• Gandul.info/ Liviu Mihaiu: De ce i se rupe Statului poliţienesc de noi. Şi nouă de el
Nu cred că a existat în istoria României o perioadă mai populară şi suportivă politic pentru dominanţa anticonstituţională a serviciilor secrete ca în ultimii zece ani.
Când scriam, prin 2011, că vine o juntă militară de jos în sus, care va pune mâna pe boaşele Statului de drept, intelectualii încă aplaudau regimul care i-a băgat în seamă spunându-le fix ce voiau s-audă şi, care, la adăpostul urii împotriva hoţilor din clasa politică, a creat cea mai mare Poliţie Politică din întregul spaţiu UE.
Când implicatul numărul unu al intelectualităţii „civice”, Gabriel Liiceanu, îi spunea la microfon, cu decoraţia caldă pe piept, lui Băsescu cât de preşedinte al intelectualilor ne este el, el, Băsescu, omul Securităţii (confirmat nu numai de fostul preşedinte Emil Constantinescu, ci şi de către fostul său şef de dinainte de ’89, Silvian Ionescu) ordona Noii Securităţii în alcov şi prin hotărâri CSAT să ocupe tot Statul. Şi fix asta s-a petrecut.
Apoi premierul Tudose, pe care CPEx-ul PSD îl punea să jure că nu are dublă comandă la SRI, taie la rectificarea bugetară de la Educaţie şi Cercetare (România este pe ultimul loc la Inovare şi Cercetare din UE) şi dă banii, aţi ghicit, la SRI, cel care are un buget de jumătate de miliard de euro în ţara cu aparatură de ascultare de un miliard de dolari şi cu cele mai multe mandate de ascultare pe siguranţă naţională din lume.
Când l-am întrebat, în urmă cu zece ani, pe profesorul Andrei Cornea, cum poate sprijini un securist în fruntea țării, profesorul care scrie la revista la care prestează cei mai mulţi acoperiţi ai intelectualităţii române, mi-a răspuns că: „Scopul scuză mijloacele!”. Când, de fapt, aşa cum se constată, mijloacele au alterat scopul şi Constituţia ţării.
Un troll îmi scria pe forumul emisiunii mele de la radio Guerrilla, apropos de „obsesia mea” cu poliţia politică din România:
„Ce dacă conduc Securiştii!!!? Nu ei l-au împuşcat pe Ceauşescu?!?”
Cu 25 de ani în urmă auzeam ceva asemănător apropos de tătucul Iliescu: „Ce dacă conduce Iliescu!!? Nu el a făcut Revoluţia!? Cine aţi vrea să conducă!? Voi, golanii din Piaţa Universităţii!?”
Ce a urmat ştim cu toţii: o degradare continuă a clasei politice româneşti până la eşecul de ţară de azi în care avem cel mai prost guvern posibil şi în care intelectualii şi specialiştii, în caz că nu emigrează, trăiesc într-o perfectă disonanţă cognitivă, vizavi de politică, dar şi sub imperiul unei mentalităţi de frică tipică epocii de aur la final: anii ’80.
Marius Ghilezan, un veteran al jurnalismului anticomunist, scria în România liberă despre escaladarea urii şi a dezbinării în România sub comanda culoarelor media şi a agendelor serviciilor secrete în spaţiul public:
„Ba, mai mult, unul dintre halebardierii sistemului urlă: «Voi muri cu dinţii în gâtul vostru!». Păi, ăsta e, măi, rolul agentului de influenţă? Violenţa ca acţiune de constrângere socială aplicată de un grup ascuns asupra restului societăţii în vederea obţinerii unor anumite modele specifice de comportament, acţiuni sau a unei schimbări a gândirii colective a fost studiată de mult. Ei vor să gândeşti ca ei, să te supui Măriei Sale Sistemul. Big Brother-ul guvernează în toată splendoarea şi strălucirea sa. Omerta e în casa puterii. Europenişti de tresă, lingăi de clanţe de ambasadă cultivă teroare pentru instituirea în formă calificată a principiului dominoului… dacă nu le acorzi complezenţe şi nu le confirmi agendele, eşti vândut sau trădător. Ipochimenii au luat în stăpânire o ţară şi nimeni nu se revoltă.”
