să facă ceva împotriva voinţei lor, şi că nu au fost niciodată ameninţaţi în vreun fel sau obligaţi să facă diferite activităţi de niciunul dintre practicanţii yoga care au fost pe nedrept acuzaţi de trafic de persoane: „În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor Parchetului audiaţi în cauză, trebuie observat că ele nu conţin elemente care să ducă la stabilirea vinovăţiei inculpaţilor. În mod paradoxal, analiza lor scoate la lumină multe elemente în sprijinul nevinovăţiei acestora şi pe deasupra demască şi multe nelegalităţi săvârşite în faza de urmărire penală. (…) Extrem de relevant pentru a demonstra inconsistenţa probelor acuzării este modul în care au decurs chiar audierile martorilor Parchetului în instanţa de judecată. Declaraţiile lor nu numai că nu au confirmat acuzaţiile, dar chiar au infirmat existenţa traficului de persoane.”

Subminarea prezumţiei de nevinovăţie. Folosirea conceptului de „sectă” pentru a justifica acţiunile abuzive

Judecătorul a arătat faptul că procurorii au încercat să compenseze lipsa de fundament a acuzaţiilor şi lipsa probelor printr-o explicaţie generală care este de fapt o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie. Astfel, ei au încercat să-şi justifice abuzurile prin ideea incorectă că MISA ar fi o sectă şi că pe plan mondial se iau măsuri drastice împotriva sectelor. Chiar şi această prezentare este falsă şi manipulatoare, aşa cum sesizează just magistratul:

„Rechizitoriul începe printr-un demers de „justificare” a acestui efort de a acuza grupul celor care fac parte din MISA, pe care Parchetul îl numeşte un grup infracţional organizat, apartenenţa la acest grup fiind descrisă ca o „apartenenţă la un grup religios cu valenţe sectare”. Aceste demers de a „justifica” întocmirea actului de sesizare în lipsa unor probe convingătoare se concretizează la începutul rechizitoriului printr-o aşa-zisă analiză a felului în care apar, dintr-o perspectivă internaţională, aceste „fenomene sectare”. Se urmăreşte a se convinge instanţa că există o adevărată cruciadă în cadrul comunităţii internaţionale, care este pornită să vâneze şi să acuze grupările religioase, esoterice sau spirituale – MISA fiind plasată între acestea.
Prin această prezentare, DIICOT a subminat în mod grav prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor. În primul rând, plasarea unui grup, fără un studiu adecvat, în categoria sectelor nu are, în sine, implicaţii juridice. De aceea includerea în rechizitoriul DIICOT a unui capitol privind „Evoluţia fenomenului sectar pe plan mondial” şi activităţile lor ilegale, respectiv, măsurile luate de autorităţi contra unor grupări sectare, este de natură a crea un cadru ostil în care inculpaţii au fost plasaţi, înfrângând egalitatea de arme dintre acuzare şi apărare.
Informaţiile oferite de DIICOT în secţiunea din rechizitoriu privind evoluţia fenomenului sectar sunt incomplete, inexacte şi prezentate tendenţios. Ele nu pot oferi argumente pentru a dovedi vinovăţia celor acuzaţi, cu atât mai mult în contextul unui proces penal.”

Circul mediatic instigat de organele de anchetă a urmărit să ascundă lipsa dovezilor

Nu în ultimul rând, magistratul semnalează faptul că procurorii au urmărit să manipuleze opinia publică prin informaţiile oferite presei, urmărind ca prin discreditarea yoghinilor să îşi justifice acţiunile brutale şi neîntemeiate. Confruntaţi cu lipsa totală a probelor care să susţină acuzaţiile vehiculate, procurorii au orchestrat un întreg circ mediatic pentru a-şi ascunde incompetenţa.

