Organizatorii secreţi ai loviturii de stat proamericane din Turcia

 
Noua listă cu angajați ai serviciilor de spionaj american implicaţi în lovitura de stat din Turcia a fost anunţată. Conform ziarului Aksam, aceşti oameni au ajuns în ţară între 13 și 15 iulie şi au coordonat direct acţiunile rebelilor. În plus, au ajutat la crearea de publicaţii în mediile güleniste occidentale şi locale.

Cu toate că s-a dovedit implicarea unui număr de membri CIA, oficial se susține că aceste persoane ţineau de componenta diplomatică americană.

Înainte de a enumera agenții CIA implicați în tentativa de puci, este necesar să vorbim despre Graham Fuller, care este asociat îndeaproape cu Fethullah Gülen. Fuller a fost angajat CIA, a lucrat în Orientul Mijlociu timp de 20 de ani şi a dorit să folosească influenţa lui Gülen în Rusia. El este responsabil pentru susţinerea güleniştilor în dezvoltarea unui „stat paralel” în Turcia. Cu ajutorul direct al lui Fuller, Gülen a obţinut rezidenţa permanentă în SUA, el fiind unul dintre cei trei agenţi CIA care au oferit garanţii personale în favoarea lui Gülen.

Frederick Engdahl, în cartea sa Holy Wars of the Western World, îl descrie în detaliu. Conform acestuia, Graham Fuller nu a fost un simplu ofiţer de informaţii. A jucat un rol activ în coordonarea activităţii mujahedinilor şi al altor organizaţii politice islamice. A devenit un „pionier” în folosirea Frăţiei Musulmane şi a altor grupuri islamiste similare drept instrumente ale politicii externe americane.

În 1982, Graham Fuller a fost numit ofiţer în cadrul departamentului CIA pentru Orientul Mijlociu şi Asia de Sud. A devenit responsabil pentru Turcia. În 1986, când Fuller a devenit vicepreşedinte al Serviciului de Informaţii Naţional al CIA, şi în 1988, când războiul mujahedinilor în Afganistan se apropia de sfârşit, Fuller s-a retras formal de la centrul de informaţii şi analiză RAND al neoconservatorilor de la Washington, care este asociat îndeaproape cu Pentagonul şi CIA. După cum arată numeroase dovezi, Graham Fuller a ajutat la dezvoltarea unei strategii pentru crearea şi dezvoltarea mişcării lui Gülen ca o forţă geopolitică cu scop intruziv la adresa ţărilor care au făcut parte din fosta URSS în Asia Centrală.

La RAND Fuller s-a devotat studiului fundamentalismului islamic în Turcia, Sudan, Afganistan, Pakistan şi Algeria. În lucrările sale, a abordat problemele de supravieţuire ale Irakului, a scris despre era post sovietică, despre noua geopolitică în Asia Centrală, iar aceste lucrări au fost trimise de către Gülen adepţilor săi pentru a forma noi şcoli sau madras-uri Gülen, după cum afirmă Engdahl.

– Henri Barkey este unul din liderii departamentului Turcia al CIA, fost membru al staffului de planificare al Departamentului de Stat American pentru Orientul Mijlociu. A devenit faimos pentru articolele împotriva statului turc. În particular, în Rusia este distribuit asiduu articolul său din Foreig Policy – Erdogan’s Foreign Policy Is in Ruins.

– Helen Laipson este prim secretar al Consiliului Naţional de Securitate, fost vicepreşedinte al Consiliului de Informaţii al CIA.

– Sylvia Tiriaki este un analist politic care studiază Israelul, Palestina şi Armenia.

– Ahmed Morsy este un expert la Carnegie Endowment, director în Egipt şi Iran.

– Ellie Geranmayeh este un angajat al Departamentului pentru Relaţii Externe al Consiliului European, analizând Iranul şi Arabia Saudită.

– Mesud Karokhail este analist pentru Orientul Mijlociu, expert al unui număr de ONG-uri internaţionale.

– Marwa Daudy este profesor colaborator la Centrul pentru Studii Arabe la Universitatea Georgetown. Autorul cărţii The watershed between Syria, Turkey and Iraq şi a numeroase publicaţii privind „atrocităţile” liderilor sirieni, a dezbătut într-unul din articolele sale faptul că Putin beneficiază de pe urma Statului Islamic și a primit o carte blanche pentru intervenţii militare de partea regimului Assad.

– Samir Sumaidaie este fostul ambasador SUA în Irak, la un moment dat a reprezentat opoziţia la adresa lui Saddam Hussein.

– Ali Vaez este unul din managerii Centrului Woodrow Wilson.

Conform unor surse turceşti, punctul central al grupului a fost insula Büyükada din apropierea Istanbulului, de unde rebeliunea a fost coordonată şi de unde au fost pregătite intoxicaţii pentru mass-media.

După ce eşecul inevitabil al loviturii de stat a devenit clar, media a distribuit poveştile false conform cărora Erdogan însuşi se află în spatele loviturii de stat cu scopul întăririi propriei poziţii în ţară. Această teză a fost larg distribuită în presa occidentală.

Munca operaţională a serviciilor secrete turcești a identificat aceşti membri CIA drept participanți la Vara arabă în Tunisia, Egipt, Yemen şi Libia.

Citiţi şi:
Axa Moscova – Ankara reprezintă viitorul
Adio, NATO?!
Un reputat strateg militar afirmă: criza din Turcia este «a şaptea mutare de șah-mat pentru Europa»!

yogaesoteric
13 noiembrie 2016