Rezultatul este un uragan de ură la cote fără precedent în România. La toate astea, preşedintele Iohannis stă şi se uită revoltat că nu s-a putut anticipa mezociclonul de la Timişoara.
Nu există putere în statul nostru care să nu aibă în intestine agenţii săi secreţi la butoane. Presa, Magistratura, Parlamentul şi Executivul sunt infestate de „cyborgii” cu misiunea înaltă de IT-işti ai anticorupţiei. Legi organice ale Statului şi Constituţia sunt încălcate de ani de zile din „rezonuri de stat”, în aplauzele celor care vor, pe bună dreptate, eradicarea celui mai mare flagel al administraţiei politice româneşti: Corupţia.
Iar cei câţiva judecători de la CCR care s-au opus la instalarea unui Big Brother românesc anticonstituţional au fost ameninţaţi şi operaţionalizaţi de către cel mai puternic serviciu secret al ţării (episodul Maior versus Daniel Morar) sau de către agenţii din presă care i-au demantelat imediat cu cel mai infam atribut la modă: Pesediştilor.
Între timp opoziţia politică nu mişcă-n front pe subiectul amestecului puterilor în stat la gândul că pot fi executaţi dacă se opun „luminii oficiale” a celor care conduc de fapt ţara în conivenţă cu preşedintele, pe care-l vor sprijini cu toţii şi pentru al doilea mandat, şi care preşedinte îi va aduce la guvernare cu ajutorul aceloraşi servicii secrete şi mijloace. Caz închis.
Azi serviciile secrete româneşti sunt un stat în stat, de care clasa politică nu se atinge nici cu floarea unui amendament la Legea siguranţei naţionale veche din ’91.
Acest subiect, ca şi guvernanţa americană, sunt două subiecte tabu pentru clasa politică, preşedinţie, presă (cu două, trei excepţii) sau societatea civilă. Serviciile secrete azi nu sunt controlate parlamentar, ci parlamentul este sub controlul serviciilor, deţinând peste 30% dintre scaune sub acoperire. Serviciile fac afaceri cu turn over-uri ameţitoare şi reprezintă un mandarinat extrem de influent în toate puterile din stat. Nu există afacere frauduloasă cu Statul sau privatizare cu cântec în care să nu fi fost băgaţi atât securişti sau agenţi ai serviciilor secrete de azi (vezi cazul Sebastian Ghiţă, cel care câştiga toate licitaţiile de resort, fără niciun fel de opoziţie şi care ameninţa firme concurente cu execuţia şi falimentul. Sau presiunile SRI prin infiltraţii săi instituţionali în cazul Institutului Geologic, implicat în diagnosticarea exploatării de la Roşia Montana, ca să dăm numai două cazuri).
Sunt două subiecte tabu în presa noastră „pro-occidentală” şi anticorupţie „cu orice preţ”: Securitatea română (cea mai numeroasă pe cap de locuitor din UE) şi politica intervenţionistă a SUA. Întâmplător sau nu, civilii din presă numesc acest tip de presă oarbă la critica sistemului de Securitate „unităţi militare de propagandă”. Politica oficială a ultimilor doi preşedinţi şi a ultimilor cinci guverne a fost mărirea bugetelor de siguranţă naţională şi lipsa controlului autentic al activităţii serviciilor secrete.
