Ce sunt «fake news»? Despre ce este vorba în scandalul «știrilor false»

Ați auzit cel mai probabil de scandalul Fake News. Mai precis, în România, mai multe site-uri au fost acuzate că produc și distribuie „fake news” (știri false). Probabil ați auzit expresia aceasta așa de des, încât v-ați obișnuit cu ea și considerați că este „de când lumea”. Dar nu este chiar așa.

Haideți să vedem ce-i cu fake news

Toată chestiunea „știrilor false” a izbucnit în timpul ultimei campanii prezidențiale din SUA, când democrații (de stânga, le vom spune „stângiștii”) l-au acuzat pe Donald Trump că a câștigat alegerile cu ajutorul știrilor false. Alegația este că din cauza unor știri false lansate de niște site-uri obscure pe internet, Donald Trump ar fi reușit s-o depășească pe Hillary Clinton – marea favorită a scrutinului.

În timp ce, într-adevăr, există astfel de site-uri obscure care lansează tot felul de elucubrații, este imposibil de crezut că aceste site-uri au un trafic care să fie măcar la 0,1% din numărul de cititori ai marilor canale de știri și site-uri americane pro-stângiste.

Și de fapt, aici este și miza: mass-media principală – în SUA – este în proporție de 98% de stânga (cu excepția Fox News și Breitbart). Astfel, a devenit foarte convenabil să se găsească vinovatul pentru pierderea alegerilor de către candidatul favorizat de mainstream media: fake news.

În realitate – referindu-ne la cazul României, toate, dar absolut toate canalele TV și site-urile de știri principale (Hotnews, Digi, Ziare.com, Mediafax, Gândul, Pressone, News.ro, Rise Project, Realitatea TV, Adevărul, Pro TV, Antena 3, România Liberă, Dilema, TVR etc.) sunt de stânga. Diferența notabilă este că în timp ce Antena 3 și România TV sunt favorizant PSD-iste, adică stânga cu unele accente naționale inerente datorită numărului mare de membri, celelalte slujesc stângii globaliste (internaționaliste îi zicea pe vremuri) neo-marxiste. În esență, chiar dacă par în conflict, pe toate aceste posturi și canale veți găsi aceeași narațiune (adică imaginea de ansamblu cu care rămâi după vizionarea știrii / a programului) în ceea ce privește societatea.

Gândiți-vă cine sunt șefii acestor posturi de televiziune, site-uri de știri: de la colaboratori direcți sau subordonați ai unor politicieni de stânga marxistă și oameni de afaceri cu legături politice în zona respectivă, la oameni formați la școala de cadre a celui mai mare finanțator al Partidului Democrat din SUA, George Soros.

Puteți verifica și voi, dacă aveți răbdare, și veți constata o realitate: 90% dintre jurnaliștii din România ar fi votat cu Hillary Clinton la ultimele alegeri, candidată care a și fost susținută – in corpore – de mass-media autohtonă. 99% dintre jurnaliștii activi din mass-media sunt angajați politic fățiș, susținând clar ideologia stângii marxiste (căreia ei îi spun, eronat, dreapta). Cazurile sunt numeroase: să ne amintim doar de infamul exemplu al jurnalistului de la Hotnews care a scris pe pagina de facebook a instituției „Sper să crapi, Victor Ponta”. Vă dați seama cam ce „diversitate” de opinii e pe-acolo?! Și acești oameni, în condițiile șefilor și a pregătirii pe care o au, la fel ca și cei de la Antena 3 sau RTV,  susțin apoi că ei sunt obiectivi!

Cele trei reguli

Și pur și simplu, NU este așa. Jurnalistul și scriitorul Andrew Klavan a explicat că psihologii au arătat clar că atunci când oamenii se asociază în exclusivitate cu oameni care gândesc precum ei, ajung să sufere de distorsiune de confirmare și gândire de grup. Acești reporteri, spune jurnalistul, nu sunt mincinoși – complet – ci părtinirea lor ajunge să le deformeze felul în care relatează realitatea.

Tot Klavan explică cele trei reguli după care se ghidează mass-media principală și care transformă orice știre – reală sau nu – în fake news.

Regula numărul 1: Dacă o prejudecată a stângii este confirmată de un eveniment singular (exemplu: un caz de violență într-o familie), atunci acel eveniment este tratat ca un caz reprezentativ (vedeți, familiile tradiționale sunt violente!). Invers, dacă un eveniment contrazice ideologia „progresistă” (ex: homosexuali care susțin pedofilia), atunci respectivul eveniment este aruncat într-un colț de pagină și tratat ca un „incident izolat”. Dacă îndrăznești să spui că nu-i așa, atunci mainstream media te etichetează direct „homofob”. Puteți verifica rețeta în cazul relatărilor despre refugiați, criza UE (euroscepticule!) sau protestele din primăvară (conspiraționistule!) etc.

Regula numărul 2: Când apare un scandal în tabăra celor care susțin ideile conservatoare (minusculă în România), atunci știrea este despre scandal. Vezi cazul Marșului pentru normalitate de la Cluj: accentul s-a pus pe cuvintele „scandal” și „violență”, deși organizatorii și participanții nu erau cu nimic vinovați. (Concluzia privitorului: ăștia cu familia tradițională sunt violenți și puși pe scandal.) Când apare un scandal sau controversă în tabăra progresistă, atunci accentul se pune pe persoana care a dezvăluit scandalul și pe discreditarea acesteia. Exemplu: când ActiveNews a scris despre ipoteza emisă de un scriitor francez, conform căreia protestele din primăvară au fost stimulate de forțe externe, presa mainstream s-a concentrat pe discreditarea autorului și a site-ului care i-a găzduit ipoteza, mai degrabă decât pe investigarea validității acelei ipoteze.

