… la așa-zisa scrisoare de amenințare la adresa judecătorului Ionuț Matei și reacția nulă a aceleiași MASS-MEDIA la scrisorile anonime dar reale ce i-au fost trimise anul acesta profesorului de yoga Gregorian Bivolaru
de instructor yoga Nicolae Catrina
Discriminarea flagrantă, furibundă, care a fost și este exercitată în mod constant împotriva profesorului de yoga Gregorian Bivolaru atât de către autoritățile române, cât și de aproape toată MASS-MEDIA din România – discriminare întotdeauna nerecunoscută, ba chiar negată cu îndârjire de toate instituțiile implicate – reiese într-un mod cât se poate de semnificativ prin analizarea în paralel a reacției presei din România în două cazuri ce sunt perfect similare din punctul de vedere al faptelor implicate.
Concret, este vorba în ambele cazuri de primirea unor scrisori de amenințare. Prima situație este aceea în care judecătorul Ionuț Matei a pretins, ba chiar a declarat că ar fi primit o scrisoare de amenințare anonimă exact înainte de ziua pronunțării sentinței finale la ÎCCJ în dosarul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, dosar despre care se poate spune că a fost și a rămas unic până în prezent în analele Justiției din România nu numai din cauza abuzurilor și nelegalităților uriașe care l-au caracterizat, ci și datorită faptului că victima presupusei infracțiuni… pur și simplu nu există! Cea de a doua situație este reprezentată de primirea unor reale scrisori de amenințare de către Gregorian Bivolaru pe adresa sa din Suedia, scrisori dintre care una a venit cu puțin timp înainte ca profesorul de yoga să fie arestat în Franța, alta fiindu-i trimisă chiar după ce el era deja arestat. Aceste detalii edificatoare pot fi constatate cu ușurință din datele poștale (ștampilele respective) care apar pe plicurile în care ele au fost expediate: acestea atestă atât data trimiterii, cât și adresa destinatarului.
Cum a reacționat prompt MASS-MEDIA în cazul acestui judecător părtinitor (Ionuț Matei) care a acționat într-un mod discreționar și a pus instituția judiciară (prin exercitarea unor presiuni uriașe asupra martorilor, prin disprețul față de codul de procedură penală și chiar față de adevăr etc.), în cazul lui Gregorian Bivolaru, în slujba aversiunilor și idiosincraziilor sale personale față de un om acuzat pe nedrept? Imediat, toate agențiile de presă s-au grăbit să comenteze „știrea-bombă” cum că „yoghinii MISA” ar fi redactat pretinsa scrisoare de amenințare, iar unele știri au titrat la vremea respectivă – dar în absența celor mai elementare dovezi! – că „membrii MISA l-au amenințat pe judecătorul Ionuț Matei”.
Iată însă că, deși Ionuț Matei a depus atunci chiar și o plângere penală în această direcție, după mai mult de 3 ani de la presupusul eveniment nu s-a descoperit nici cea mai mică dovadă în favoarea acestei teorii (și nici nu se va putea descoperi vreodată, din simplul motiv că o asemenea dovadă nu are cum să existe!). În mod evident, respectivele comentarii din presă, comentarii ale căror ton și stil nu aveau nimic de a face cu adevărul sau cu imparțialitatea, ci aveau de a face cu o „înfierare” a „dușmanului” (din punctul lor strâmb de vedere) – în acest caz, Gregorian Bivolaru și școala de yoga MISA – constituie o gravă încălcare a deontologiei profesiei de jurnalist – care a rămas ca atare – prin difuzarea unor afirmații false.
În acea scrisoare având patru pagini, judecătorul Ionuț Matei era amenințat că, dacă nu va da un verdict favorabil lui Gregorian Bivolaru, se va începe „o acțiune psihotronică” la adresa lui, începând cu data de 21 iunie a acelui an (2013). Se făcea, de asemeni, referire la unele fapte de corupție ale judecătorului Ionuț Matei, care urma să fie făcute publice, în plicul respectiv existând și un CD cu informații și dovezi despre aceste fapte, pe care însă judecătorul susține că nu l-ar fi deschis. Scrisoarea era semnată „NOI, CEI INDIGNAȚI”.