În urmă cu ceva ani, un ayatolah al presei scria că „nu mai există un interes public pentru dosarele Securităţii şi Securitate. Nu mai sunt un subiect atât de «tare» ca să mai pasioneze publicul românesc”. Nu ştiu dacă nu cumva îşi dorea asta, dar e cert că azi, acelaşi „intelectual public” se face că nu vede nimic din abuzurile noii Securităţii asupra Statului de Drept pentru care luptă la baionetă. În fapt, am ajuns să salvăm 99% dintre torţionari şi să le facem pensii speciale la securişti. În acelaşi timp, se încearcă radierea unor nume din istoria României precum Mircea Vulcănescu, iar numele lui Mihail Sadoveanu, cel care a semnat condamnarea la moarte a ţăranilor care s-au opus colectivizării, este nume de bulevard şi librărie în mai toată România. În aplauzele aceloraşi intelectuali care sunt plecaţi să lupte pentru Statul de Drept.
România este pur şi simplu blocată irevocabil. Aproape nimic nu mai merge în administraţie. Opoziţia votează împotriva oricărei iniţiative a Puterii, chiar şi când aceasta se referă la azile de bătrâni sau copii. Spaţiul public a ajuns un balamuc cu acte în regulă, ba mai mult, în spaţiul public s-a trecut la faza pe pumni şi picioare. Iar Preşedintele Ionannis e la ONU, uitându-se atent la problemele globale ale omenirii.
• Gandul.info/ Clarice Dinu: Şi, dacă pică Dragnea, va fi bine?
Niciun nume nu ar fi fost mai potrivit decât Belina pentru a ipostazia momentul pe care îl trăieşte azi România. Rezonanţa latinescului belli – „războaie”, în traducere – însoţeşte mutările făcute de politicieni, DNA și presă pe câmpul de luptă. Pentru că, dacă mai era vreo îndoială, pacea a fost spulberată. Este război.
Pe lista neagră a DNA-ului Laurei Codruţa Kovesi, unul dintre cele mai hulite personaje ale zilei, intraseră anul trecut Sevil Shhaideh şi Rovana Plumb, doi dintre miniştrii loiali lui Liviu Dragnea, care au avut apoi probleme tot din cauza lui. Şi-au pus semnătura pe două hotărâri de Guvern dând, în final, pe mâna TelDrum, Insula Belina, de unde şeful PSD posta pe Facebook poze cu ştiuca-n cârlig. Într-un comunicat, DNA bătea apa în piuă pe balta lui Dragnea, explicând pe câteva pagini cum sus-numitele au comis ilegalitatea şi au făcut ceva manevre ca să-şi satisfacă şeful de partid.
Odios! Însă mult mai odios este faptul că bomba a fost detonată după patru ani de zile în care toate firele au fost la vedere.
Cele două hotărâri de Guvern au fost publice. Imediat, după adoptarea lor discretă, Gândul a scris, încă din 1 decembrie 2013, pe larg despre afacerea Belina şi iţele care duc la TelDrum-ul lui Liviu Dragnea. (Materialul pe larg aici)
Ce să înţelegem? Că procurorii DNA nu ştiu să citească? Sau că doar au aşteptat momentul potrivit? Citind comunicatul DNA, în care acuzaţiile sunt construite pe cele două documente publice, vechi de patru ani, probabil a doua variantă este cea corectă.
Dosarul a fost scos chiar în momentul în care DNA şi şefa sa, Laura Codruţa Kovesi, se află în centrul unui scandal fără precedent în Justiţia din România şi care se amplifică de la o zi la alta. Pe de o parte, ca să-şi scape pielea, o serie de personaje cuplate la sistem, acum sau în trecut, au început să dea din casă.
Pe de altă parte, procurori şi judecători din CSM, organism care este definit prin Constituţie ca garantul independenţei Justiţiei, recunosc presiunile la care sunt supuşi şi devoalează concubinajul toxic DNA – SRI. Şantaje, dosare la comandă, abuzuri care zugrăvesc un tablou sinistru al României în 2017, întoarsă nostalgic către epoca RPR-ului, în care etichetele de duşman al poporului erau lipite de privilegiaţii momentului.