Regula numărul 3: Dacă se găsește vreun extremist în zona dreptei, atunci trebuie scos în evidență ca fiind reprezentativ pentru toată mișcarea, în timp ce extremismul progresist trebuie ignorat, ascuns. Exemplu: Afirmațiile nefericite despre Germania nazistă ale profesorului Gheorghe Iancu au fost puse pe spatele Coaliției pentru Familie (deși nu este membru sau asociat!), pentru a se justifica aplicarea de etichete infamante, în timp ce repetatele insulte și îndemnuri la violență ale activiștilor LGBT asupra Patriarhului, ba chiar și uciderile de preoți de către oameni fanatizați, sunt trecute la index, la capitolul „etc”.

Mai putem găsi câte exemple doriți: în timp ce „presa centrală” se întrece în demitizarea istoriei naționale, nimeni nu are voie să se atingă de un fir de păr din capul istoriei oficiale despre Occident sau al Doilea Război Mondial. Dacă îndrăznești să spui ceva despre înțelegerile Stalin – Churchill, atunci ești clar antioccidental sau vândut rușilor sau amândouă. Dacă te fac „naționalist notoriu”, scapi ieftin.

Dacă arăți că Germania își protejează firmele oriunde s-ar afla, atunci se cheamă că promovezi cinstea și hărnicia germană și totul e minunat. Dacă afirmi că același lucru ar trebui să facă statul român cu firmele autohtone, atunci devii automat „dictator”, „comunist” sau „nostalgic”.

Dacă lauzi tot felul de religii și practici orientale dintre cele mai ciudate, se cheamă că ești spiritual, luminat. Dacă practici ortodoxia sau îi lauzi virtuțile, devii „iubitor de popi”, „pupător de moaște retrograd” și de „ev mediu”. Exemplele pot continua la infinit. Le puteți verifica și singuri. Chiar vă invităm să faceți asta și să vedeți – o puteți face pe facebook – cum gândesc jurnaliștii care lucrează în trusturile de știri. Verificați: vorbiți cu cei care au făcut liste și o să vedeți exact același profil de om. O să vedeți cum „argumentează” faptul că x site este pe listă, iar altul, cu minciuni cât casa, nu: o să vă luați cu mâinile de cap după „explicații”. Faceți ce nu vor ei să faceți: verificați!

Cele două tabere – Antena 3, România TV pe de-o parte, respectiv Hotnews, Mediafax, Gândul, News.ro, Digi, Pro TV, Realitatea, Ziare, RL etc – se ceartă pentru putere, dar narațiunea lor în ceea ce privește societatea românească este absolut identică: tot ce este global, străin este minunat, homosexualii și toate minoritățile sunt imaculate, iar tot ce este autohton este „corupt”, „leneș”, „nespălat”, „incult”, numai patronii și susținătorii lor sunt buni, în timp ce ceilalți români sunt răi, statul român este incompetent, statul norvegian are mereu dreptate, românii trebuie să acorde cât mai multe drepturi străinilor, să predea multiculti la școli, dar românii din străinătate să facă bine să învețe limba țării în care se află, să se integreze prin absorbție în societățile respective, că și-așa sunt înapoiați etc.

Un exemplu de site inclus în lista celor care distribuie știri false este ActiveNews. Din octombrie 2013, de când acest site a apărut, a arătat că tabloul propus de progresiști pentru România și pentru lume este fals, că se bazează pe crime, manipulări și propagandă și că realitatea nu este precum o prezintă aceștia. Mai pe scurt, promova o viziune conservatoare românească.

Din momentul apariției lor, site-uri precum ActiveNews au devenit inamicii celor care vor să acapareze agenda și subiectele de discuție din societate. De aceea, niciun „deontolog” preocupat de informarea corectă a publicului nu atacă vreun tabloid sau ziar de scandal: orice baliverne ar scrie ăia acolo sunt acceptate, pentru că de fapt nu atacă narațiunea, imaginea de ansamblu ce trebuie impusă asupra societății. Dacă vă gândeați că toată furtuna „fake news” este despre informarea corectă a dumneavoastră, mai reflectați: este vorba despre stabilirea priorităților unei țări, despre mutarea atenției, despre inginerie socială. Mai pe scurt: despre putere.

Mass-media corporatistă nu ține cont de fapte – dovadă stau articolele inventate, vorbele puse în gura unor oameni ce trebuiau demonizați – ci de prelucrarea știrii astfel încât narațiunea (imaginea de ansamblu cu care rămâi după ce citești/privești știrea) să se potrivească ideologiei „progresiste”, „seculare”, „globale”.

Asta se cheamă confirmarea propriilor prejudecăți, se numește părtinire, înseamnă FAKE NEWS.

Citiţi şi:
După listele negre făcute la noi de progresiştii soroşişti cu site-urile care nu trebuie citite, istoria se repetă în SUA
Sensul războiului împotriva ştirilor false: nu filtrarea critică a ştirilor, ci monopolul asupra viziunii «corecte» despre lume (I)

yogaesoteric
12 octombrie 2017