În mod evident, intenția autorului acelei „anonime” a fost de a pune scrisoarea respectivă pe seama yoghinilor MISA, atât prin trimiterile făcute, cât și prin limbajul de lemn folosit, limbaj care aduce mai degrabă cu ce își imaginează procurorii sau ziariștii că ar fi, cum spun ei, „jargonul yoghin”. Dimpotrivă, pentru oricine este familiar cu modul de a fi, de a vorbi și de a acționa al yoghinilor, este evidentă folosirea improprie a acestui limbaj. Aceasta sugerează cu multă putere că scrisoarea respectivă a fost de fapt o „fumigenă” încropită și produsă de serviciile secrete sau poate chiar de procurori, o manevră de tip securist care a urmărit să îl ipostazieze pe judecătorul Ionuț Matei – lamentabil „campion” al abuzurilor în cazul MISA/Gregorian Bivolaru – într-o biată „victimă”. Prin aceasta, s-a vizat totodată să i se confere lui Ionuț Matei o aureolă „eroică” dacă va da un verdict de condamnare, în loc să fie demascat pentru numeroasele ilegalități și nedreptăți flagrante pe care le-a comis în acest caz, precum și pentru modul părtinitor și incorect în care a condus ședințele de judecată.
Într-adevăr, se poate spune că uriașul ego megaloman al judecătorului Ionuț Matei a contribuit din plin la acțiunea subversivă de a face din justiția de la cel mai înalt nivel din România (ÎCCJ) un fel de cadru legal pentru îndeplinirea obedientă și servilă a unor comenzi din partea anumitor structuri oculte. Abuzurile uriașe și nelegalitățile care au fost săvârșite de acest judecător au servit interesele stăpânilor lui din umbră pentru a manipula justiția, pentru a o preschimba într-o jalnică „justiție” a bunului plac și a unui arbitrar năucitor. În acest sens, finalizarea procesului de la ÎCCJ al profesorului de yoga Gregorian Bivolaru a fost, s-ar putea spune, „tragica încununare” a nedreptăților și abuzurilor ce au fost săvârșite împotriva lui Gregorian Bivolaru încă din perioada odioasei dictaturi ceaușiste, a fost „triumful” josniciei și a lipsei de rușine într-un pseudo-proces care a fost fabricat politic. Iar culmea impertinenței, a batjocurii și a sadismului în etapa finală a acestui caz a fost, așa cum am menționat și cu altă ocazie, faptul că judecătorii din „Completul negru” (Ionuț Matei, Cristina Rotaru și Ioana Bogdan) au motivat casarea (anularea) deciziilor instanțelor anterioare (care îl declaraseră pe Gregorian Bivolaru nevinovat de toate acuzațiile pentru care fusese trimis în judecată) „pentru a-i oferi inculpatului posibilitatea de a se apăra, respectând astfel drepturile lui procesuale”. NUMAI CĂ ACEST INCULPAT… FUSESE DEJA ACHITAT! Numai o ființă extrem de josnică, plină de cinism, de sarcasm și de dispreț̦ ar putea susține cu un asemenea tupeu și cu o asemenea batjocură nemărginită că i-a anulat cuiva hotărârile anterioare de achitare și verdictul de nevinovăție… ca să-i dea ocazia să se apere!
Tot în legătură cu acea scrisoare anonimă de amenințare pe care ar fi primit-o, este de asemeni dubios faptul că judecătorul Ionuț Matei a susținut, cu acea ocazie, că ar mai fi primit anterior o scrisoare de amenințare similară, pe care însă nu a arătat-o presei. Ne întrebăm, retoric, dacă acea scrisoare anterioară ar fi existat cu adevărat, ce l-ar fi putut opri pe Ionuț Matei să o aducă – încă de la început – drept dovadă a „pericolelor” cu care el, chipurile, s-ar fi confruntat de-a lungul acelui proces? Mai ales că este de la sine înțeles că o a doua „scrisoare de amenințare” i-ar fi sporit și mai mult aureola de „erou justițiar”. Tocmai de aceea, concluzia logică este că, în realitate, respectiva scrisoare anterioară nu a existat niciodată. Cu toate acestea, niciun vajnic jurnalist nu a sesizat această flagrantă omisiune care, totodată, era o contradicție. În schimb, numeroase canale mediatice au scris – în absența oricărei probe în această direcție! – că judecătorul Ionuț Matei „a fost amenințat de yoghinii MISA”, iar acesta a fost imediat ipostaziat într-o „victimă a yoghinilor”!
Privind cu atenție și luciditate această situație, precum și multe altele ce sunt similare dar care au existat sau încă există, reiese că nu există acrobație jurnalistică pe care acești oameni de rea-credință din MASS-MEDIA românească să nu fie gata oricând să o utilizeze, la ordinul „păpușarilor” lor, al stăpânilor lor din umbră. Profesorul de yoga Gregorian Bivolaru a fost și este insultat în mod constant – adesea, într-o manieră abjectă – numele său fiind chiar, în unele publicații sau emisiuni de televiziune, „îngropat” literalmente în dejecțiile calomniei ordinare. Am putut constata cu toții cum, de-a lungul timpului, în atacurile imunde, adesea de o vulgaritate nețărmurită și de o uimitoare infamie pe măsură, împotriva lui Gregorian Bivolaru, că ticăloșia se înfrățește cu tupeul, impertinența, grobianismul, dogmatismul, bășcălia sau cinismul.