Dezamăgiţi profund de ceea ce s-a petrecut în cei 28 de ani de democraţie, mulţi aplaudă. Deseori, scuza este „eu nu am nimic de ascuns, nu are ce să mi se petreacă”. Într-o lume ideală, poate. Drumul spre iad e însă pavat cu bune intenţii. În lipsa conservării şi protejării unui echilibru democratic, nu întâmplător consfinţit constituţional, foamea de putere va lua minţile şi celor cărora acum li se pune icoana pe perete.
Dacă ura va lua locul dreptei judecăţi, România va rata, încă o dată, şansa să-şi apere libertatea. Acum poate pică Dragnea. Schimbarea domnilor, e bucuria nebunilor! În veselia isterică vor fi uitat că după uşă îi aşteaptă scaunul electric.
• ActiveNews/ Iulian Capsali: România sub teroare
Multă lume a fost uimită de cazul procuroarei de la Inspecția Judiciară, care, în loc să facă ce scrie în fișa postului, adică să inspecteze DNA – care nu mai fusese călcat de controale de 10 ani – s-a comportat umil în biroul Codruței Kövesi, care a chemat-o la ordine, și unde a intrat terifiată, tremurându-i picioarele.
„Ea a vrut să îmi spele creierul”, s-a destăinuit Mihaela Focica adjunctului I.J., Gheorghe Stan. Avea în minte exemplul unui procuror nesupus Marii Preotese a DNA, un cunoscut de-al ei ce a fost călcat în picioare de trupele subordonate, căruia i s-au inventat dosare, implicit procese. Procurorul a fost declarat nevinovat în justiție până la urmă, însă după doi ani de calvar, care i-au ruinat cariera și sănătatea.
Doamna procuror Mihaela Focica declara în fața șefului ei că se gândește la copil și la ratele de la bancă, întrucât loviturile de pedeapsă ale DNA ar fi putut să o lase pe drumuri.
Deci cea care a fost trimisă în inspecție de către ministru era terorizată la gândul că procuroarea șefă a DNA ar putea să-i „născocească” niște dosare. Asta demonstrează, dacă mai era cazul, atmosfera din jurul unei persoane ce se crede învestită cu puteri mesianice, supra-statale. Să nu uităm cadrul: la începutul anului 2017 a ieșit în spațiul public informația că SRI a căpătat, sub președintele Băsescu, printr-un ordin secret al CSAT, atribuții de cercetare penală, exact ca în anii dictaturii comuniste.
Dacă unui procuror îi este frică să-și facă datoria, ce i se poate cere unui oareșcare?
S-au comentat însă mai puțin dezvăluirile fostului judecător al CCR, Toni Greblă, care a fost lichidat de Binom (DNA și SRI) datorită faptului că s-a opus legilor „Big Brother”. Prin urmare, merită să ne aplecăm asupra acestui caz ieșit din comun.
Să inserăm cronologia faptelor: Curtea Constituțională s-a pronunțat pe data de 21 ianuarie 2015 asupra neconstituționalității legii „Big Brother”, adusă pentru a treia oară în fața judecătorilor. În ziua de 22 ianuarie 2015, la O ZI (!) după respingerea legii, judecătorul Toni Greblă a fost adus cu mandat la DNA. Declarația fostului judecător al Curții Constituționale, for suprem al apărării democrației, este șocantă:
„În ce privește ultima lege, cea de-a treia, Curtea s-a pronunțat (asupra neconstituționalității – n.n.) pe 21 ianuarie 2015, cam pe la ora 11.30. În aceeași zi, la ora 15.00, DNA a obținut mandate de aducere la Înalta Curte, mandate pentru 45 de percheziții domiciliare și informatice, (care s-au efectuat pe 22 ianuarie, la ora 6 dimineața – n.n.), iar pe 22 ianuarie 2015, la ora 8.00, am fost luat de acasă cu mandat.” Sarabanda este îngrozitoare din cauză că ne amintește teribil despre descinderile din perioada neagră a anilor ’50.