„Percheziţiile brutale din data de 18.03.2004 efectuate în imobile practicanţilor yoga au avut ca scop descoperirea unor aşa-zise activităţi ilegale ce implicau trafic de droguri, prostituţie, deţinerea de arme etc. Nu s-a descoperit nici o urmă a unor astfel de activităţi. […] Este evident că acest eşec trebuia mascat cu „găsirea” unei acuzaţii care să aibă „importanţă” în ochii opiniei publice. S-a venit cu ideea că modul de viaţă al yoghinilor, activităţile duse de ei în imobilele pe care ei le denumeau „ashram” să fie interpretat, este de fapt trafic de persoane. În lipsa probelor, această interpretare forţată a textului încriminator se constituie în sine un demers ilegal al Parchetului. „Scuza” absurdă invocată de Parchet este că absenţa probelor ar fi de fapt rezultatul „ascunderii” acestora.”

Publicarea Rechizitoriului şi reluarea obsesivă în presă a unor acuzaţii neadevărate la adresa MISA este o dovadă clară că aici este vorba de fapt de o acţiune represivă şi de acuzaţii fabricate:
„Publicarea integrală pe internet a întregului rechizitoriu, chiar înainte de a fi sesizată instanţa de judecată, dovedeşte cu prisosinţă aceste presiuni care au existat în timpul anchetei. Totodată, nimic nu dovedeşte mai bine fabricarea unei grave acţiuni represive împotriva membrilor şi simpatizanţilor M.I.S.A. decât această inconsistenţă a acuzaţiilor. În ciuda sutelor de poliţişti, procurori, agenti S.R.I. care au lucrat la caz şi a sumelor imense de bani cheltuite pentru această anchetă, tot ce s-a obţinut au fost câteva declaraţii ale unor adulţi care au pus semnul egal între traficul de persoane şi munca voluntară pe care ei susţineau că ar fi efectuat-o în cadrul locuinţelor numite „ashram”, unde au ales sa locuiască din proprie iniţiativă, la solicitarea lor. Toţi au cerut sume mari ca despagubire „pentru ca ar fi fost traficaţi”, cu toate că au fost liberi să părăsească respectivele locuinţe când au dorit aceasta şi cu toate că nu există minime dovezi ale constrângerii lor în sensul depunerii vreunei activităţi. „Muncile” pe care le reclamă reclamanţii erau efectuate de către ei ca persoane majore, dotate cu discernământ şi constau în activităţi inerente unei comunităţi care se autoadministrează.”

Manipularea mediatică a urmărit, prin urmare, să compenseze faptul că în realitate procurorii nu au descoperit nicio infracţiune care ar fi putut fi incriminată:
„Marea majoritate a celor publicate în ziare despre cursanţii MISA nu a avut nimic de a face cu realitatea, având în vedere stilul lor real de viaţă. […] Prin intermediul presei s-a urmărit incitarea la ură şi violenţă a cititorilor şi a spectatorilor, urmărindu-se ca astfel să fie „justificată” necesitatea acţiunilor anterioare întreprinse de autorităţi împotriva practicanţilor MISA şi care nu au avut „rezultatul” scontat.”

Iată deci că, pentru prima dată, după mai bine de 11 ani de la gravele abuzuri din martie 2004, după tot calvarul la care au fost supuşi practicanţii yoga din cadrul MISA, în special cei care au fost acuzaţi pe nedrept în acest proces ridicol, un magistrat demască manevrele procurorilor care au anchetat cazul MISA, semnalând ilegalitatea lor şi diferitele abuzuri grave comise. Din păcate, ancheta acestor abuzuri a fost în mod abuziv stopată, în ciuda sutelor de plângeri ale yoghinilor.

Yogaesoteric va publica în curând o analiză detaliată a documentului prezentat pe scurt în aceste articole. Pe site-ul nostru puteţi citi şi alte articole care analizează pertinent Rechizitoriul şi declaraţiile martorilor în acest dosar.

 

Citiţi şi:

Presa a declanşat un nou război mediatic împotriva MISA, menit să influenţeze actul de justiţie şi opinia publică

Gabriel Andreescu despre ultimul rechizitoriu dat de procurori presei

Să facem haz de necaz citind rechizitoriul MISA!

 
 

yogaesoteric

iunie 2015

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More