Să vedem însă cum a reacționat presa din România atunci când Gregorian Bivolaru a făcut public faptul că a primit scrisori de amenințare pe adresa lui din Suedia? Știm deja cu toții: de această dată – și într-un flagrant contrast cu virulenta și larga reflectare mediatică a cazului scrisorii similare pe care judecătorul Ionuț Matei a afirmat că ar fi primit-o – presa românească NU A AVUT ABSOLUT NICIO REACȚIE! Nimeni nu a făcut nici cea mai mică mențiune ori referire la aceasta, întreaga presă din România a ignorat pe deplin declarația respectivă. A fost, am putea spune, exact precum în situația în care, cu mai mulți ani în urmă, niciun reprezentant al presei nu a suflat un cuvânt cu privire la raportul pompierilor în cazul exploziei devastatoare ce a apărut în apartamentul lui Gregorian Bivolaru, raport care a stabilit însă în mod clar că a fost vorba de un atentat și nu de un accident sau de o neglijență! În schimb, aceeași presă ticăloasă reacționează de-a dreptul isteric la presupuse (ori inventate) fapte care sunt atribuite în mod calomnios, în mod mincinos și răuvoitor lui Gregorian Bivolaru ori yoghinilor MISA.
În cazul lui Gregorian Bivolaru, acești jurnaliști – care, unii dintre ei, sunt niște simpli pioni ai serviciilor secrete – au urmărit și urmăresc constant să îl discrediteze prin orice mijloace, nu contează cât de imunde, și să-l supună fără încetare unui îndârjit linșaj mediatic, linșaj care a fost sau este executat de televiziuni și de ziare ce sunt gestionate de foști lucrători sau colaboratori ai Securității și în care vulgaritatea limbajului s-a combinat adeseori cu practicarea abilă a tehnicilor de instigare, ba chiar de isterizare a populației împotriva lui Gregorian Bivolaru și a școlii de yoga MISA.
Tocmai de aceea, situația actuală a profesorului de yoga Gregorian Bivolaru poate fi interpretată și ca o temporară victorie a unei uri nestăvilite, ca un efemer rezultat al aversiunii îndelung, masiv și agresiv propagate de MASS-MEDIA românească, aversiune ce este caracterizată de o cumplită sărăcie etică și morală, ce este mascată însă în „spirit justițiar” și care se auto-motivează prin torente de vorbe ipocrite și fără noimă, dar care sunt menite să-l facă pe autorul lor să pară a fi situat pe o „înaltă” platformă morală. În această direcție, este important de amintit că presa românească a trecut de asemeni sub tăcere faptul că același procuror care l-a anchetat pe Gregorian Bivolaru în timpul regimului comunist, la ordinul Securității pentru a-i fabrica un dosar de drept comun (conform documentelor din Arhiva CNSAS publicate de cercetătorul Gabriel Andreescu), exact același procuror a instrumentat apoi dosarul lui Gregorian Bivolaru și după 2004.
Știm cu toții că în vremurile dictaturii ceaușiste cei care vorbeau sau se manifestau public împotriva partidului comunist erau imediat arestați, dar niciodată nu erau acuzați în mod direct de faptele respective, deoarece la noi era, chipurile, „democrație”. Persoanele respective erau însă încadrate, în mod complet abuziv și fără nicio legătură cu realitatea, în categoria infractorilor de drept comun, tocmai pentru a putea fi în felul acesta condamnate – în cadrul unor pseudo-procese și al unei pseudo-justiții „la ordin” – la ani grei de pușcărie.
În felul acesta devenea mult mai greu pentru oricine (inclusiv pentru forurile internaționale de monitorizare a respectării drepturilor omului, precum Amnesty International) să protesteze împotriva acelor abuzuri, deoarece forțele de represiune declarau că persoana respectivă nu a fost condamnată pe motive politice, ci doar pentru infracțiuni de drept comun.
Exact asemenea manevre de poliție politică (mistificarea insidioasă a adevărului, răstălmăcirea faptelor, născocirea unor fapte penale himerice etc.) au fost instrumentate mereu în cazul lui Gregorian Bivolaru, pentru a induce în eroare anumite organisme internaționale. Chiar arestarea sa în Franța, în februarie anul acesta, arestare care a fost realizată cu sprijinul Europolului și al Poliției franceze, s-a bazat pe mistificarea mandatului internațional de urmărire care a fost emis de autoritățile române! Astfel, în locul infracțiunii „act sexual cu o minoră”, în acest mandat era scris „pedofilie și trafic de minori”, ceea ce a fost o minciună ordinară, abjectă, ce nu apare de fapt în niciunul dintre capetele de acuzare care au fost formulate împotriva lui Gregorian Bivolaru, dar în lipsa căreia nici Europolul și nici Poliția franceză nu s-ar fi mobilizat! Prin astfel de manevre josnice, „relicvele” trecutului securisto-comunist al României au încercat și încearcă din toate puterile lor rele să preschimbe actul de justiție, în cazul Gregorian Bivolaru, într-o cinică execuție ce este săvârșită cu mască legală.