Asupra judecătorului CCR s-a declanșat iadul: aparatură video și de ascultare în apartament, inclusiv în baie, urmărit pas cu pas, reținut în arest ca un infractor și s-a dispus declanșarea acțiunii penale.
„Patru luni de zile am fost monitorizat în cel mai aspru și barbar mod cu putință, viața intimă a mea și a familiei mele dispărând. Nu știu ce s-a întâmplat cu acele imagini, dacă au fost distruse, cine are control asupra acestei operațiuni, dacă s-au făcut copii șamd.”– a declarat acesta. Imaginați-vă aproape 3.000 de ore de înregistrări video și audio, în care este înregistrat absolut tot, cele mai intime momente ale unei familii. Cine are controlul asupra lor? Sunt ele distruse vreodată, sau se păstrează pentru ca să fie folosite în mod impur cu alte ocazii, „scăpate” în presa de scandal? Câți judecători ai Curții Constituționale au fost monitorizați fără să aibă habar? Cine poate răspunde la aceste întrebări?
Cred că este sarcina unei viitoare comisii parlamentare și a Justiției deparazitate de acoperiții serviciilor ca să restabilească firescul statului de drept.
Revenind la legile Big Brother, stopate atunci de Curtea Constituțională:
Cine făcea presiuni totale (după cum am văzut, destine umane au fost călcate în picioare) pentru ca ele să fie legiferate? Toni Greblă a menționat în direct: „Declarații publice de o agresivitate ieșită din comun făcute de Maior, atunci director SRI, Coldea, Kövesi, iar mai apoi, la început inexplicabil pentru mine, acum explicabil, de Sebastian Ghiță (ofițer acoperit, fostul om de casă al lui Coldea și cel care făcea afaceri cu și pentru SRI – n.n.) care era atunci membru în Comisia de supraveghere a SRI din Senat”.
Introdus în „culoarul de presă” – cum inspirat l-a numit col. SRI Daniel Dragomir – al acoperiților serviciilor, judecătorului Toni Greblă i s-a creat aura de om al „ciumei roșii” (PSD) și i s-a aplicat ultima stigmatizare din bagajul ideologilor globaliști, aceea de „om al Moscovei”. Nu există cetățean care să se fi opus Statului Paralel, căruia ventrilocii din presă să nu-i fi adăugat această ștampilă. Este atât de „firească”, încât de curând s-a aplicat chiar colonelului Dragomir (decorat de CIA!), care a fost acuzat abil că ar fi făcut jocurile rusești. Acuzația a venit chiar de la fostul său mentor, gen. Florian Coldea.
Ridicolul dovezii faptului că Toni Greblă este omul Moscovei? Judecătorul CCR a fost acuzat ca fiind „implicat într-o tentativă de eludare a unui embargo impus de Federația Rusă, intenționând realizarea unui export de produse agroalimentare din România, prin intermediul Turciei, în Rusia”. Numai că, în această chestiune, acuza Sistemului a fost ca la Radio Erevan: România nu are absolut nicio interdicție de a exporta produse agro-alimentare în Rusia. Adevărul este exact pe dos și ar fi amuzant dacă nu ar implica reputația unui judecător al Curții Constituționale: chiar Rusia a impus un embargo asupra produselor alimentare din UE, inclusiv din România. Deci, cum ar veni, e viceversa.
Judecătorul CCR Toni Greblă a fost asasinat social numai pentru ca ceilalți judecători din CCR să-l aibă ca exemplu, așa cum Mihaela Focica avea în minte exemplul colegului căruia i-au fost instrumentalizate dosare.
Statul Paralel are nevoie de executanți care știu doar de frică.