Și totuși, în ciuda tuturor acestor evidențe zdrobitoare și care sunt atât de ușor de verificat, PÂNĂ ÎN PREZENT, ABSOLUT NICIO INSTITUȚIE A STATULUI ROMÂN NU A MIȘCAT MĂCAR UN DEGET ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SUTELE DE ABUZURI CE AU FOST SĂVÂRȘITE DE-A LUNGUL TIMPULUI ATÂT ÎN CAZUL MISA, CÂT ȘI ÎN ACELA AL LUI GREGORIAN BIVOLARU! De altfel, simplul fapt că Gregorian Bivolaru a primit azil politic într-o altă țară membră a Uniunii Europene (Suedia), azil confirmat și în acest an de Guvernul Suediei, este de natură să pună oricărui om de bună credință un serios semn de întrebare cu privire, dacă nu la acuzațiile ce i-au fost aduse profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, măcar la erorile flagrante de procedură și la ilegalitățile uriașe care au fost săvârșite împotriva acestuia. Ca să nu mai vorbim de faptul că două instanțe românești au constatat nevinovăția lui Gregorian Bivolaru cu privire la toate acuzațiile care i-au fost aduse!
La toate acestea, merită să subliniem și dimensiunea aberantă a condamnării – 6 ani de închisoare cu executare – pentru o presupusă infracțiune în care de fapt… nu există victimă! Pentru comparație, reamintim aici alte decizii judecătorești în cazuri mult mai grave, în care au existat victime și a fost vorba de infracțiuni reale:
– profesorul de sport Dan Octavian Vișan a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru violarea unei minore aflate în grija sa într-o tabără;
– directorul OTV Doru Iuga a fost condamnat la 2 ani cu suspendare pentru acte sexuale cu minori (băieți), el fiind implicat și într-o rețea de proxenetism cu minori;
– Șerban Huidu, care a ucis trei persoane într-un accident de mașină, a fost condamnat doar la 4 ani închisoare cu suspendare;
– judecătorul Ionuț Matei a făcut parte din completul care a redus pedeapsa lui Ion Balint, zis și Nuțu Cămătaru, de la 9 ani de închisoare la doar doi ani, șapte luni și 17 zile (durată care a fost cu abilitate calculată în așa fel încât ea să corespundă exact cu cât îi trebuia lui Nuțu Cămătaru pentru a intra din nou la Comisia de eliberări condiționate!). Dacă în cazul infractorului recidivist Nuțu Cămătaru judecătorul Ionuț Matei i-a redus (ghici pe ce sumă*?) pedeapsa cu aproape 6 ani, în cazul lui Gregorian Bivolaru același judecător i-a dat în final o pedeapsă dublă de 6 ani închisoare pentru o așa-zisă infracțiune în care … nu există victimă.
– în cazul unei rețele de pedofilie în care erau traficați copii români la Vatican, autoritățile nu au luat absolut nicio măsură;
– un scandal de „sex cu minore”, în care a fost în mod evident implicat fostul prim ministru Victor Ponta şi alți politicieni masoni, a fost în final complet mușamalizat.
Având în vedere toate aceste cazuri, care sunt cunoscute publicului din România, ipocrizia MASS-MEDIA care prezintă într-un mod aproape obsesiv „cazul Bivolaru” este cu atât mai șocantă. Gregorian Bivolaru a fost condamnat pentru o așa-zisă infracțiune… fără victimă, MASS-MEDIA refuzând să publice până și mărturia presupusei victime a lui Gregorian Bivolaru, care afirmă – în continuare – că nu i-a adus acestuia nicio acuzație și nu a avut nicio relație intimă cu el.
Notă:
* În realitate este cert că judecătorul Ionuț Matei a primit suma fabuloasă de 1.000.000 euro, mită de la clanul Cămătaru și pentru aceasta a fost chiar avansat.
Citiți a doua parte a acestui articol
Citiți și:
Cazul Gregorian Bivolaru – 45 de ani de grave abuzuri, amenințări terifiante și tortură
Lovitură de teatru sau încă o manevră abjectă? Judecătorul Ionuţ Matei susţine că ar fi primit o scrisoare anonimă de ameninţare
Cazul Bivolaru: ADEVĂRUL care se ascunde în spatele campaniei mediatice
yogaesoteric
8 octombrie 2016