Răspunsul la întrebarea de ce se doreau legiferate cu orice preț legile Big Brother este simplu de dat: sub pretextul pericolului terorist, Statul Paralel, condus direct de corporatocrație, dorește un control TOTAL asupra populației. Să avem în vedere următoarea declarație făcută de fostul agent NSA Edward Snowden pentru The Guardian despre situația din Marea Britanie: „serviciile secrete britanice colectează și stochează cantități imense de informații privind mesaje trimise pe e-mail, Facebook, istorii ale căutărilor pe internet și apeluri telefonice, (iar) datele sunt colectate la nivel global și apoi sunt transmise și partenerilor americani de la Agenția Națională de Securitate (NSA)”. În plus, toate străzile Londrei sunt monitorizate video non-stop, ca în nicio altă capitală a lumii. Cu toate acestea eficiența acestor sisteme de monitorizare este nulă. Dovada constă în faptul că atentatele se țin lanț.
Dacă nu se face o deglobalizare masivă a instituțiilor de forță ale Statului, dacă Statul Paralel nu este demantelat și continuă procesul de preluare prin forță a puterii politice instrumentalizate prin ofițeri acoperiți din partide, „interpolări” de tipul USR sau atacuri țintite făcute de DNA, încălcându-se astfel în mod brutal principiul separării puterilor în stat, dacă deglobalizarea nu cuprinde și media, vom asista pas cu pas la insinuarea unei dictaturi care va trece foarte ușor din stadiul actual de „soft power”, în care este respectată încă, în parametri care se restrâng de la an la an, libertatea cuvântului, pe fondul unor experimente și manipulări sociale sângeroase de tipul „Colectiv”, la coerciția de tip totalitar, clasic, de tip „hard power”, la care se adaugă astăzi „avantajul” tehnologiei.
Trebuie procedat la asta cât încă se mai poate face ceva, întrucât aceleași structuri de forță conduse de lideri ce răspund direct la comandamentele externe ale globalismului, sunt și acelea care impun în România, o țară eminamente creștină, și ideologiile Corectitudinii Politice, inclusiv sexo-marxismul (LGBT).
Este absolut limpede pentru orice om informat corect și cu discernământ că oficinele Noii Securități din presă, – Hotnews, Digi24, România Liberă –, denunțate acum de un om din intimitatea fostului șef al SRI, sunt și cele mai vehemente împotriva Bisericii Ortodoxe și a Referendumului pentru normalitatea familiei, susținut de toate cultele creștine.
Toate structurile create pentru satisfacerea poftei de putere a profeților Noii Ordini Mondiale de tipul Soros, inclusiv ONG-urile, trebuie în mod necesar disipate, în cazul în care se dorește să trăim într-o societate respirabilă.
Dacă un om la vârful unei puteri a statului, mandatat legal ca să apere legea supremă, Constituția României, a fost călcat în picioare fără scrupule pentru că s-a opus legilor „Big Brother”, este limpede că pe omul de pe stradă nu-l poate apăra nimeni. Și este intolerabil ca Statul să fie forța care luptă împotriva intereselor naționale și ale cetățeanului, după o revoltă anticomunistă în care oamenii și-au dat viața pentru libertate.
Deglobalizarea trebuie începută cât încă nu este mult prea târziu! Altfel, manipularea și teroarea ce au pus stăpânire pe țară vor bloca total orice energie constructivă, creatoare, pozitivă.
Am trecut aproape jumătate de secol printr-o dictatură și știm foarte bine, noi cei care am trăit-o, ce înseamnă statul absolut.
Cine atentează acum la libertatea poporului de dragul unei utopii criminale imaginată de minți diabolice, trebuie să i se aducă aminte de blestemul Poetului: „Cine-au îndrăgit străinii,/ Mânca-i-ar inima câinii,/ Mânca-i-ar casa pustia,/ Și neamul nemernicia!”.
Citiți partea a doua a articolului
Citiți și:
Dan Andronic: Cum s-au infiltrat SRI, SIE, Armata și Internele în Presă. Operațiunea „Noi suntem Statul!” – Faza Ziariștilor cu Epoleți
Dezvăluiri incendiare: SRI punea ţara la cale cu şefi din DNA, magistratură, miniştri şi politicieni la tenis şi la chermeze!
yogaesoteric
4 iulie 2018